Ion Minulescu
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...
P.S- ma reprezinta pana in maduva oaselor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Implineste el 7 Si noi 9 de cand am zis ,,da!" Si urmeaza ea ...3... Si eu stiu ca lumea mea e plina, dar plina de iubire. Sunt mama ...
-
Dac-o sa-mi cari pacatele-n spinare, Precum Sisif isi cara bolovanul zilnic, N-o sa mai fii un simplu oarecare... Ci o sa-mi fi un Dumnez...
Subscriu,si eu ma regasesc in versurile poeziei,foarte profunda poezia,felicitari pentru postare :)
RăspundețiȘtergere