Pacatul meu? Sunt femeie! Pacatul tau? Nu ai realizat asta inca!...Scuza ta? Esti barbat!

Sunt femeie si automat cu acest lucru vin note discordante in personalitatea mea. Sufar si simt mult, vorbesc si plang mult. De obicei vorbesc degeaba! Nu mutli stiti cine e Themis, si multi ma confundati cu cea care mai vine cu idei pt blogul meu. Dar singurul care nu stie ca am macar blog, esti tu! Da, tu, cel caruia i-am postat Declaratie pe propria raspundere, tu cel cu care vreau sa traiesc intreaga viata, tu cel pentru care am postat si acest post. Azi, e ziua cea mare, o sa vezi ca am blog si stiu ce reactie o sa ai..dar nu-i nimic, macar nu sunt membru VIP pe Neogen!! Nu mi-e rusine cu blogul meu, dar mi-e rusine cu activitatile tale extracuriculare de pierdere a timpului, si cu tupeul tau de a ma judeca! Nu inseamna ca nu te mai iubesc, sau ca nu te iubesc deloc, inseamna ca sutn chestii care mi-au ajuns la in maduva demult iar tu le rasucesti! Tu ...
si sti cat de mult te pot iubi? nu sti, chiar daca peste tot apar semnele ca te ador! remember, ,,just gonna stand there and hear me cry? well that's allright because I love the way you lie!" ? That is for you. Dar le vezi si nu te intereseaza restul! Esti barbat, asta e scuza ta!

Oamenii sunt rai, copiii si mai rai!!

De ce spun asta? Nu ma contrazic, asa cum fac de obicei, copiii in general au o inocenta ce se pierde pe masura ce cresc, dar sunt rai. Hai sa va dau un mic exemplu. Cati dintre voi poarta ochelari? Cand erati la gradinita sau la scoala, cati ati auzit expresia ,,Aragaz cu patru ochi!!" spusa cu rautate si cati ati vazut un grup de copii aratand cu degetul catre voi si razand? Eu azi, am vazut un copil care arta cu degetul catre o fetita de etnie rroma care cu durere in privire statea pe banca si incerca din rasputeri sa nu planga! Toti copiii din parc o ocoleau pentru ca nu avea culoarea lor! Ba mai mult, se strangeau intr-un loc, ca pestisorii in bancuri si aruncau ba cu cuvinte, ba cu pietricele. Nici unul dintre ei nu avea mai mult de 6 ani. Cand am intrebat-o ce s-a intamplat, mi-a tras o privire plina de suferinta si mi-a spus ca vroiau sa o puna sa manance nisip si ea nu vroia. Ea vroia sa se joace cu ei, frumos! Bun, multi mi-ati spune ca parintii sunt de vina. Dar aceasta intamplare mi-a amintit de copilaria mea. Aveam in clasa, cand eram si eu mica, asa de vreo 8 anisori, o fata care avea un handicap fizic. Ea era cea de care toata lumea radea, toata lumea, pe care o impingeau toti, si e care o jigneau toti...iar eu, dorind sa bravez i-am luat inr-o zi apararea. Rezultatul? M-au batut in asa hal, ca intreg consiliul profesoral a fost socat iar eu am stat acasa cam 2 saptamani pana ce vanataile nu mai erau negre, erau verzi. Si da, cand m-am intors am fost rea. Anul acela fiecare din ei a patit-o! Eram cea mai mare paracioasa din clasa. Sunt o fire razbunatoare asa ca, n-aveau cum sa nu scape!! Azi mi-am adus aminte ca un om mare, poate fi rau, dar intentionat, si rare ori de la natura. Un copil e rau de la natura. Nu stie ce poate provoca dar ii place la nebunie!! Si eu am avut partea mea de rautate cand eram mica. Si i-am facut pe altii sa sufere, si sunt convinsa ca si voi ati avut-o! dar azi, a trebuit sa-mi pedepsesc sora mai mica pentru ca nu a vrut sa se joace cu fetita, si a preferat sa stea in partea cealalta a parcului si sa priveasca. Preferam sa ia bataie ca mine pentru a a aparat-o!

Ceva special pentru cineva si mai special!

In alta viata poate ca te-am iubit sau poate te-am urat
In alta viata poate ca nici nu ne-am cunoscut
In alta viata acelasi drum noi l-am urmat
Sau poate nu, poate ca viata sa ne-ntalnim nu ne-a lasat
Si daca da, daca perfida soarta mi te-a scos in drum
Tot ea ne-a despartit si-a ars cu timpul amintirile,
le-a prefacut in scrum
In alta viata poate de tine nu mi-a pasat
Sau poate te-am mintit si te iubeam si doar te-am tachinat
Si ce-i daca odata eu te-am iubit si te-am avut?
Prezentul demonstreaza un contrariu mult prea crunt...
In alta viata poate cu tine m-am luptat
Sau poate am fost frati, poate n-am existat
Sau poate mint, si noi doi ne dusmaneam de moarte...
Si ce-i daca in alta viata de ,,noi" n-am avut parte?
Acum priveste-ma in ochi adanc si spune-mi viata care-o vezi
Nu-mi spune-n mod banal ca vezi doar doi ochi verzi!
Caci eu pot inventa in alta viata tot ce-acum dorim!
Dar in prezent n-avem de-ales, noi separat traim!
Si stii doar, cand ne-am cunoscut, noi doi cand ne-am aflat
Daca, ,,te stiu cumva de undeva?!" repede-am intrebat!

Sper, iar speranta consider ca e pentru prosti...a spera inseamna a te minti singur!

Sper sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu mai vad ura in jur. Sunt o proasta!
Sper ca iubirea adevarata sa nu se termina niciodata. Sunt o proasta!
Sper ca tu macar o clipa sa-mi arati mai mult. Sunt o proasta!
Sper ca eui sa nu imi pierd sufletul oferindu-ti-l pe tot tie. Sunt o proasta!
Sper ca inocenta celor mici sa nu se termine pe masura ce cresc. Sunt o proasta!
Sper sa invat sa tin capul sus dupa ce imi iau un sut in fund. Sunt o proasta!
Sper ca lumea din jurul meu sa ii faca pe cei din jur macar un minut sa se simta apreciati pentru ceea ce sunt. Sunt o proasta!
Sper ca iubirea noastra sa dureze pentru totdeauna, sa imbatranesc alaturi de tine, sa ne vizitam nepotii si sa simt ca te iubesc mai mult decat poate intelege ratiunea umana si peste 50 de ani. Sper sa nu fiu proasta crezand asta!

Nu e greu

Nu e greu sa inchizi ochii si sa visezi atunci cand realitatea te copleseste, si nu e greu sa mergi mai departe chiar daca ti se pare imposibil. Ideea e ca poti face orice, doar incredere sa ai ca poti! Poti sa visezi, poti sa iti pui visele in aplicare, poti ajunge printre stele...si poti sa...sufli pe toata lumea cu praful lor, poate o vei transforma in ceva mai frumos, mai stralucitor! Nu cred in ,,nu pot!" cred doar in ,,nu vreau!", si asta trebuie sa incep sa o demonstrez eu prima! Sunt o ipocrita cu gura mare, ii indemn pe altii sa faca schimbari, dar eu sunt un mare dezastru! Sunt un dezastru total, care vrea sa se maturizeze, dar daca se poate sa ramana un dezastru...ar fi bine! Dar nu cred ca am auzit de un ,,dezastru" matur vreodata!!!!!

Visez sa ajung o stea...

Nu acel gen de stea, oameni buni, ma consider o persoana serioasa si realista!!! Azi noapte, stateam intinsa in iarba, priveam cerul si vantul din cand in cand se juca cu parul meu. M-am gandit la viata, moarte, fericire,nirvana...n-am dat de niciuna. Am dat de liniste. O liniste dureroasa dealtfel. Si acel tablou dureros era completat de frumusete. Doza perfecta de dramatism si frumusete intr-o noapte. Cerul era atat de plin de stele ca aveam impresia ca greutatea lor o sa-l traga peste mine. Iar vantul le facea si mai frumoase, le sporea stralucirea, se jucau intre ele, se intreceau care e cea mai frumoasa. Linistea in schimb te tinea in alerta, ceva rau urma sa se intample. Nu vi se pare?! M-am obisnuit ca inaintea oricarei catastrofe sa nu aud nimic. Liniste. Atat. Inaintea oricarei furtuni e liniste. Inaintea oricarei viituri, e liniste. Asa ca, nu puteam decat sa ma gandesc ca frumusetea din fata mea trebuie platita cu ceva. Linistea ma facea sa cred ca va fi platita cu ceva rau. Am adormit asa, in alerta, si te-am visat...

Jurnalul unui copil nenascut

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Fugit irreparabile tempus sau Doamne, sunt defecta!

AM doua fobii. Mai bine spus una singura (achulofobie-teama inexplicabila de intuneric) iar cealalta e doar o teama minora care ma rascoleste de fiecare data cand ma uit la ceas. Teama aceea minora dar tulburatoare este teama de pierdere a timpului, de trecere a lui. Fugit irreparabile tempus. Sunt tanara, prea tanara sa ma gandesc la el. Ar trebui sa vreau sa il pierd, sa nu ma gandesc ca trece si o sa imi fie dor de anii astia. Sa nu ma gandesc ca peste 5 ani o sa imi fie dor de anii studentiei, sau peste 10 ani o sa imi fie dor de pielea mea mai ferma decat acum. Sa nu ma gandesc ca cei din jurul meu odata cu mine se schimba, ca n-o sa-i mai am. Cand trece timpul pe langa mine imi lasa pielea gainii si gustul amar al nimicului. Nimicul este cel mai ingrozitor lucru din univers. Nu moartea, nu violenta, nu sangele varsat sunt groaznice. Nimicul. Si cand mori din nimic, cand curge sange pentru nimic, palma pe care o primesti din nimic, doare mai tare. Pentru ca e nimicul acolo. Timpul trece pentru nimic...iar noi...nu facem nimic pentru a-l tine pe loc...nu ca am putea face ceva...nu putem face..NIMIC.

Avem timp

Cu totii avem amici, cunostinte, rude, colegi. Dar nu toti avem prieteni. Nu toti ne permitem luxul de a avea incredere in cineva atat de mult incat sa il numim prieten, dar nu numai incredere, ci personalitatea si temperamentul necesar. Dar ce se intampla cand prietenii nostri nu stiu ca ne sunt prieteni. Stiu, v-am incurcat. M-am imprietenit cu un scriitor. M-am imprietenit cu el deoarece citind cartile sale m-am regasit in ele, si mi-am dat seama ca semanam. Zbuciumul nostru emotional este la fel de puternic. Diferenta este ca el stia sa fie echilibrat, eu nu stiu. Si nu e varsta de vina, era echilibrat din adolescenta, sau cel putin asa lasa prin romanele lui sa se inteleaga. L-am descoperit tarziu, cand el deja nu mai era printre noi. Am cautat tot ce se putea despre el, si am regretul ca nu am apucat sa ma uit la tv de fiecare data cand aparea, am regretul ca nu l-am citit mai devreme. El mi-a spus ce a invatat, eu incerc sa invat din ce mi-a spus el. El mi-a spus ca avem timp, eu incerc sa vad ca avem. El mi-a spus ca amintirile nu se sterg niciodata. Eu invat sa accept. Mi-a spus ca trebuie sa stai drept cand nu mai poti si ca atunci cand spui ca nu mai poti cu siguranta mai poti. Eu, am zambit cu subinteles, si am ascuns un strop de tristete in spatele zambetului, are dreptate.
,,Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim."

Octavian Paler

Gura lumii (sau sportul national)

Nimic nu e mai interesant decat ce a facut tzatza floarea ieri pe strada, cu cine a stat de vorba, la cine i-a zis ca ii sta bine palaria sau la cine s-a uitat urat, nu-i asa? Radio sant se numeste sportul national.  Stau la oras, stau la tara, stau la bloc, stau la casa, stau peste tot, si peste tot se poarta sportul. Unii sunt mai buni la treaba asta, altii mai putin priceputi la datu' cu gura sau la bagat nasul. Dar plictiseala il impinge pe om la perfectionare. Daca toti am fi atat de buni la ceea ce muncim, precum suntem la barfa, am fi cea mai harnica tara. Asta este, ideea in sine este, oameni buni, dragii mei, daca tot va plictisiti zi de zi, luati-va un caine, o pisica, un sarpe, o broasca testoasa, luati-va laptop si uitati-va la filme (de oricare), bagati-va cablu tv si stati zilnic cu ochii in ecran, colectionati gandaci, rozatoare, mancati fratilor, beti, orice poarta numele de hobby sau viciu, doar nu ma mai anuntati ce sunt, ce fac, cum fac. Stiu deja! Love you all :*

It's not the size that matters

But is how you use it! Asa zicea un actor in memorabilul film ,,Men in tights" si cand am auzit prima data replica, m-am gandit, omeneste, la ceea ce va ganditi si voi!! Apoi am rumegat putin expresia. Nu conteaza marimea, conteaza cum o folosesti. Hai sa o schmbam putin, nu conteaza cat de mult/a e, conteaza cum e folosit/-a. Hmmm, inca o data, nu conteaza cat de multa iubire porti cuiva, conteaza cum o folosesti. Nu conteaza cat de multa ura porti cuiva, conteaza cum o folosesti. Nu conteaza cati bani ai in buzunar, conteaza cum ii folosesti. Nu conteaza ce talente ai, conteaza cum le folosesti. Nu conteaza ce defecte sau calitati ai, conteaza cat de mult le pui in valoare, le exploatezi. nu conteaza cat de multi oameni te iubesc, conteaza cum folosesti iubirea primita de la ei. Nu conteaza cata incredere ai in tine, poti sa nu ai deloc, nu asta e important, important e cum te comporti ca sa treci peste lipsa increderii, sau cum lupti ca sa pastrezi increderea. Nu conteaza ca el/ea iti vorbesc urat, conteaza sa sti tu cum sa le vorbesti frumos. Nu conteaza daca am deviat de la marimea nu conteaza, conteaza daca am deviat cu sens. Am sens in ceea ce zic?! Asta e, cei care scriu din placere cu siguranta se vor trezi ca fabuleaza mai mult decat o cere legea. Imi asum defectele, le folosesc!

10 lectii invatate

1. Plangi, plangi pana simti ca nu mai ai energie sa o faci, pana simti ca iti explodeaza capul si iti iau foc ochii, pana adormi plangand de prea multa oboseala. Apoi, sterge-ti lacrimile, priveste-te in oglinda, si zambeste. Nimeni nu trebuie sa stie ca ai plans.
2. Mergi pe strada drept si imagineaza-ti ca lumea e a ta. Cei din jurul tau o sa simta increderea pe care o emani.
3. Zambeste tuturor, gratuit, ureaza-le o zi buna, lauda-i. Dar nu o fa fals. Falsitatea se simte.
4. Lumea nu se sfarseste fara el, ea, ei, ele Ci are doar un nou inceput. Accepta-l!
5. Orice e posibil, dar se plateste.
6. Ambitiile mici se platesc dublu. Ambitiile mari se platesc insutit!
7. Increderea ta nu trebuie acordata gratuit. Invata sa o acorzi cui merita...
8. Cine spune ca suferinta este doar o parte din viata se inseala. Suferinta este acea parte din viata care te invata sa apreciezi fericirea. Altfel, cum ti-ai da seama ca esti fericit?!
9. Iubeste! Iubeste mult! Iubeste nebuneste! In momentul acela nimic n-o sa mai conteze. Dupa acel moment, citeste sfatruile de mai sus!
10. Nu fi rau. Nu ai dreptul sa fi rau! Poti fi taios, rece, suparat, furios, dar nu ai dreptul sa fi rau! Cand esti rau, umanitatea ta dispare!