miercuri, 6 septembrie 2017
Am uitat ca stiu sa simt
Uituc-am fost o viata-ntreaga,
Unii ar zice...ametita.
Eu am uitat ca eu mi-s draga.
Am uitat cu mine sa mai fiu si cinstita.
Uituc-am fost de cand ma stiu,
Si o sa uit ca sunt uituca,
Si-acum imi amintesc c-am glasul viu,
Si ca nu-s cu totul habauca!
Uituca-s Doamne, eu tot uit de mine,
Imi uit bucati din suflet cand ma doare,
E timpul sa imi amintesc ce-i bine,
Ca-ti iei durerea-n brate si sufletul nu moare.
Bai, am uitat de tine, sufletel,
Si te-am lasat sa strangi tampenii-n tine,
Te rog sa-mi ierti uitarea-mi caci doar eu,
Pot sa ma uit in halul asta doar pe mine!
marți, 20 iunie 2017
Intrebari incomode!
La inceput a fost ,,cand iti gasesti si tu pe cineva?"
Raspunsul era automat: ,,cand s-or alinia planetele!"
Apoi a fost: ,,nu te mariti?" (in situatia in care eram singura)
Raspunsul automatizat era: ,, cu mine insami nu e legal!"
Apoi a fost: ,, cand va luati?"
Raspunsul era: ,,Daca da Dumnezeu, nici la anu'!" sau ,,avem timp!
Dupa ce ne-am casatorit, la nici doua saptamani dupa ce ne-am luat, a venit vestita intrebare: ,, nu faceti un bebe?"
Rabdarea mea de ardeleanca ajunsese undva la limite, raspunsurile erau date deja cu o atitudine agresiva si erau diverse...de la: ,,abia ne-am luat!" la ,, facem, ca e timp" la evitarea totala a subiectului.
Apoi, dupa ce ne-a lovit ,,perioada neagra" cum am denumit-o, intrebarea ,,cand faceti un bebe?" a devenit un chin.
Si initial zambeam stanjenit si spuneam ,,o sa vina!"
Apoi, ceva din mine urla la intrebarea asta. Bai, nu mai intrebati din astea!!!
Gata!
Va rog sa-mi scuzati franceza, dar e o intrebare de cacat!
N-aveti de unde stii daca vor sau nu, nu e problema voastra personala. Poate nu vor. Poate se chinuie ingrozitor la gandul ca iar nu s-a intamplat! Poate au pierdut sarcini dupa sarcini, si doar ei stiu ce chin si groaza le guverneaza gandurile acelea frumoase despre un bebe!
Asadar, oameni frumosi care va doriti copii, care ati incercat, care stiti cum e sa vi se naruie visele, va rog, raspunsul la intrebarea magica trebuie sa fie: ,,Am pierdut sarcini, multumesc ca-mi reamintesti!"
Poate reusim cumva sa educam masa de oameni care cred ca acea intrebare este una inocenta si plina de drag!
Nu e!
Raspunsul era automat: ,,cand s-or alinia planetele!"
Apoi a fost: ,,nu te mariti?" (in situatia in care eram singura)
Raspunsul automatizat era: ,, cu mine insami nu e legal!"
Apoi a fost: ,, cand va luati?"
Raspunsul era: ,,Daca da Dumnezeu, nici la anu'!" sau ,,avem timp!
Dupa ce ne-am casatorit, la nici doua saptamani dupa ce ne-am luat, a venit vestita intrebare: ,, nu faceti un bebe?"
Rabdarea mea de ardeleanca ajunsese undva la limite, raspunsurile erau date deja cu o atitudine agresiva si erau diverse...de la: ,,abia ne-am luat!" la ,, facem, ca e timp" la evitarea totala a subiectului.
Apoi, dupa ce ne-a lovit ,,perioada neagra" cum am denumit-o, intrebarea ,,cand faceti un bebe?" a devenit un chin.
Si initial zambeam stanjenit si spuneam ,,o sa vina!"
Apoi, ceva din mine urla la intrebarea asta. Bai, nu mai intrebati din astea!!!
Gata!
Va rog sa-mi scuzati franceza, dar e o intrebare de cacat!
N-aveti de unde stii daca vor sau nu, nu e problema voastra personala. Poate nu vor. Poate se chinuie ingrozitor la gandul ca iar nu s-a intamplat! Poate au pierdut sarcini dupa sarcini, si doar ei stiu ce chin si groaza le guverneaza gandurile acelea frumoase despre un bebe!
Asadar, oameni frumosi care va doriti copii, care ati incercat, care stiti cum e sa vi se naruie visele, va rog, raspunsul la intrebarea magica trebuie sa fie: ,,Am pierdut sarcini, multumesc ca-mi reamintesti!"
Poate reusim cumva sa educam masa de oameni care cred ca acea intrebare este una inocenta si plina de drag!
Nu e!
duminică, 23 aprilie 2017
Fara cap si fara coada
Ma simt ca si cum m-ai fi bagat in masina de spalat
Si nu pe spalare manuala, ci pe stoarcere,
Nu pe delicate, ci pe bumbac la nouazeci de grade,
Nu pe clatire, ci pe lana!
Ma simt de parca sunt o nuvela scrisa de la intriga incolo,
Fara detalii despre cum am ajuns acolo,
Ci cu desfasurarea actiunii asa, din senin,
Fara concluzie, what you read is what you get!
Ma simt ca si cu n-ar trebui sa ma simt asa
Dezorientata, ametita, trista si furioasa,
Ca si cum Bacovia are dreptate dar totusi n-are,
Ca si cum Minulescu are sens dar totusi...e prea trist...
Ma simt ca si cum ceea ce simt n-are inceput
Ca si cum fiind fericita n-as avea motiv sa fiu trista
Ca si cum viata mea n-are sens cu toate ca are.
Imi simt emotiile ca si cum ar fi inceput, dar sfarsitul n-are sens...
Si totusi...
Simt!
Si nu pe spalare manuala, ci pe stoarcere,
Nu pe delicate, ci pe bumbac la nouazeci de grade,
Nu pe clatire, ci pe lana!
Ma simt de parca sunt o nuvela scrisa de la intriga incolo,
Fara detalii despre cum am ajuns acolo,
Ci cu desfasurarea actiunii asa, din senin,
Fara concluzie, what you read is what you get!
Ma simt ca si cu n-ar trebui sa ma simt asa
Dezorientata, ametita, trista si furioasa,
Ca si cum Bacovia are dreptate dar totusi n-are,
Ca si cum Minulescu are sens dar totusi...e prea trist...
Ma simt ca si cum ceea ce simt n-are inceput
Ca si cum fiind fericita n-as avea motiv sa fiu trista
Ca si cum viata mea n-are sens cu toate ca are.
Imi simt emotiile ca si cum ar fi inceput, dar sfarsitul n-are sens...
Si totusi...
Simt!
vineri, 31 martie 2017
Stiu
Stiu ca suntem tineri si avem timp, nu trebuie sa auzim asta ca incurajare de 10 ori pe minut.
Nu, nu avem nevoie sa stim ca e bine ca nu a fost mai rau, si asta stim.
Stiu ca se mai intampla, nu ma incurajeaza asta si nici nu ma doboara.
Stiu chiar si faptul ca sunt in acel 20% de femei care au patit asta o data in viata.
Stiu ca aveti cel putin 5 cunostinte care au trecut prin ceva asemanator, nu am nevoie de descrieri.
Stiu ca ne vreti binele, dar ganditi va rog macar de doua ori inainte sa scoateti vreo ineptie de incurajare pe gura, ca nu ajuta, dimpotriva.
Suntem bine. Da, a trebuit sa trecem si prin spital, asta datorita unor medici inapti si a ignorarii intuitiei.
Multumim pentru fiecare gand bun, pentru fiecare implicare, pentru toata intelegerea si pentru intreg sprijinul, dar consideram ca am incheiat un capitol socant, trist, deprimant presarat cu sange si lacrimi, si ca am inceput un capitol in care a venti primavara in viata noastra.
P.S - Sa nu aud inca un comentariu gen: ,,ah, deci de fapt nu a fost...deci n-ai de ce plange" ca jur ca o sa mancati jar!
joi, 30 martie 2017
Linistea
Tot ce stiu e ca acum linistea m-asteapta-n drum,
Vreme lung-am ocolit-o cu toate ca am ravnit-o,
Demonii mei m-au orbit, m-au mintit, m-au indoit,
Dar acum ca m-am trezit, parca m-a mai linistit.
Tot ce stiu e ca acum, am lumina peste drum,
Vreme lunga-n noapte-am mers, si pe munte si la ses,
Demonii mei m-au impins, m-au impins si m-au invins,
Dar acum m-am ridicat, drumul mi s-a luminat!
Tot ce stiu e ca acum, nu e apa peste drum,
Vreme lung-am inotat prin valuri eu am luptat,
Demonii ma inecau, pe sub apa ma trageau,
Dar acum sunt pe uscat, drumul meu este uscat!
Tot ce stiu e ca acum, sunt puternica si-mi pare
C-am ales alta carare, ca mi-am schimbat vechiul drum.
Ca nu-s singura, pierduta, poate doar putin slabita...
Tot ce stiu si pot vedea, e ca-am gasit linistea...
joi, 23 martie 2017
Stari de primavara
Sunt genul de om ce se infurie greu si care-si pierde rabdarea de obicei din cauza starilor sufletesti.
In ultimele doua luni am trecut prin cateva lovituri date de viata, fizice si psihice. Cand faza in care fizicul suferea a trecut, a intervenit problema psihicului si s-a manifestat din plin si cu imaginatie.
Initial imi pierdeam cumpatul din nimicuri atat de nimicuri, incat era socant chiar si pentru mine.
Apoi am inceput sa plang din aceleasi nimicuri. Sau efectiv ma trezeam de dimineata si simteam nevoia sa plang cu tot sufletul si cu toate lacrimile.
Mai apoi am avut tendintele de a ma izola. Si ma speria orice interactione care nu era cu iubitul meu sot.
Peste toate am trecut cu ajutorul lui, bineinteles, el e si psihologul de serviciu, si cel mai bun prieten al meu.
Dar, mai am si zile ca astea de azi, cand sunt furioasa, sau mai bine zis ,,ciufutita".
Azi mi-am pierdut rabdarea din nimic. Si am si ramas incruntata, Deci gata, fara frunte incretita!
In ultimele doua luni am trecut prin cateva lovituri date de viata, fizice si psihice. Cand faza in care fizicul suferea a trecut, a intervenit problema psihicului si s-a manifestat din plin si cu imaginatie.
Initial imi pierdeam cumpatul din nimicuri atat de nimicuri, incat era socant chiar si pentru mine.
Apoi am inceput sa plang din aceleasi nimicuri. Sau efectiv ma trezeam de dimineata si simteam nevoia sa plang cu tot sufletul si cu toate lacrimile.
Mai apoi am avut tendintele de a ma izola. Si ma speria orice interactione care nu era cu iubitul meu sot.
Peste toate am trecut cu ajutorul lui, bineinteles, el e si psihologul de serviciu, si cel mai bun prieten al meu.
Dar, mai am si zile ca astea de azi, cand sunt furioasa, sau mai bine zis ,,ciufutita".
Azi mi-am pierdut rabdarea din nimic. Si am si ramas incruntata, Deci gata, fara frunte incretita!
joi, 16 martie 2017
Nu m-ar crede...
Daca as putea discuta cu cea care am fost acum 6 ani, nu as avea putine de spus.
As lua tinerica aceea la o bere, si i-as mangaia parul de fiecare data cand ar spune ceva ce denota durere, singuratate, deznadejde, pesimism, dezamagire.
N-as incuraja-o prea mult. I-as spune doar ca barbatul pe care il iubeste ea cel mai mult pe lumea asta n-o sa mai fie pentru mult timp, lucru asteptat si de ea. I-as povesti despre suferinta pe care plecarea lui o sa i-o provoace. Ea ar plange, dar n-ar intelege. Eu as plange, pentru ca stiu ce o asteapta.
I-as spune ca n-o s-o lase singura, i-as spune cat de mult o sa se indragosteasca si cat de mult o sa iubeasca, si probabil nu m-ar crede.
I-as spune ca o sa isi doreasca cel putin un copil, dar sa nu se deznadajduiasca atunci cand viata da si ia atat de repede incat n-o sa se poata dezmeticii la timp. O sa planga, dar n-o sa ma creada.
I-as spune ce e fericirea. Ca e exact cum si-o imagineaza, si o sa se bucure de fericirea mea.
I-as sterge lacrimile, as strange-o strans in brate si i-as sopti ce copilas fericit e si nu-si da seama.-
Apoi o sa-i povestesc despre ce frumoasa e viata in ciuda multiplelor palituri si lovituri. O sa ii explic cat de rezistenta e ea de fapt si cum o sa le ia pe toate asa cum vin, pas cu pas, si cum o sa ramana cu capul sus, ochii inlacrimati, dar intotdeauna pregatita sa treaca peste.
As ruga-o sa il ierte pe cel ce si-a batut joc de inteligenta, frumusetea si copilaria din sufletul ei, stiu ca n-o sa poata, dar o sa insist sa nu se invinovateasca pe ea insasi. Asta era doar un al fel de-al lui de-a o face sa se simta inferioara si de a se absolvi el de comportamentul deviant si sociopat pe care l-a avut.
La sfarsitul serii i-as spune ca e o norocoasa.
Nu m-ar crede...
As lua tinerica aceea la o bere, si i-as mangaia parul de fiecare data cand ar spune ceva ce denota durere, singuratate, deznadejde, pesimism, dezamagire.
N-as incuraja-o prea mult. I-as spune doar ca barbatul pe care il iubeste ea cel mai mult pe lumea asta n-o sa mai fie pentru mult timp, lucru asteptat si de ea. I-as povesti despre suferinta pe care plecarea lui o sa i-o provoace. Ea ar plange, dar n-ar intelege. Eu as plange, pentru ca stiu ce o asteapta.
I-as spune ca n-o s-o lase singura, i-as spune cat de mult o sa se indragosteasca si cat de mult o sa iubeasca, si probabil nu m-ar crede.
I-as spune ca o sa isi doreasca cel putin un copil, dar sa nu se deznadajduiasca atunci cand viata da si ia atat de repede incat n-o sa se poata dezmeticii la timp. O sa planga, dar n-o sa ma creada.
I-as spune ce e fericirea. Ca e exact cum si-o imagineaza, si o sa se bucure de fericirea mea.
I-as sterge lacrimile, as strange-o strans in brate si i-as sopti ce copilas fericit e si nu-si da seama.-
Apoi o sa-i povestesc despre ce frumoasa e viata in ciuda multiplelor palituri si lovituri. O sa ii explic cat de rezistenta e ea de fapt si cum o sa le ia pe toate asa cum vin, pas cu pas, si cum o sa ramana cu capul sus, ochii inlacrimati, dar intotdeauna pregatita sa treaca peste.
As ruga-o sa il ierte pe cel ce si-a batut joc de inteligenta, frumusetea si copilaria din sufletul ei, stiu ca n-o sa poata, dar o sa insist sa nu se invinovateasca pe ea insasi. Asta era doar un al fel de-al lui de-a o face sa se simta inferioara si de a se absolvi el de comportamentul deviant si sociopat pe care l-a avut.
La sfarsitul serii i-as spune ca e o norocoasa.
Nu m-ar crede...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)