Suflet!

Sunt absolut convinsa ca noi oamenii nu suntem suflete ci avem suflet. Cand ne nastem, vin ursitoarele la noi si ne dau o cantitate anume de suflet pe care trebuie sa o folosim pe parcursul vietii. O cantitate limitata. Unora le dau mai mult suflet, altora mai putin. Mie mi-au dat mult suflet, dar mi-au ursit sa pun cate o bucata din el cu foarte mare usurinta, in fiecare om drag ce-mi iese in cale.
Mi-au ursit sa nu las creierul sa stea in calea sufletului. Acum, dupa aproape 24 de ani, am ramas fara suflet. L-am pus in toti oamenii care nu meritau, iar ei l-au luat si l-au aruncat la gunoi de parca le daruisem o pereche de sosete. Nu e vina lor. E vina mea. Am ajuns sa nu-mi mai pese, sa fiu o egoista nesimtita care se gandeste doar la fericirea ei. Credeam ca a-i face pe altii fericiti este scopul meu, ca daca daruiesti o bucatica de suflet poate-poate unul dintre oamenii aia apreciaza si au grija cum sa se poarte cu el. Acum...nu mai cred decat ca nu mai am ce da, nu mai am nicio bucata ramasa spre a o dona. Nu mai am putere sa iubesc si sa-mi pese. Nu mai am cu ce sa iubesc si sa-mi pese. Mi-a ramas doar indiferenta si ura. Eu care credeam cu tarie ca iubirea schimba universuri si muta muntii am ajuns sa cred ca n-are rost sa iubesti. Are rost insa sa nu-ti mai pese. Poate sunt asa pentru ca undeva mi-a mai ramas un gram de suflet si trebuie sa-l protejez, spre a-l da in folosinta sau nu, nu ma mai intereseaza. Ziceam acu' ceva luni unei persoane dragi mie ca n-am ce pierde daca las garda jos si iubesc cu toata fiinta mea. Am pierdut o bucata sanatoasa din suflet la o saptamana dupa ce i-am zis asta. Acum, l-am pierdut pe tot. L-am dat. Macar de v-ar folosi la ceva, voi astia care pe merit sau nemeritat v-ati mai intregit colectia de bucatele de suflet. Vreau sa cred ca exista o fiinta in lumea asta care sa-mi dea si mie o bucata din sufletul lui/ei. Promit ca n-o s-o dau mai departe, ca o sa o protejez cu toata fiinta mea. N-am primit pana acum asa ceva si ma indoiesc ca exista cineva care sa o faca la fel de neconditionat cum o faceam si eu. Pana atunci, cu o foarte mare indiferenta si un gram de ura va salut!