Daca nimic in viata nu e permanent...de ce ne mintim ca e?
Si de ce ne comportam ca atare?
Chiar atat de idioti suntem?
Si daca nu suntem idioti...de ce nu realizam ca suntem pe margine de prapastie permanent?
Ca lipseste doar sa vina ceva, sau Cineva sa ne dea un sut.... sa ne aflam in locul nepotrivit la momentul nepotrivit sau Atropos sa zica ,,Ups! mi-a scapat!"
Si totusi acum doar un citat subliniat in cartea aia, prima carte cumparata din salariul meu, ma fascineaza:
,, Unii au parte de nenorociri, altii de obsesii. Care sunt mai de plans?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
There will be times
When everything is hard, and everyone seems to be against you. Times when you’ll feel numb, when crying is not an option, when screaming wil...
-
Cat mai multa radare in 2011!! A mai trecut un an, plin de crize (mai rau ca o femeie a menopauza, eu de maine ,,ma scol devreme, nu o sa-mi...
-
Astenia de primavara se prezinta in urmatoarele feluri: nervi, dupa nervi calm, dupa calm nervi, dupa nervi calm, dupa calm plans, dupa plan...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu