Peste

Ti-am auzit vocea ieri...pentru prima data dupa atatea luni....
Acelasi glas cald, care reusea sa ma linisteasca in orice circumstanta...sau sa ma infurie...tot cu calmul ei.
Mi-e dor de tine, proasta sa fiu sa nu recunosc asta.
Mi-e dor de povestile noastre intreminabile...
Si apoi in timp ce las dorul sa ma cuprinda...imi aduc aminte de ce nu as vrea sa te mai vad...
De ce nu as vrea sa te mai aud...
Nu mi-e dor de lacrimile varsate...
De neliniste...de disperare...
Nu te-am mai vazut de prea multa vreme...te-am mai prins asa...in treacat...cu coada ochiului in masina...
Oricum, acum ca recunosc ca mi-e dor de tine...
Trebuie sa trec peste...