Am avut de ales intotdeauna. Am ales aparent toate alternativele la drumurile drepte si clare.
Asta pentru ca nu am avut de ales la inceputul vietii.
Am ales alternative care pe loc nu m-au ajutat cu nimic, dimpotriva.
Am ales sa nu fiu eleva de liceu normala- stateam acasa sa citesc si chiuleam cu zilele.
Am ales sa nu fiu studenta stas (din punctul de vedere al mamei) si m-am angajat 12 ore pe zi.
Am ales sa merg in strainatate la master, dar am ales sa ratez sansa.
Am ales sa depun acte si CV-uri pt un program de intern la Parlamentul European. Am fost acceptata.
Atunci am facut cea mai buna alegere din viata mea. Am ales sa nu plec, sa raman langa cel care urma sa-mi devina sot si pe care l-am cunoscut cu fix trei luni inainte sa primesc raspunsul de acceptare.
Am ales sa fiu eu insami si sa ii daruiesc toata viata mea si viitorul unui practic necunoscut, iar acum acel ,,necunoscut" o sa fie tata. Ii port numele si copilul cu o mandrie iesita din tipare.
Am ales sa fiu fericita in termenii mei si sunt.
