joi, 21 februarie 2013

Poveste!

Cineva in care ai incredere deplina, te ia de mana, de duce pe marginea unei prapastii, te impinge in ea si tu stai si atarni acolo neintelegand de ce a facut-o, apoi intinde mana si te ajuta sa iesi. Te duce la cativa metri de prapastie, te simti in siguranta, il intrebi de ce a facut asta, iti raspunde ca tu n-ai fost atent, ce el defapt vroia sa te prinda nu sa te impinga. Si crezi.
Si se intampla iar. Si iti zice alta minciuna si alta si alta, iti explica in detaliu ca tu esti de vina, si incepi sa crezi ca esti un incapabil si fara el nu te poti descurca.
Si o face de o suta de ori. Pana cand creierul tau realizeaza ca nu e chiar asa. Ca nu esti atat de idiot sa cazi in aceeasi prapastie de o suta de ori si doar el sa te ridice. Si urmatoarea data cand te impinge, atunci cand intinde mana dupa tine te scoate la suprafata si il impingi. Ai premeditat-o! Vroiai sa-l vezi cum cade!
Si sta acolo, atarna de margine si intinzi mana. Puterea pe care o ai asupra lui are un gust incredibil. Dar stii cum era sa fi in postura aia sa simti cum viata ta atarna de mana de ajutor pe care ti-o da.
 Si nu-l ajuti.
Il calci pe degete.
Cum faci un om care te chinuie gratuit sa se opreasca?
Devii el si un pic mai mult!

2 comentarii:

  1. monstrul si-a primit pedeapsa meritata si si-a invatat lectia. daca vrei sa inveti ceva din poveste, nu repeta ce a facut monstrul, nu-ti atrage pedeapsa lui, e insuportabila!! sacrificiul va fi rasplatit, d-aia, incearca sa ramai om, te rog!

    RăspundețiȘtergere