Sunt genul de om ce se infurie greu si care-si pierde rabdarea de obicei din cauza starilor sufletesti.
In ultimele doua luni am trecut prin cateva lovituri date de viata, fizice si psihice. Cand faza in care fizicul suferea a trecut, a intervenit problema psihicului si s-a manifestat din plin si cu imaginatie.
Initial imi pierdeam cumpatul din nimicuri atat de nimicuri, incat era socant chiar si pentru mine.
Apoi am inceput sa plang din aceleasi nimicuri. Sau efectiv ma trezeam de dimineata si simteam nevoia sa plang cu tot sufletul si cu toate lacrimile.
Mai apoi am avut tendintele de a ma izola. Si ma speria orice interactione care nu era cu iubitul meu sot.
Peste toate am trecut cu ajutorul lui, bineinteles, el e si psihologul de serviciu, si cel mai bun prieten al meu.
Dar, mai am si zile ca astea de azi, cand sunt furioasa, sau mai bine zis ,,ciufutita".
Azi mi-am pierdut rabdarea din nimic. Si am si ramas incruntata, Deci gata, fara frunte incretita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu