Mai sunt incă roze, -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.
Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt incă roze -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele.
Zadarnic al vietei cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, -- mai sunt.
Mi-e dor...de roze, de noaptea de vara in care-mi intindeam patura in gradina si stateam mai treaza si mai vie ca niciodata privind puzderia de puncte care ma sufocau...si era o sufocare atat de dulce! Mi-e dor de noaptea in care, am deschis geamul masinii si am iesit pe geam fascinata de cer, pe drumul dintre munti...si am lasat vantul sa se joace cu parul meu, sa ma inghete...n-am sa uit sentimentul acela de libertate totala, de gandul ca asa miroase libertatea, a vant de primavara, a noapte si stele, a padure si sarbatoare! Eram libera!! Mi-e dor de marea care imi spala pacatele de peste an in cateva secunde, cu 2 valuri si eram ca noua...
,,Mai sunt inca roze,--mai sunt"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu