Intrerupator

,,Uite asa, vreau sa fiu exact ca tine cand esti cea mai insensibila persoana si nu mai dai doi bani pe nimeni"
Replica auzita acu' ceva vreme dar care senzational, m-a ranit! si mai senzational e ca avea dreptate persoana care mi-a zis-o. Asa de tare m-a palit cu asta ca pe moment n-am zis decat ,,bine!", nici nu eram eu prea lucida sa ma cert. Acum am tot meditat la asta, am plecat de la extreme (sociopatie) la simpla teama de a nu fi ranit. Nu-i sociopatie, cu toate ca as fi avut o scuza sanatoasa. Da, sunt o nerusinata care din cand in cand las toate sentimentele la o parte si devin o insensibila care critica pana in maduva spinarii. Asa sunt. Motivele mele sunt nenumarate. Nu a fost prima data cand am auzit asa ceva, dar de data asta era ceva pe care l-am observat de mult la mine si care mi-a dat destule batai de cap. Si cu mandrie o spun ca nu ma deranjeaza absolut de loc. Nu ma deranjeaza sa pot sa apas intrerupatorul si sa opresc beculetul cu sensibilitatile si sentimentele. Oricum nu tine mult. Atunci eu sunt mai importanta, eu sunt centrul universului meu si eu trebuiesc aparata de altii sau de mine. Nu-mi cer scuze, n-am de ce, cu toate ca fiind asa am ranit destui oameni. Dar vorba aia ,,mai bine sa planga mama lor". Si acum ca este asternut in scris pot sa n-o mai aud spusa cu tonul arogant de ,,breiching niuz" din gura celor care o tot descopera.