Daca nimic in viata nu e permanent...de ce ne mintim ca e?
Si de ce ne comportam ca atare?
Chiar atat de idioti suntem?
Si daca nu suntem idioti...de ce nu realizam ca suntem pe margine de prapastie permanent?
Ca lipseste doar sa vina ceva, sau Cineva sa ne dea un sut.... sa ne aflam in locul nepotrivit la momentul nepotrivit sau Atropos sa zica ,,Ups! mi-a scapat!"
Si totusi acum doar un citat subliniat in cartea aia, prima carte cumparata din salariul meu, ma fascineaza:
,, Unii au parte de nenorociri, altii de obsesii. Care sunt mai de plans?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu