De Sanziene

In noaptea de Sanziene eu te-am visat si visul
din noaptea asta spune cine imi va fi ,,scrisul"
Asa c-al meu vei fi pe veci si-n veci ma vei iubi!
Si viata nu-ti mai apartine, prin ea eu voi trai!
Da-mi tot ce crezi ca n-ai sa-mi dai vreodata!
Da-mi tot ce simti ca n-o sa ai!
Da-mi sufletul si inima, iubirea-ti toata!
Si rasuflarea da-mi-o, nevoie de ea am!
Si lasa-ma sub piele sa-ti intru, vreau in rai!
In veci sa nu mai simt ca o sa ma destram!
Hai Fat-Frumos sa-mi fii, condu-ma catre basme,
Fereste-ma de rele, de vraji si de fantasme!
In proprietate sa te am, sa-ti hotarasc destinul,
S-aleg sa-ti dau pe rand iubirea si veninul!
Nu te sfii, tu nu mai scapi, e prea tarziu, cedeaza!
Si noptile n-o sa le dorm, te las sa ma tii treaza!
Fii iadul meu si raiul si urgiile toate!
Fii tot ce vreau si ce n-astept, nimic nu ne desparte!
Nu mai pleca, oricum te-ntorci, si stii si tu si vezi
De stai si nu te razgandesti, te las sa ma posezi!

Impiedicata!!

M-am dezechilibrat urcand spre nicaieri
Si m-am impiedicat sperand in ieri
Caci am picat, m-am prabusit si m-am pierdut in mare,
Si m-am pierdut cu totul, m-am dus cu tot in zare!
Nu ma mai vad de mine si de oglinda mea,
Nu mai stiu cum sa fiu, sa stau, sa uit, sa fiu numai a ta!
Dar stau pierduta-n univers, poate m-aduni de jos
Si poate nu ma uiti prin nori, pamantul mi-l arati!
Caci stiu, m-am dezechilibrat urcand de mii de ori,
Si am cazut, m-am si julit, acolo printre nori!
Genunchii-mi sangereaza si pisca-ngrozitor,
Si ii tratez cu zambete si un pic de umor!
Si m-am pierdut cu totul in aer rarefiat,
Nu mai respir prea bine, de mine am uitat!
De tot ce stii si esti m-a-mpiedic repetat!
Si-mi sangereaza inima ca rima a plecat!
Si vezi si tu ce de cuvinte ma-mpiedic si ma duc!
Hai, mana da-mi te rog, sa am ce sa apuc!
M-am dezechilibrat mergand pe loc drept iar...
Ajuta-ma sa mai plutesc, ajuta-ma-n zadar!

O pagina noua!

Orice rana din dragoste bineinteles ca se vindeca!

Se vindeca doar cu alta dragoste. 

Si e direct proportionala ideea. Cu cat e mai puternica suferinta, cu atat de puternica trebuie sa fie noua iubire.

Si aici intervine o chestie pe care am auzit-o acum ceva vreme. O iubire mare trece cu o alta iubire mare sau cu mai multe povesti de iubire, dar se vindeca. 

Am iesit acum o luna dintr-o poveste mai mult sau mai putin plina de iubire. 

Daca pana atunci inca sufeream dupa prima iubire, dupa ce am iesit din aceasta poveste ultima, mi-am dat seama ca m-am vindecat!

Ca am o foaie goala pe care sa scriu o alta poveste fara ca eu sa ma mai gandesc la cat de mult am iubit, fara sa mai simt acea suferinta care nu m-a lasat sa dorm si sa ma trezesc cu zambetul pe buze. 

Am o inima vindecata. Am un suflet care e acum complet si poate fi dat cui merita. Si am destula experienta incat sa stiu cum sa iubesc si cu pe cine sa iubesc!

Asa ca, azi e prima zi in care nu m-am mai uitat inapoi, nu am mai trait in trecut. 

Nu stiam de ce ma simteam aa de...,,presurizata" cand luam in calcul o intoarcere la trecut.

Nu mai exista intoarceri la trecut. Acum exista doar amintiri frumoase sau nu si atat. 

No atat!

Ma intorc la starea de visare! 

Egoism

A iesit egoista din mine la suprafata. Se pare ca atunci cand e nebagata in seama face fite si preia controlul.
Nu sunt mandra de mine, dar cateodata trebuie sa o las sa-si faca de cap.
Am crezut ca perioada: ,,I'm single and I love it!" a trecut, dar egoista din mine spune:,,I'm selfish and I love it!"
Asa ca all of you daca vreti sa va intelegeti cu acea parte din mine, ati face bine sa imi dati pace in perioada asta de salbaticie.
Daca nu, o sa va rup oasele!
Serios!
Back off right now!

Imprieteneste-te inainte sa te indragostesti!

Fiecare poveste are un inceput. Cateodata si cate 5 inceputuri, dar orice inceput pregateste povestea in ansamblu.
Acum hai sa luam povestile de dragoste. Spune-mi cum a inceput una dintre relatiile tale si o sa-ti spun aproximativ cum a decurs. Sfarsiturile cateodata sunt imprevizibile, dar desfasurarea povestii este intotdeauna previzibila daca stiu inceputul.
Am avut parte de inceputuri de povesti de dragoste lente. Sedimentate. Pline de rabdare. A fost bine. A fost frumos, dar s-a terminat.
Apoi am abordat alta idee. Inceputuri bruste, pline de pasiune. A fost frumos. A fost bine, dar s-a teminat.
Acum am decis ca o sa joc cartea rabdarii. Rabdare care sa lege o prietenie. O prietenie pe baza careia sa sta ,,indragosteala si fluturasii", si why not restul povestii.
Asa ca dragii ,,mosului" imprieteniti-va cu oamenii pe care-i placeti sau de care sunteti indragostiti inainte sa va aruncati in relatie. Cunoaste-ti-i cotloanele mintii unde va este permis accesul, you'll be surprised!

E simplu...nu vreau!

Daca nu ma indragostesc nu inseamna ca nu sunt capabila sa iubesc sau porcarii din astea.
E simplu, nu vreau!
Mi-a prea bine asa, single, ingropata in munca (nu ma refer la facut bani ci la capatat experienta)
Sa ajung acasa seara tarziu si sa ma trantesc in pat, fara sa povestesc cuiva cum mi-a fost ziua
Sau sa-mi planific timpul cum ma taie capul fara sa iau in considerare pe nimeni.
Nu zic "Aleluia!" pentru ca si viata in doi are frumusetile ei.
Dar momentan nu imi doresc o viata in doi, nu imi doresc noutati.
Nu mai am momentan baterii sa ma implic si sa-mi pese mai mult decat este cazul.
Asa ca nu imi mai spuneti ca sufar sau ca m-am implicat prea mult in ultima relatie si de aia acum ma feresc.
Nu, e simplu! nu vreau si in niciun caz nu imi trebuie!