Tic...tac...tic...tac..
o priveam cum disperata incerca sa se adune din toate fortele ei posibile in timp ce-si pieptana parul incapatanandu-se sa o faca singura cu toate ca durerile erau ca niste bice cu varfurile de fier incins pe spatele ei. ,,lasa-ma sa te ajut" era replica aceea care o ura din tot sufletul ei. ,,Lasa-ma sa te ajut! Te doare" se auzi vocea mamei ei, dar se uita urat din oglinda inspre ea si mama ei se dadu batuta. Vedea cu coltul ochiului ca incepe sa planga dar nu se simtea nicicum. Si la urma urmei ce e asa de greu sa te piaptani?
Tic...tac...tic...tac...
Se lupta cu parul ei lung si cret de parca se lupta cu balaurii din visele ei. De parca trebuia sa-si demonstreze ca e in stare sa faca orice, sa reziste la orice fel de durere. Se gandea ca mai rau ca atunci cand naste nu ar trebui sa fie deci e femeie si trebuie sa reziste. Isi auzi mama plangand pe umarul tatalui ei, explicandu-i ca e posibil ca ea sa fie nebuna, ca de cateva zile se incapataneaza sa faca lucruri pe care medicul i-a explicat ca o sa le faca in cateva luni bune, ca recuperarea dureaza.
Tic ...tac...tic...tac
Tatal e se apropie de ea, ii ia o mana buna din parul ei imprastiat pe spate, incepe sa se joace cu el...,,nu vreau sa te ajut, vreau doar sa ma joc cu el". O replica pe care a luat-o atat de natural ca si-a interzis sa vada disperarea lui de a o ajuta. Lasa piaptanul din mana, isi inghiti lacrimile, se intorsese teapana, asa cum era defapt de durere, si i-a dat piaptanul tatalui ei...
tic...tac...tic...tac...
tatal ei ii tinea capul pe picioare si se juca cu fiecare suvita de par...ea nu zicea nimic...mama ei ii privea din coltul camerei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu