Ion Minulescu
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...
P.S- ma reprezinta pana in maduva oaselor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ziceam deunazi ca nu exista destepti din dragoste, exista doar prostalai din dragoste. Nu stiu de ce si cum de reuseste dar intr-adevar drag... -
Implineste el 7 Si noi 9 de cand am zis ,,da!" Si urmeaza ea ...3... Si eu stiu ca lumea mea e plina, dar plina de iubire. Sunt mama ...
-
Cand citesc frumuseti Frumuseti ce ma fac sa visez La El, la Tine, la Noi Ma intreb de ce nu apare nimeni Un necunoscut, un pesimist Un...
Subscriu,si eu ma regasesc in versurile poeziei,foarte profunda poezia,felicitari pentru postare :)
RăspundețiȘtergere