Apel cate bulangii!

Cand citesc frumuseti
Frumuseti ce ma fac sa visez
La El, la Tine, la Noi
Ma intreb de ce nu apare nimeni
Un necunoscut, un pesimist
Un nesimtit care sa se afle acolo
Si sa spulbere vraja pe care altii o imprastie
Sa zica ,,ba fra, visezi cam mult si cam colorat, da si mie ce-ai luat!!"
Apoi realizez ca e cam greu
E cam complicat...
Sa spulberi ceva la care oricine viseaza!
Cand citesc ,,da-mi un zambet, am de strabatut o iarna intreaga"
Tot ce pot sa gandesc este intrerupt de un blue screen
Zambesc tamp si zic ,,da!"
Sec.
Asa ca, bulangii din toate zarile, trezi-ti-ne!

Fairy tales...

"You know how when you were a little kid and you believed in fairy tales, that fantasy of what your life would be, white dress, prince charming who would carry you away to a castle on a hill. You would lie in bed at night and close your eyes and you had complete and utter faith. Santa Claus, the Tooth Fairy, Prince Charming, they were so close you could taste them, but eventually you grow up, one day you open your eyes and the fairy tale disappears. Most people turn to the things and people they can trust. But the thing is its hard to let go of that fairy tale entirely cause almost everyone has that smallest bit of hope, of faith, that one day they will open their eyes and it will come true.

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away."

Liniste

Mai uitam ca pentru ca sa simtim ceva, anume, trebuie sa vrem sa-l simtim!

Si pentru ca sa ne linistim trebuie sa vrem sa ne linistim!

Si cea mai grea parte este sa vrei!

La 3 dimineata singurul lucru care sparge linistea acum

E respiratia mea si sunt tastele...

Si ma simt atat de linistita...

Si respiratia mea ma contrazice!

Si o linistesc si pe ea! 

Si inima mea ma contrazice!

Si o linistesc si pe ea!

Si gandurile mele sunt intr-un vartej interminabil

Cu furtuni si tunete si fulgere

Si le refuz!

E mult prea liniste, mult prea bine

Ca sa o stric!

Cumva!

Ia-ma de mana si zi-mi ca ti-s draga!

Trebuie sa cred si eu in mine cumva!

Despre...

De ce? De ce facem copii?
Eu macar stiu ca-i vreau! dar de ce-i facem?
eu ii vreau ca sa-i fac macar  fucked up!
Sa traiasca!
Dar despre nejunsul de a te fi nascut cineva, genial, a scris...
Si candva, acu ceva multi ani, sa fie 7-8 ani, il citeam fascinata!
Pacat ca a fost o bomba cu ceas!
Pacat ca sunt o bomba cu ceas!
Pacat!
Si ma intreb, merita sa vrei sa ai copii?
Merita sa ti-i doresti?
Pentru ca...nu! amu. In capul meu revoltat
Revoltat ca asa e el!!!
Nu, nu vreau!
De ce sa-i faci ca sa-i f***i?
Serios!
De ce s-o gandit cineva sa faca un copil pentru ce?!
Pentru a-l face s-o ia pe ulei dupa 16-18-20 de ani?
Pentru ca sa se gandeasca in momentul in care i se spune ca nu poate avea copii, ca ii de bine?!
Preferam sa fiu plan!
Un plan!
Asa cum copii mei sunt planuri!
Sunt un plan!
Si de-ar fi un plan, as fi cel mai frumos plan!
Dar eu, nu, eu...realizez ca multe lucruri...
Cele mai multe lucruri...
N-au rost!
Deci, n-are rost sa va conving de lucruri care n-au rost!

Smile, you...

"Sometimes in life you make a pit for someone in your mind, then throw that person inside it, but ultimately the only person in that pit is yourself. Which means there's only one person who can let you out of the pit - you." 

Avem intr-adevar darul sa ne inchidem pe noi insine intr-un put din care sa nu putem iesi, doar pentru ca am incercat sa inchidem acolo o persoana care ne-a ranit. Un fel de pedeapsa pentru acea persoana. Uitam de prea multe ori ca de fapt orice greseala pe care nu ne-o iertam noua sau altora, ne va arunca pe noi insine acolo. Si partea cea mai draguta e ca urmaresti un film si o replica din el are o putere atat de mare incat sa te scoata din autoflagelarea pe care o practici incontinuu si sa te bage macar pentru o zi in starea de om normal, care nu se chinuie pe el insusi din cauza lui si a altora. 

This makes today a day to remember!

Scrisoarea pentru Mosu'

Noi am stabilit de anu' trecut ca nu ne placem. Tu mi-ai dat cadouri tot pe langa si eu ti-am adresat cuvinte bine tintite. Anul acesta nu as prea vrea sa ingrop securea, nu de alta dar anul asta a fost un an jumate groaznic jumate fantastic, si prea cuminte n-am fost, si nu am de gand sa incep. Am mai stabilit ca esti prost, tot anul trecut, si am senzatia ca nu ai inteles ca trebuie sa demisionezi din functie. You suck! Insa, pentru ca ma bate lumea la cap sa-ti scriu, promit ca nu te injur prea tare si iti scriu. Stiu, n-ai cum sa mi le dai, dar sincer, nu ma prea intereseaza. Asa ca incep, nu de alta dar ma cam gadila degetele sa iti cobor Sfinti si Apostoli si Dumnezei.
Draga Mosu',
Eu imi doresc sa ii duci lu frate-meu un Lego, ca stiu cat de mult si-l doreste, si sora-mii, cea mai frumoasa rochita ,,de printesa". Mamei, liniste, tatalui, o bere pe care s-o impartim. Bunicilor, sanatate. Mie? Da-mi pace! M-ai dus de nas atatia ani, ce-ar fi sa incepi sa nu mai insisti sa ma adresez tie?!Prea multa vreme cand ma gandeam ca vine Craciunul ma bucuram ca vine Mosul si deja dam in basme...nemuritoare...
Multam fain totusi, de la tine am invatat ca daca imi doresc ceva trebuie sa muncesc in draci ca sa-l primesc. Sau sa ma resemnez cu maxima liniste si sa ma duc sa dorm.
Asa ca acestea fiind spuse, vezi de lista. Cei de pe lista nu te-au injurat inca!!
Si daca-i aduci lu' frate-meu un lego, sper sa calci descult pe o piesa!
I'm just sayin'!

Intuneric!

Bajbai! e luna in care bajbai, e luna in care surd cer ajutor

E luna in care am nevoie!

E luna in care o iau pe araturi!

E luna in care simt...le simt pe toate!

E luna in care dau inapoi!

Si imi cer scuze, dar dau inapoi!

E luna in care ma izolez, aia in care plang in perna 90% din timp si nu vreau sa ma misc!

Si acum, recunosc. Nu, nu vreau sa vorbesc despre mine, despre ce a facut luna asta sa fie ca dracu'

despre mine iar, si despre cate chestii imi trec prin cap numai cand ma trezesc. Tot ce stiu ii ce un om drag mie a avut dreptate. Tot timpul o sa am in cap escape plan-ul! Tot timpul. Cand mi-e greu, planul B e acolo!

Mi-e greu, mi-e urat, si nu, nu vreau oameni in jur, prefer sa-mi fie urat fara sa fiu judecata sau sa-mi fie prietenia licitata a doua zi. 

Tot ce cer, pentru ca pana mea, e decembrie, e sa fiu placuta, nu, nu mai cer sa fiu iubita, placuta, asa cum sunt eu! si la cum sunt eu...e greu. Asa ca, pace, da-ti-mi pace! luna asta sunt atat de eu insami incat prefer sa n-am oameni in jur!!! 

Nici eu nu ma suport!

Sunt naspa, I know!

Sunt rea si ma apar la pana la sange!

Da-ti-mi pace pana revin la ,,rea, dar ma controlez!"

I'm just sayin'!

Pofta

Mi-e pofta de tine cum mi-e pofta de muraturi
Din senin, fara sa trebuiasa sa le simt mirosul sau sa vad borcanul!
Si cand mi-e pofta, numai tu imi stai in minte,
Fix cum reuseste si conopida aia murata
Sa ma faca sa-i simt gustul cand inchid ochii.
Mi-e pofta de tine cum mi-e pofta de cafeaua de dimineata
Cum m-am trezit, cu ochii lipiti, m-as intinde s-o gust
Fara sa ma obosesc sa ma ridic prea mult din pat
Doar pentru ca m-a innebunit cu mirosul ei.
Mi-e pofta de tine si ca oricare alta pofta
E greu de potolit...

13.12.08

Mi-e dor de tine de simt, in fiecare decembrie, ca nu merita sa fiu pe aici!
Nu mai esti...




gandul sa-mi citesti!
si azi as fi baut iar in cinstea ta
Dar se nimere sa nu pot s-o fac!

Imi lipsesti! ai avut grija de mine mult timp...
Si mi-e gol stomacul cand ma gandesc la tine de prea multa vreme!
Sa te odihneasca Dumnezeu!

De ce iubim barbatii

Cum de ce? Pentru ca ne fac sa zambim

Chiar si atunci cand credem ca nu mai suntem in stare

Si ne fac sa-i dorim cand credem ca nu mai pot face nimic pentru noi

Pentru ca atunci cand gresesc si ne scot din minti

Cumva, nu stiu cum, reusesc sa ne ia de mana 

Si gata! A trecut orice furie!

Pentru ca au grija de noi chiar daca pare ca nu tin la noi

Si nu stiu cum dracu' cand suntem vesele reusesc sa ne infurie

Numai ca sa isi confirme copilareste ca tinem la ei.

Pentru ca ne trantesc un ,,te iubesc (fa toanto)" cand ne crizam

Sau pentru ca rad cand suntem geloase

Nu de alta dar le place prea tare sa vada ca ii iubim si noi!

Pentru ca stiu ca fara ei ziua e naspa

Si fac orice sa ne lase cateva zile fara ei!!

Ca apoi sa revina veseli, linistiti, asteptand iar confirmarea faptului ca ii iubim

,,Boule, m-ai lasat singura!!!" 

Si ei rad...noi ne infuriem si mai tare!

Ii iubim pentru ca ne vegheaza somnul, si ne iubesc nemachiate

Si ne suporta zilele alea din luna in care suntem mai turbate

Decat de obicei.

Ii iubim pentru ca vor copiii nostri

Si nu ne zic asta...ne lasa sa credem ca nu ii vor!

Si cand apar, vedem cum li se lumineaza sufletul!

Pentru ca daca suntem prea dragastoase ne taie aripile urgent

Nu le place sa fie atat de fatis iubiti!

Le place sa fie si ei tachinati

Dar nu in masura in care ne tachineaza!

Si nu in ultimul rand ii iubim pentru ca ne iubesc

Si cand ne iubesc, chiar daca nu o arata asa cum noi vrem

Cu bomboane, si flori, si rozomovisme expirate

O fac din suflet. Fix cum o facem si noi!

Asta e o intrebare la care am raspuns mai scurt, acum 3 minute. Am zis ca ii iubim fiindca fara ei nu suntem intr-adevar femei!

Am primit o injuratura strasnica! 

Nope

Am o stare ,,superba"
Urasc singuratatea pe timp de iarna....
Se pare...
Si am realizat asta azi...
Si nu am voie!!!
Nu-mi pot permite sa fiu atat de absenta
Nu vreau!!
Shit!
Shit shit shit!!!

Deja vu!

Am un sentiment nebun de deja vu
Poate pentru ca e iarna in fiecare an
Sau poate pentru ca ninge ca-n povesti
Aceleasi povesti din fiecare an.
Sau poate pentru ca aud aceleasi lucruri
Chiar daca nu mi le rostesti...sau soptesti...
Am senzatia ca am mai trait aceleasi stari
Aceleasi necumpatari
Aceleasi ganduri negre care sa contrasteze
Cu zapada ratacita si aiurita ce coboara
Necontenit!
Sau poate am aceleasi ganduri albe si nu le gasesc
De prea multa zapada.
Miroase la fel, a caldura si a frig, a contraste
A mar si scortisoara! ah! ala e de la lumanarea mea!
Poate pentru ca an de an in luna asta minunata
Eu nu strigam cand se facea prezenta
Eram acolo, dar parca nu prea eram
Imi trimiteam umbra sa-mi tina locul
Iar mintea-mi ratacea...
Sufletul mi se topea de caldura
Iar singurele intrebari la care raspundeam
erau ,,esti aici?!" si ,,tu ce parere ai?"
Si raspunsurile erau mai seci decat te asteptai!
Dar e primul decembrie in care nu ma sufoc
Asta e chestie noua, poate si de asta sunt asa de socata
E decembriele in care nu simt ca mor de durere
In care nu urlu ca nu mai pot!
Asta e!
Atat de obisnuita am fost sa simt ca inghet si ma topesc
Sa simt ca doare fiecare inghititura de aer si de ceai
Si ca tre sa le schimb pe rom si vodka
Incat am ramas cu umbra senzatiei
Puterea obisnuintei dragilor...
Puterea obisnuintei!

Urme

Ceea ce suntem suntem pentru ca noi vrem sa fim sau pentru ca altii ne-au trecut prin viata?
Poate suntem rezultatul urmelor lasate de diversi straini rataciti prin lumea noastra...
Poate suntem rezultatul urmelor lasate de noi insine, incrustate ca si cicatricile alea ale copilariei...sa ne amintim intotdeauna cand le vedem cum le-am capatat si ce am invatat in ziua aia!
Sau poate...doar poate unii oameni sunt ceea ce sunt datorita urmelor lasate de noi in ei.
Si daca ar fi asa...am fi respnsabili de fiecare persoana in sufletul careia am pasit sanatos, sa simta, sa-i lasam acolo 38-ul cu Made in China scris langa, si asta nu suna bine.
Cert e ca sunt cum sunt pentru ca din cand in cand ma mai uit la urme...la cicatrici...si imi amintesc cum le-am capatat, cine le-a facut si de ce. Sunt eu si datorita lor, sunt eu si datorita mie. Dar tare mi teama ca prea multe n-am avut de zis in procesul de transformare in ceea ce sunt.
Si pana la urma...cine sunt...nici naiba nu stie, nici eu!

Nu!

Sunt in starea de oboseala crunta, starea aia in care nu stii exact daca esti beat sau fumat sau daca-s amandoua deodata dar lucrurile din capul tau capata alte sensuri si intelesuri. Nu, nu mi-a fost dor, probabil pentru ca nu simteam ca ma leaga prea multe de tara mea. Da, mi-au lipsit muntii. Nu, nu sunt rea cand zic asta si pentru carcotasi nu, nu vorbeste indragosteala din mine. Nu mi-a lipsit sentimentul de alerta, nu mi-a lipsit atitudinea de ,,te descurci ca trebuie", nici soselele noastre, nici aerul de Romania.
Pe drum m-am gandit ce vreau sa-mi aduca Mosu' anu asta -nu de alta dar anu' trecut am fost destul de drastica in scrisoarea mea pentru el. Ei bine, daca m-as apuca sa-i scriu, scrisoarea de anu' trecut ar fi parfum. Nu-mi mai trebuie decat putere de munca si vointa de fier. Nu ca sa schimb ceva in tara mea, ci ca sa devin un om mai bun. Atat. Nu mi-a lipsit nici patul meu...daca unii dintre voi credeti asta (si stiti ca sunt intr-o relatie speciala cu el). Si acum ca-s plina de negatii si de draci ca am intrat iar pe frecventa FM Ro, ma retrag inainte sa cobor Sfinti si Dumnezei si Altare ca nu-i frumos.
Nu e Londra de vina, nu sunt fluturasii din stomacul meu de vina, cateodata nici nu stiu cine-i de vina, cert e ca NU MI-A FOST DOR!
Si acestea fiind spuse, ma declar doborata de oboseala si de activarea sistemului nervos central care m-a bagat iar in starea de BITCH si va salut cu respecte!