Poveste

Statea pe bancuta la masa si avea o bere in fata ei. Era a treia noapte in care nu dormise mai mult de 3 ore dar nu se simtea obosita. Savura berea aia de parca era prima bere dupa cateva luni de abstinenta si era atenta la oamenii din jur, povestile lor, ce au de transmis, cat de relaxati sunt. Ii urmarea si ii analiza pe fiecare de parca avea in privire un aparat cu raze x. Apoi privirea ei s-a oprit asupra lui. Avea el ceva care-i defecta aparatul. Nu-l mai privea doar cu detasarea de care stie ea sa dea atata dovada, nu mai putea sa stea ascunsa in castelul ei fortificat, trebuia sa iasa afara sa vada despre cine e vorba. Il asculta povestind si vocea lui parca topea ghetarii din jurul ei. Ce are baiatul asta in plus fata de toata lumea? ,,M-oi fi pilit!" se gandi ea urgent si exact cand el se uita la ea a mai luat o gura de bere. Nu a dat prea mare atentie faptului ca a iesit din castelul ei care-i oferea atata protectie. Poate chiar se pilise. Nu l-a mai vazut in urmatoarele cateva ore, iar cand l-a vazut a avut grija sa intre inapoi in fortareata. Nu ii placea sa fie vulnerabila, mai ales in fata unui barbat. Dar totusi, era ceva, nu stia ce, ii placea sa il aiba prin preajma, i se lumina fata cand il vedea si cand disparea il cauta cu privirea, dar nu prea evident, nu vroia fetele ei sa puna intrebari si sa devina curioase. Ce sa le raspunda? Ca nu stie ce are tipul de o scoate din fortareata si o topeste mai repede decat de topeste Polul Nord de la incalzirea globala? A luat decizia sa-l ignore, sa se poarte detasat, distant, asa cum stie ea sa alunge oamenii din jurul ei. Au urmat ore intregi prin jurul lui, povesti interminabile de fata cu el, cu el chiar. A observat ca povestile cu el aduc ,,uitucenie". Uita complet sa stea distanta, uita complet sa stea in aparare. O frustra asta, o frustra foarte tare, dar cum ea era in vacanta, de ce naiba sa incerce sa stea in aparare? Nu de aia a ajuns acolo? Sa se relaxeze, sa iasa afara din fortareata ei, construita cu atata sarguinta, sa repire, sa cunoasca oameni noi si interesanti, iar el...era al naibii de interesant. Asa ca le-a spus fetelor pe scurt ca omul e...cel putin interesant si s-a impacat cu ideea ca prezenta lui o sa o contrarieze tot restul vacantei. Cand nu era atent, il urmarea cu un interes rupt din povesti. Cand aparea el, ii sarea inima si radea in sinea ei. Nu era obisnuita sa ii sara inima din piept, si o facea cu o relaxare totala, in cateva zile o sa ajunga acasa si el o sa devina ,,febletea" pe care a avut-o vara asta. Asta o linistea cand se vedea afara dintre zidurile ei. Asta pana in ultima seara...atunci creierul ei s-a pus pe aceiasi lungime de unda cu inima, si au urlat in cor ,,fuck it!", era in fata ei, cu chitara in mana, iar ea tot ce putea gandi era ,,e in fata mea, e langa mine...cu o chitara pe care o struneste ca pe un cal naravas, si eu vreau sa fug. Proasta sa fiu sa fug!"
N-a fugit si a facut orice a nu iasa din fortareata. N-a iesit...dar s-a trezit cu el acolo. Cum se sfarseste povestea? Nu stiu...tot ce stiu e ca zambeste dimineata cand se trezeste si abia asteapta sa il stranga in brate. Nu mai exista fortareata, nu mai exista arme, nu mai exista aparare, nu in fata lui. In fata lui e ea insasi. In fata lui e naturala. Am intrebat-o de ce, mi-a raspuns sincer si zambitoare: ,,Pana acum stiam de ce tin armele sus, stiam ca la un moment dat acel om o sa ma faca sa sufar. El stiu sigur ca e singurul om care nu ma va face sa sufar". Argue with that! I know, you can't!