It's a brand new day part 2

Dream, send me a sign

Turn back the clock give me some time

I need to break out and make a new name...

Paralele

Time to let go, time to forget, time to move on...

Cam asa ma trezesc in fiecare dimineata si cu aceleasi cuvinte adorm...

poate prietenii stiu de ce imi spun ca intr-o lume paralela se intampla ce vrem noi

Dar eu nu vreau o lume paralela

Eu vreau sa traiesc ceea ce trebuie aici

Si poate chiar traiesc ceea ce trebuie in lumea asta

Nu ma pot multumi cu ideea ca intr-o lume paralela tu traiesti...tu, ai in continuare

Grija de mine

Imi bag picioarele in lumile paralele

Da-le dracului! cat timp in lumea asta

Nu esti! Nu e! Nu suntem! Nu sunteti!

La ce ne ajuta asa ceva? da...ar fii de ajutor daca putem sa schimbam lumea asta

Pe acea lume, ar fi un fel de troc

Dar asa, sa ma trezesc zilnic si sa stiu

Ca in lumea mea, in lumea asta nu esti

Ca trebuie sa ma imbat ca sa fii

Sau ca trebuie sa visez, sa sper ca vei fii

Mortii din morminte nu ies

Nu esti Lazar!

Nu, nu vreau lumi paralele, vreau o lume, una si buna

In care ea sa-l iubeasca si el sa fie fericit, in care alt  el sa se bucure cu viata lui, in care eu sa primesc ceea ce imi doresc, in care toti sa fim multumiti, sa nu mai visam la lumi paralele ca sa nu o luam razna zilnic..

Am inventat lumile paralele pentru ca sa nu luam lama in mana, am inventat lumile paralele pentru ca sa nu ne aruncam de pe blocuri, pentru ca sa ne bucuram cumva de lumea asta...

But it's time to let go, time to grow up, time to face the facts...or not...

Un fel de iarna

E noapte, sunt vise, e nea
E vant si sunt fulgi laolalta
Si ma tem c-a venit iarna grea
Si-as sculpta in ghetari ce rasar
Doar culori as pune in dalta

Si sunetele iernii răsar
Sunt vuiete pe înfundate
Nălucile nopţii apar
Si minunăţiile toate
Se joaca cu fulgii ce par
Roiuri de fluturi de noapte

In camp mortii-si plimba cosciugul
Si oasele isi dezmortesc

Si iarna-i astupa cu plumbul
Cu mortii as sta sa vorbesc
Sa-i intreb de le place ninsoarea
Sa-i intreb dac-un vin fiert doresc...

Culorile mele din dalta palesc
Ghetarii mei falnici se sfarma
Si mortii imi fac un semn diavolesc
Nu ma tem caci stiu c-o s-adoarma
In noaptea aceea de iarna a mea
In  noaptea cu vise, cu vant si cu nea...

Si-o sa-i spuna despre tine....

Se vedeau in fiecare zi, in fix acelasi loc, la exact aceiasi ora. Ea mergea la scoala, el nu se stie pe unde. Dar, exact la 8 fara un sfert dimineata, exact la 20 de m de liceu treceau unul pe langa altul. La inceput nu se bagau in seama, dar dupa un an daca el nu aparea ea isi facea griji, iar cand treceau unul pe langa altul isi zambeau. asa s-a intamplat timp de 2 ani. Ea zambea toata ziua cand il vedea, si seara isi propunea sa il salute, sa ii propuna sa mearga la o cafea intr-o zi, dar de fiecare data cand il vedea i se inmuiau genunchii si nu mai stia ce sa spuna. Dupa 2 ani ea s-a mutat. Nu l-a mai vazut, a trecut peste. Au trecut 5 ani si de curand un prieten apropiat de-al ei i-a povestt de un tip super de le el din cartier si din vorba in vorba au ajuns sa se intalneasca la o iesire in oras. Si ce sa vezi? Era el, acel baiat pe care-l vedea zilnic in drum spre scoala. Si-au zambit din nou, cu acelasi zambet cunoscut. Au stat amandoi la masa, fara sa scoata un cuvant. Se priveau doar linistiti si isi mai zambeau din cand in cand, cand pe fundal se auzi o piesa veche cu un refren tare dragut ,,Poate-o scoate-alt cineva in oras la o cafea, si-o sa-i spuna despre tine...".  N-au vorbit deloc. Nu s-au mai vazut de atunci. Am intrebat-o de ce, ea mi-a raspuns ca exista momente in care nu vrei sa strici deloc ceea ce ai. Ca exista sentimente pe care vrei sa le pastrezi fara sa la dezvolti...poate avea dreptate...sau poate ca trebuie cateodata sa vezi ce iese...sa ai curaj sa zambesti mai larg si sa intinzi mana sa te prezinti...eh...dar asta e doar parerea mea...

Puzzle

Statea si se juca cu parul ei intinsa pe pat privind tavanul care-i arata povestile cu zmeii de care se temea cand era mica. Acum statea si radea de ei. Se gandea cat de mult seamana viata cu puzzle-ul ala de 5000 de piese pe care a reusit eroic sa-l invinga in destul de scurt timp. El, unul din ei defapt ii dadea toata iubirea din lume, neconditionat, neasteptand nimic in schimb. Celalalt El ii dadea toate motivele din lume sa lupte pentru orice cauze, mareata sau nu. Alt El ii oferea doza de mister care o mentinea vie. Si uite asa toti acei El ii ofereau un puzzle. Reusise e data asta sa-l dovedeasca mai repede decat pe cel de 5000 de piese. Asta ii demonstra defapt cat de rupta e pe dinauntru. S-a indragostit de toti acei Ei pentru ca nici unul nu avea toate piesele, dar Ei o faceau intreaga. Daca i-ar fi combinat cumva...dar nu. Asa ca s-a hotarat vitejeste sa inceapa sa se ansambleze pe ea insasi. Bucata cu bucata, piesa cu piesa, sa puna cap la cap absolut tot. Doar ca la puzzle-ul acela de 5000 de piese avea un model dupa care sa se ghideze, o imagine care-i arata ce trebuie defapt sa iasa din toata tarasenia aia. Cat despre interiorul ei, n-avea nici cea mai mica idee. Dar o admir pentru ca fara o idee, fara o imagine, cu riscul de a ansambla ceva ce n-o sa-i placa, are curajul sa se apuce sa incerce sa le potriveasca. Si dupa cum o cunosc, nu se va da batuta pana nu reuseste!

Si ne-ntrebam...

Alt stop apare-n drumul nostru
Si ielele se joaca-n vale
Si-s alte zile-n care pare
Ca jalea ne pune capastru

Si ceasul nu mai vrea sa bata
Ingheata-n clipele de moarte
Si ne-ntrebam dac-o sa treaca
Sau daca mai jucam o carte

Si aerul nu mai ajunge
Si diminetile ne dor
Si corpul parca ni-l patrunde
Si oasele ne canta-n cor

Lacrimi nu mai avem a plange
Nu vrem sa treaca caci ne doare
Ne doare trecerea mai tare
Atunci cand stim ca moartea-nvinge

Dar nu esti singur, n-o sa fii
Caci lacrimile care-ti cad
Se transforma intr-o zi
Si ne-ntrebam...
S-au terminat?

Si alt stop ne-apare-n cale
Seamana cu cel pe care
L-am depasit acu o vreme
Si ne-ntrebam...
Dac-am trecut odat pe-aici
De ce ne doare?

Iar anii o sa treaca prea repede sa-i numeri
Si-ai construit in jurul tau
Armata care sa se lupte
Cu zmeii, stopul, lacrimi, Dumnezeu...

Si o sa vezi ca totul trece
,,Vreme trece, vreme vine"
Daca intelegi ce zice
O fatuca cam ca mine
Mai apari si-n alta seara
Si te-ntreaba...
De ce-n loc suflet draga
Mi s-a aezat o ghiara?

Alt stop apare-n drumul nostru
Si ielele s-au plictisit
Si ne-ntrebam uimiti bag seama
Cum dupa atatea, inca n-am murit?!

You make your past your past!

In fiecare zi ai o noua zi
Si in fiecare noua zi trebuie sa descoperi
Ca ieri a trecut
Si ca azi ai prietenii langa tine
Pe cei de ieri, pe cei de azi
Cei care nu pleaca
Nu te uita si te iarta intotdeauna
In fiecare noua zi
Ai zero motive sa nu te indragostesti
De fiecare noua privire din calea ta
Sau sa nu te reindragostesti
De vechiul zambet
In fiecare zi ai milioane de motive
Sa te gandesti ca fiecare zi trece
Si ca e prea putin, 24 de ore
Ca sa iti plangi de mila...
In fiecare zi trebuie sa vada cei la care tii
Cat de mult tii la ei
Si cat de mult ii apreciezi...
Sa rasul tau trebuie sa fie sincer si cristalin
Sa ii face pe ceilalti sa zambeasca
Sau sa viseze...
La iarba inalta din gradina casei
La momentele in care strangeau maruntisul
Pentru o inghetata
Si nu pentru o saniuta
It's a brand new day! Atat!
Brand new...
New...
In this brand new day...
I smile and feel so happy...
Pentru ca va am
Ca o am
Ca il am
Ca ma am. Asa cum sunt. Sunt!
Acum daca am inceput cu rozomovisme
Va trebui s-o mai tin tot asa...asa-i?!

,,Cuteness overload"

Sa te vezi pe tine acum 4-5 ani si sa te surprinda faptul ca te privesti fix cum ai privi un strain mi se pare cel mai trist lucru pe care-l poti experimenta!

Si cu asta se incheie noul buletin de stiri!

Si oamenii la care nu te astepti vreodata
Te dezamagesc
sau te fac sa te simti
ca un mare gunoi
Ca un mare nimeni
Si umanitatea
Scade
In aia paliti
in aia care-or fost facuti
sa se simta
Ca ultimii oameni
Daca trec peste
Sau se impotmolesc
Azi...prefer sa nu fiu om
Prefer sa uit de mine
Prefer sa uit de tine
dar nu prefer sa uit de
El.
Pentru ca in orice situatie
El, era acolo.
fara sa vrea sa raneasca, sa loveasca
Era acolo
Tot timpul!
Asa ca, cu drag si iubire
Imi bag picioarele in restul lumii
Azi, azi sunt doar a mea
Doar inumana
Doar neranita
Doar de neatins
Nu va vreau, nu va iubesc!
Azi nu!
Azi, sunteti zmeii din cosmarurile mele
AZi vreau sa suferiti!
Azi...
Azi e una din zilelea alea in care simti ca o iei razna
In care orice iubesti iubesti si mai mult
si nu mai vrei
AZi e ziua aia
in care tot ce doresti doresti si mai mult
Azi e ziua aia in care tot ce vrei sa exprimi
Exprimi prost
Nu va dati mari si rotunzi ca sunteti smecheri
Si voi dati in mine
asa cum dau si eu inapoi
Nu sunteti perfecti, nu sunteti
nimic
sunteti oameni
ca mine,
dar dati...de oameni ce sunteti
Ma retrag...
Am uitat de ce n-am avut prieteni pana acuma
Pentru ca
Inevitabil
Lovesc!
iar eu am pretentia
Sa stau sigura decat sa fiu lovita...
Asa ca, daca preferati sa mai dati in mine
Ca-n sac
Rugaminte mare si sincera
Da-ti-mi pace
Azi, maine, poimaine
Atat!
Nu iubesc oameni care ma fac sa mor de durere, sau care nu stiu sa
ma vada
Asa cum sunt!
Ma iubesc pe mine
Pe Ea
Si pe El
Si restul...
nu va mai vreau
Nu daca nu tineti cont
Ca sunt si io prin jur
Sau daca habar n-aveti ce vreti
Asa ca
Cu asta incheind!
V-am pupat de noapte buna!
Si nu mai vreau sa scriu...sa ma exprim atat de minunat in scris
Vreau sa ma auda cineva
nu sa ma citeasca
Sunt furioasa
Pe voi!
nu va mai cred, vreau, iubesc!
Nu!
Pentru ca degeaba o fac!
Nu vedeti cine va iubeste si cine nu
Si mai rau de atat
Nu stiti sa va lasati iubiti!
Furia se autoalimenteaza
Asa ca prefer...sa...ma opresc
Nu, maine nu ma razgandesc!
Nu-mi trece!
Maine...maine va urasc!
si culmea...
o zic din atata iubire
ca simt ca ma sufoc!
Fara mine...e intotdeauna mai simplu!
Have a nice beautiful
night!

P.S cum zicea o melodie desteapta tare ,,'Cus there's a lot of shit i keep bottled that hurts deep inside of my soul, And just know that i grow colder the older i grow"

Schimb de vise

Era pierduta. Si pe cat de pierduta era pe atat de minunat arata in rochita ei alba, intinsa pe nisip, simtind briza marii si rugandu-se sa nu se termine vara niciodata! Prima ei escapada la mare, singura, de capul ei. Fara sa dea explicatii nimanui si se speria de cat de mult ii place statutul de singura pierduta pe malul marii. Se lasa seara, incepea sa se racoreasca, nisipul nu mai era izoprenul perfect, era din ce in ce mai rece, si ea refuza cu indarjire sa se ridice. Se certa cu marea, se certa cu ea insasi...
Destinul...Soarta...radea dar nici ea nu stia de ce rade exact. Destinul in capul ei nu exista. Viata ii demonstrase ca destinul era o idee in care e dragut sa crezi. Apoi, apoi se gandi cum vrea sa moara. Si ideea aceea de moarte, de liniste si mai mare, o napadi. Se ridica de pe nisip, era deja intuneric. Isi alesese bine locul, era izolat dar avea destula plaja si destula mare. Se uita in jur. Nimeni. Incepe sa-si desprinda parul incet....plictisita si nehotarata. Se gandea ca pletele ii fac bine, ii pot tine de cald. Isi desfacu fermoarul rochitei si cand s-o dea jos se gandi ca e rochita ei preferata si ca merita sa fie udata....sarata putin. Pasi cu prea multa teama inspre apa, valurile erau din ce in ce mai mari, dar ea stia deja ca marea era agitata, si ea dealtfel era agitata. Val peste val pana in momentul in care nu mai facea fata. Nu mai avea destula energie sa sara peste ele, incepuse marea sa se joace cu ea, cum se joaca un animal de prada cu mancarea lui preferata. Simtii rece, greutate pe piept, disperare, apoi liniste. Dar cu un minut inainte de linistea aceea auzi vocea lui. Vocea lui care spunea ,,nu asa copil tampit"
ultimul ei gand...,,copil tampit...look who's lonely now?!"
Trasese o mare gura de aer, deschise ochii...
Era noapte, era inghetata, era singura cu marea.
Visase...cel mai frumos vis al ei...
Visul unei tinere
Indragostite
de prea multa
iubire!

Time goes by!

Statea intinsa in iarba si urmarea un paianjen cum se chinuia sa urce pe o floare. Privea cerul si se gandea ca nimic n-o sa ii fure imaginea aceea, dupa amiezile in care isi incalcea parul tavalindu-se prin iarba din gradina, inghetata pe care o manca tolanita in capita cu fan de pe camp, serile in care urmarea apusul soarelui de pe leaganul din curte, dupa amiezile in care se despica cerul in doua si statea sa urmareasca fulgerele. Credea ca sunt vesnice, ca nu o sa i le ia nimeni niciodata. Ca asa miroase fiecare vara, a acasa, iarba proaspat taiata, a cer albastru si a parfumul ei primit de ziua ei cand implinise 13 ani. Credea ca toate crush-urile vin insotite de fluturasi in stomac, ca intr-adevar baietii care asculta rock si au parul lung si negru sunt cei mai draguti, ca American Beauty e cel mai bun film din lume, ca bunicii si parintii nu imbatranesc niciodata. Se imbraca fix ca un rapper, cu pantalonii largi, lasati in jos, cu hanorace imense si cu 4 codite mari in par, pana in ziua in care mama ei i-a adunat toate hainele in mijlocul curtii si le-a dat foc apoi i-a cumparat 5 perechi de blugi, 5 bluze si 10 camasi care s-o faca mai ,,domnisoara". Iar ea ce-a reusit sa faca? A reusit la fiecare camasa sa aiba cate o cravata careia ii facea nod dublu, si cate o basca pe care s-o poarte ,,a la Gavroche" pentru ca sa-si mai pastreze din ea, o bucatica. Reusea sa se machieze in asa fel incat ochii aceia ai ei, verdele ala de sticla de bere, sa dea fiori fiecarei persoane care indraznea s-o priveasca in ochi. Acum?! Ce s-a mai ales de baietoaia cu cravata? A pierdut toate bucatelele. Inca mai simte mirosul de iarba si de cer proaspat albastrit dimineata dar e atat de constienta ca nu o sa le mai simta atat de autentic incat nu mai vrea sa simta nimic altceva. Ii e dor de diminetile in care alerga dupa tren pentru ca mai vroia sa mai doarma 10 minute. Ii e dor de chiulurile pe care le tragea doar pentru a sta acasa sa citeasca.
Ii e dor de paianjenul ala afurisit ce reusea cu greu sa cucereasca floarea aceea...
P.S Inca mai cauta din bucatile pierdute...dupa cum tot ea zicea ,,speranta e pentru prosti...dar cateodata te agati de ea cat de inteligent esti!"

Oglinda oglinjoara...

Through my rise and fall...

Si am trait s-o simt si pe asta!

Sunt nopti in care te visez si ma trezesc cu zambetul pe buze
Sunt nopti in care adorm doar cu gandul la tine
Sunt nopti in care nu vreau sa ma mai gandesc la tine
Si apoi te visez cum razi
Ca fug...
Sunt zile in care te vad si sunt atat de linistita
Si alte zile in care te vad si simt ca explodez de furie si de deznadejde
Sunt zile in care te iubesc atat de mult ca ma sufoc
Si alte zile in care nu vreau sa te mai iubesc...
Am dimineti in care ma trezesc intinzand mana in pat dupa tine
Am dimineti in care ma trezesc dandu-mi o palma peste frunte
Pentru naivitatea mea
Am minute in care simt cum cele 80 de batai pe minut
Sunt doar pentru tine
Si minute in care mi-as opri inima din batai
Pantru ca nu le meriti...
Dar in secundele alea in care zambesc
In care imi aduc aminte un sarut...
O vorba plina de drag...
O privire plina de iubire
Secundele alea ma fac sa nu renunt...
Sa nu intorc spatele...
Secundele alea sunt motivul pentru care nu dau inapoi
Si cu orice forta...
Cu orice respiratie...
Din rasputeri...
O sa iubesc fara sa cer in schimb
Nici macar un zambet!
sau cum ar zice romanul ,,decat" un zambet!