Acumulare!

De ceva vreme incoace ma trezesc si adorm cu ideea ca e ceva mai mult pentru mine si nu e aici!
Si tot aman fuga din locul meu. Nu stiu de ce! O aman pana in ziua in care mi-am luat tascuta si am plecat!
Unde? Nu stiu!
Nu ma astept sa dau de caini cu covrigi in coada...nicaieri... nici aici, nici oriunde altundeva!
Tot ce stiu e ca zilnic se mai acumuleaza in mine inca putina hotarare!
Si la cum ma cunosc o sa va pup pe basca si o sa plec cat vad cu ochii!
Fara regrete, fara sa privesc inapoi!
Fara asteptari imense, dar cu aer (si ceva tutun) in plamani!
Si tot aman...si se tot acumuleaza...
Am senzatia ca am trait tot ce am putut trai aici, si m-am obisnuit cu singuratatea si cu bunastarea mea!
Si la naiba ca am parte de amandoua!
Mi-am construit colivia greu de tot, dar acum vreau sa ies din ea cu atata ardoare ca nu stiu cat mai trebuie sa se acumuleze...
Tot ce stiu e ca inca ma gandesc la altii si de aia am rabdare...de aia aman...
Dar, atata timp cat mi-o promit zilnic, si zilnic mi-o aman, imi mai dau doua luni maxim, pana va salut cu bucurie, asta daca va salut si nu ma grabesc sa nu ma uit inapoi...
Ce tare, sa-ti doresti sa iesi din cercul si universul tau...si sa nu iti fie teama de ce dracu' e in afara lui...
E un sentiment nou!
Pana atunci...sa fie acumulare!!!