Ion Minulescu
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...
P.S- ma reprezinta pana in maduva oaselor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
I'm sad. I am really sad. Nu stiu de ce, nu stiu ce s-a intamplat, vreau sa plec, sa iau o masina si sa conduc catre nicaieri... -
Implineste el 7 Si noi 9 de cand am zis ,,da!" Si urmeaza ea ...3... Si eu stiu ca lumea mea e plina, dar plina de iubire. Sunt mama ...
-
When everything is hard, and everyone seems to be against you. Times when you’ll feel numb, when crying is not an option, when screaming wil...
Subscriu,si eu ma regasesc in versurile poeziei,foarte profunda poezia,felicitari pentru postare :)
RăspundețiȘtergere