Acum 9 luni faceam un test de sarcina si imi arata doua liniute. M-am dus la Claudiu cu un zambet imens pe fata, simteam ca am colturile gurii fix la urechi. Il arat si ii zic plina de nadejde: ,,is doua liniute asa-i? Nu vad ce vreau sa vad, sunt acolo?".
El calm imi zice ca sunt doua, dar sa nu ma pripesc, sa nu ne bucuram prematur- mai ales la cat am suferit amandoi dupa prima sarcina.
Nu puteam sa nu ma bucur. I-am zis ca ii inteleg punctul de vedere, dar fata nu ma ajuta, ranjeam din suflet.
Am stabilit ca nu le spunem alor nostri pana nu mergem la doctor. Am facut programarea. 6 Ianuarie.
Bineinteles ca nu ne-am putut abtine si de Craciun i-am anuntat ca or sa fie bunici.
Apoi ne-am propus sa ne relaxam, sa nu ne gandim la cele mai rele scenarii.
Am avut o sarcina absolut superba- nu prea multa greata- la inceput. Apoi ne-am bucurat de fiecare zi si saptamana, am muncit, ne-am relaxat, am citit tot ce se poate. Parea ca timpul sta in loc, iar data estimata a nasterii era departeee.
Data e azi, 28 August. 40 de saptamani superbe, pline de zambete, pline de fericire si zen.
Asteptam sa facem oficial cunostinta cu fiinta creata de noi din atat de multa iubire. Abia asteptam sa-l smotocim.
