How it's like not to be loved...

E gol si trist sa stai langa o fiinta care nu te iubeste deloc sau nu indeajuns cat sa deveniti ,,noi"
E ciudat cat de mult inseamna acea fiinta pentru tine pana cand realizezi cat de putin insemni tu.
Insa e si mai dureros sa ramai langa ea sperand ca poate o sa te iubeasca asa cum meriti.
Si e devastator sa realizezi ca ai iubit cu adevarat si ai fost iubita cu adevarat, cu suflet si cu patima,
Dar nu de cel/cea cu care imparti acum patul.
Nu pe cel/cea care nu te mai ia in brate cand adormiti.
Nu de cel/cea care nu te mai iubeste, dar spera sa o faca.
Ci de cel/cea care ti-a facut inima prastie, de cel pe care-l acuzai cu furie ca ti-a distrus tineretea,
De cel/cea pe care-l acuzai cu dispret ca si-a batut joc.
De cel/cea pe care nu l-ai auzit vreodata sa-ti spuna ,,te iubesc!"
Sau de cel/cea care nu trebuia sa o zica, era indeajuns o privire.
This is how it's like not to be loved...
And it's far worse than being loved in the wrong way.