Statea dimineata si se intreba daca sa-l sune sau nu....
Avea senzatia ca el o evita asa ca ii era teama....dar trebuia sa il sune... era deja a saptea noapte in care adormea in bluza lui,cea care a ramas la ea dupa ce a pleacat....atat de disperata era sa ii mai simta macar mirosul ca nu ii mai pasa ca a fost spalata si respalata, trebuia sa mai ramana ceva din el in porcaria aia de bluza.Si-a luat inima in dinti si l-a sunat.Cand ia auzit vocea....a simitit cum toata viata ei a inflorit intr-o secunda, vedea HD (ca doar se poarta),simitea ca fluturi din stomacul ei,aia care au disparut de prea multa furie si de prea multa ura, au reaparut, mai frumosi, mai plini de viata.
A stat 3 saptamani noapte de noapte si l-a visat, inainte sa adoarma se certa cu mine dak mai merita sa mai faca ceva, dak se merita sa-si zica si sa-i zica "fuck off mi-o trecut".O urmaream cum zambeste
pt prima oara din suflet, in timp ce-i povestea cum a mai fost viata ei, si-a dat seama ca i-a fost dor de vocea lui.
Apoi din vorba in vorba am vazut ca incerca sa-i zica, ca nu mai merge asa, ca nu mai poate, ca sunt unu pentru altul, ca trebuie sa se vada, sa vorbeasca.... si dintr-o data ii dispare zambetu....
Se transforma in cel mai fortat zambet pe care l-am vazut vreodata.Aud vag "ma bucur pentru tine", apoi o liniste dureroasa si un "salut" aproape stins...
Se ridica in capul oaselor, privesete in gol... vis a vis o priveau doi ochi care se umpleau de lacrimi....incet incet nu mai poate vedea clar, s-a stricat HD-ul. Se uita cu ochii stinsi la mine si zice: ,,asa imi trebuie!".
Ma imbarbatez, ii spun ca am suferit destul, o vad cum se ridica si cade in genunchi sfarsita,cu spatele sprijinit de pat se tine singura in brate, plangand amar. Ii venea sa urle, si musca din gulerul tricoului de parca este operata pe viu.Se tine in brate ghemuita muscand din tricou si plange.
Ironic este ca ea a fost intotdeauna a ta si totusi intotdeauna singura.
A incercat sa te indeparteze prin orice mijloc, te-a mintit cu nerusinare doar ca s-o urasti, s-o dispretuiesti, macar tu sa nu mai suferi nici o secunda.Mi-as fi dorit sa vezi si tu ghemuita langa pat, tremurand, muscand din tricou, plangand cu lacrimi cat pumnu si spunand printre sughituri" nu-i corect", macar odata din sutele de ori in care ai lasat-o asa.
Degeaba incerc sa ii spun vad ca te prefera "absent motivat" decat "absent definitiv", si pentru fiecare scena asemanatoare la care am asistat ti-as dori sa suferi pe jumatate cat a suferit ea, dar ma rugat sa nu te blestem, la mine, blestemele se leaga.
Azi a fost ziua in care am vazut o parte din ea cum moare.
Maine e citirea testamentului.
Poate iti lasa si tie ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu