Resturi

Mi-e sufletul gol...
Golit de simturi, de bine si de rau
E golit de lucruri intregi...
Si au ramas resturi...
Ca si cum o tornada s-a gandit sa-si faca legea prin el
Resturi de simtiri...de bine si de rau..
Asta ramane in urma cand iti lasi sufletul in mana altcuiva
Resturi de fericire impletite cu resturi de lacrimi...
Si trebuie sa ma apuc sa le strang
Sa le unesc...
Sa arunc din ele...
Dar stiti cum e cand se sparge sau se rupe un lucru drag...
Nu vrei sa le arunci...te trage inima sa le pui la tomberon
de parca nu ar fi insemnat nimic...
Intr-o zi, o sa prind curaj...
Si o sa iau resturile care mi-au ramas infipte ca shijele in suflet
Si cu penseta le scot, le pun deoparte...
Si le arunc dupa ce se vindeca ranile...
Acum insa, nu pot si nu cred ca vreau...
Pentru ca sunt singurele lucruri care-mi mai aduc aminte de tot ce-am avut intreg
De tot ce am avut drag...
Acum conteaza doar sa simt ce imi provoaca ele
Sa simt...sa invat...sa plang...
Restul...nu mai conteaza!