Țin să le mulțumesc persoanelor dragi mie care se îndoiesc de capacitățile mele. Fără ei n-aș fi ajuns aici, și în niciun caz n-aș fi avut motivația necesară să ma ridic de jos și să muncesc cu și mai multă îndârjire. Nu pentru că aș avea ceva de demonstrat lor, ci pentru că fiind persoane pe care le iubesc, îi cred și fac pe dracu în patru să îmi demonstrez mie însămi că n-au dreptate.
Vă iubesc dragilor!
Mulțam' fain!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Am dat de asta cotrobaind dupa hartoage...l-am scris pe ziar... Ma doare golul din mine atat de tare, ca noaptea, cand e linistea mai ma...
-
De cand eram mica sunt obisnuita sa-mi fie dor. Cat aveam?! 4 ani si ma lua bunica pe tren sa merg sa-mi vad oamenii. Si plangeam cand ven...
-
I'm sad. I am really sad. Nu stiu de ce, nu stiu ce s-a intamplat, vreau sa plec, sa iau o masina si sa conduc catre nicaieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu