Daca nimic in viata nu e permanent...de ce ne mintim ca e?
Si de ce ne comportam ca atare?
Chiar atat de idioti suntem?
Si daca nu suntem idioti...de ce nu realizam ca suntem pe margine de prapastie permanent?
Ca lipseste doar sa vina ceva, sau Cineva sa ne dea un sut.... sa ne aflam in locul nepotrivit la momentul nepotrivit sau Atropos sa zica ,,Ups! mi-a scapat!"
Si totusi acum doar un citat subliniat in cartea aia, prima carte cumparata din salariul meu, ma fascineaza:
,, Unii au parte de nenorociri, altii de obsesii. Care sunt mai de plans?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Imi place muzica...dupa cum s-a vazut mai devreme...n-am nimic impotriva muzicii populare chiar o ador...dar acum ascult o melodie care m-a ...
-
Implineste el 7 Si noi 9 de cand am zis ,,da!" Si urmeaza ea ...3... Si eu stiu ca lumea mea e plina, dar plina de iubire. Sunt mama ...
-
Orice rana din dragoste bineinteles ca se vindeca! Se vindeca doar cu alta dragoste. Si e direct proportionala ideea. Cu cat e mai puter...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu