Daca nimic in viata nu e permanent...de ce ne mintim ca e?
Si de ce ne comportam ca atare?
Chiar atat de idioti suntem?
Si daca nu suntem idioti...de ce nu realizam ca suntem pe margine de prapastie permanent?
Ca lipseste doar sa vina ceva, sau Cineva sa ne dea un sut.... sa ne aflam in locul nepotrivit la momentul nepotrivit sau Atropos sa zica ,,Ups! mi-a scapat!"
Si totusi acum doar un citat subliniat in cartea aia, prima carte cumparata din salariul meu, ma fascineaza:
,, Unii au parte de nenorociri, altii de obsesii. Care sunt mai de plans?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Albi ma privesc cu raceala, de parca as fi o nazista, rasista, satanista, defapt ma cearta ca sunt singura. E a n-spe mia oara cand stau cu ... -
I'm sad. I am really sad. Nu stiu de ce, nu stiu ce s-a intamplat, vreau sa plec, sa iau o masina si sa conduc catre nicaieri... -
Implineste el 7 Si noi 9 de cand am zis ,,da!" Si urmeaza ea ...3... Si eu stiu ca lumea mea e plina, dar plina de iubire. Sunt mama ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu