A trecut o saptamana. Te-am visat de 3 ori. N-am avut curaj sa iti vizitez mormantul si de cand am pus pamant pe tine, cand ajung la Orlat imi vine sa-mi smulg parul din cap la vederea unei case pe jumatate goala si pe jumatate plina de suferinta.
A trecut o saptamana. Si inca nu accept ideea de a te fi pierdut, dar nu conteaza ce accept eu si ce nu. Ideea e simpla, nu mai esti.
Casa fara tine e goala. Casa fara rasul tau e goala. Bunica plange si sufera incontinuu. Eu?!
Eu nu mai contez cateodata!
Eu cateodata as vrea sa plang pana nu mai am lacrimi.
Mi-a asa de dor de tine ca ma gatuie orice respiratie!
Da-mi Doamne!
Da-mi Doamne putere sa trec peste moartea bunicului fara sa o iau razna!
De parca n-as stii cand mi-e dor, ca totu-i trecator!
De parca n-as stii cand mi-e dor, ca totu-i trecator!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)