Viata mea?! Un sir nesfarsit de prostie si idiotenie la capatul careia am cunoscut fericirea. Am o tendinta tampita sa ma autodistrug bucata cu bucata pentru a ma reconstrui un pic mai statornic, ca apoi sa ma distrug iar si sa ma reconstruiesc iar in speranta ca intr-o zi n-o sa ma mai pot distruge pentru ca m-am reconstruit perfect. Momantan, cu privire la persoana mea nu simt nimic. Cu privire la dragostea mea, simt ca o sa explodez de prea multa iubire. Cu privire la altii? nimic...sau...nimic...
wtf it's wrong with me?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu