Sunt pusa in cea mai ciudata situatie din lume.
Plec, imi las casuta mea comfortabila, pentru ca...asa e mai bine!
Creierul imi spune ca asa e mai bine. Inima imi spune ca in ciuda lacrimilor de copil ce le vars acum, asa e mai bine.
Asa e mai bine, sa ma mut, sa-mi fac si eu viitorul asa cum merit.
Daca stiu ca asa e mai bine, de ce lacrimile nu contenesc sa apara si de ce stomacul meu primeste cate un cutit in el de fiecare data cand ma gandesc?
AMR 8 zile.
vrei sa povestim? suna-ma!
RăspundețiȘtergere