Se incheie anul, n-am mai scris de prea mult timp, de altfel de cand a murit tataie n-am mai facut multe lucruri care-mi placeau, dar asta e viata, o sa le fac iar.
Se incheie anul si nu stiu daca sa zambesc sau sa plang. Stiu doar ca anul asta am aflat ca sunt mai puternica decat credeam si mai slaba decat ma asteptam. Stiu, anul asta e anul paradoxurilor. E anul in care un ochi mi-a ras si unul mi-a plans. Anul asta mi-a fost si ,,cel mai rau si cel mai bine", dar avand in vedere ca iubesc cu o forta inimaginabila, cu un patos cu care n-am iubit pana acum decid ca anul asta a fost un an frumos si am fost pentru prima data cu adevarat fericita. sunt cu adevarat fericita. Mai stiu ca sunt in stare sa trec peste orice problema daca sunt langa el. A fost pas cu pas langa mine prin cele mai crunte dureri de suflet pe care le-am avut vreodata. Si i-am gresit, ca se intampla sa fiu si o mare dobitoaca, si o sa-i mai gresesc cu siguranta, dar rezolutia pentru intreg viitorul meu va fi sa-i arat zilnic cat de mult pot sa-l iubesc si cat de mult inseamna el pentru mine.
Am crescut mult, cea pe care o las in urma anul asta mai tine mortis sa ma faca de ras dar stie ca a pierdut lupta. Si eu stiu asta. Sunt constienta ca nu mai sunt aceea, ca a intervenit o noua eu, pana asteara dealtfel banuiam ca a intervenit, acum stiu. Nu e de rau, e acelasi sentiment pe care l-am simtit cand am incehiat capitole mari din viata mea, se pare ca s-a incheiat si capitolul ,,go nuts".
Anul acesta am invatat sa iubesc si sa sufar, am invatat ca te schimbi, ca durerea si fericirea te schimba, te modeleaza, te face mai bun cel putin pe mine m-au facut mai buna. Asa ca in incheiere my new years resolutions: sa il iubesc cu si mai multa forta si sa fiu mai putin dobitoaca, si sa am grija de mine si de sanatatea mea (si sa nu mai giugiulesc orice lighioana pufoasa care-mi sare in cale)
