Copil minunat

Imi admir puiul, o minune de omulet.
Din cand in cand minunea ne zambeste si ne vorbeste, pe limba lui ce-i drept...
Zilnic e mai mare, mai greu, mai vesel, mai treaz.
Zilnic invata ceva nou.

Noi? Zilnic mai fericiti si mai obositi.
Zilnic mai buni, mai topiti.
Am un sot minunat care nu se fereste din a ma ajuta total,
Il adoarme pe omulet cu o rata de succes de 100%,
Ii schimba scutecele si ii canta, ce-i drept in stilul Adei Milea,

Imi admir puiul, o minune de omulet.
Din cand in cand minunea urla din toate celulele, ne zambeste si urla iar.
Zilnic e mai minunat, mai fermecator si mai zambaret,
Zilnic ne face oameni mai buni.

40

40 de saptamani. 28 August.

           Acum 9 luni faceam un test de sarcina si imi arata doua liniute. M-am dus la Claudiu cu un zambet imens pe fata, simteam ca am colturile gurii fix la urechi. Il arat si ii zic plina de nadejde: ,,is doua liniute asa-i? Nu vad ce vreau sa vad, sunt acolo?". 

El calm imi zice ca sunt doua, dar sa nu ma pripesc, sa nu ne bucuram prematur- mai ales la cat am suferit amandoi dupa prima sarcina. 

Nu puteam sa nu ma bucur. I-am zis ca ii inteleg punctul de vedere, dar fata nu ma ajuta, ranjeam din suflet. 

           Am stabilit ca nu le spunem alor nostri pana nu mergem la doctor. Am facut programarea. 6 Ianuarie. 

Bineinteles ca nu ne-am putut abtine si de Craciun i-am anuntat ca or sa fie bunici. 

            Apoi ne-am propus sa ne relaxam, sa nu ne gandim la cele mai rele scenarii. 

Am avut o sarcina absolut superba- nu prea multa greata- la inceput. Apoi ne-am bucurat de fiecare zi si saptamana, am muncit, ne-am relaxat, am citit tot ce se poate. Parea ca timpul sta in loc, iar data estimata a nasterii era departeee. 

            Data e azi, 28 August. 40 de saptamani superbe, pline de zambete, pline de fericire si zen. 

Asteptam sa facem oficial cunostinta cu fiinta creata de noi din atat de multa iubire. Abia asteptam sa-l smotocim. 

Drumuri

Am avut de ales intotdeauna. Am ales aparent toate alternativele la drumurile drepte si clare.
Asta pentru ca nu am avut de ales la inceputul vietii.
Am ales alternative care pe loc nu m-au ajutat cu nimic, dimpotriva.
Am ales sa nu fiu eleva de liceu normala- stateam acasa sa citesc si chiuleam cu zilele.
Am ales sa nu fiu studenta stas (din punctul de vedere al mamei) si m-am angajat 12 ore pe zi.
Am ales sa merg in strainatate la master, dar am ales sa ratez sansa.
Am ales sa depun acte si CV-uri pt un program de intern la Parlamentul European. Am fost acceptata.
Atunci am facut cea mai buna alegere din viata mea. Am ales sa nu plec, sa raman langa cel care urma sa-mi devina sot si pe care l-am cunoscut cu fix trei luni inainte sa primesc raspunsul de acceptare.

Am ales sa fiu eu insami si sa ii daruiesc toata viata mea si viitorul unui practic necunoscut, iar acum acel ,,necunoscut" o sa fie tata. Ii port numele si copilul cu o mandrie iesita din tipare.

Am ales sa fiu fericita in termenii mei si sunt.