Se incheie anul, n-am mai scris de prea mult timp, de altfel de cand a murit tataie n-am mai facut multe lucruri care-mi placeau, dar asta e viata, o sa le fac iar.
Se incheie anul si nu stiu daca sa zambesc sau sa plang. Stiu doar ca anul asta am aflat ca sunt mai puternica decat credeam si mai slaba decat ma asteptam. Stiu, anul asta e anul paradoxurilor. E anul in care un ochi mi-a ras si unul mi-a plans. Anul asta mi-a fost si ,,cel mai rau si cel mai bine", dar avand in vedere ca iubesc cu o forta inimaginabila, cu un patos cu care n-am iubit pana acum decid ca anul asta a fost un an frumos si am fost pentru prima data cu adevarat fericita. sunt cu adevarat fericita. Mai stiu ca sunt in stare sa trec peste orice problema daca sunt langa el. A fost pas cu pas langa mine prin cele mai crunte dureri de suflet pe care le-am avut vreodata. Si i-am gresit, ca se intampla sa fiu si o mare dobitoaca, si o sa-i mai gresesc cu siguranta, dar rezolutia pentru intreg viitorul meu va fi sa-i arat zilnic cat de mult pot sa-l iubesc si cat de mult inseamna el pentru mine.
Am crescut mult, cea pe care o las in urma anul asta mai tine mortis sa ma faca de ras dar stie ca a pierdut lupta. Si eu stiu asta. Sunt constienta ca nu mai sunt aceea, ca a intervenit o noua eu, pana asteara dealtfel banuiam ca a intervenit, acum stiu. Nu e de rau, e acelasi sentiment pe care l-am simtit cand am incehiat capitole mari din viata mea, se pare ca s-a incheiat si capitolul ,,go nuts".
Anul acesta am invatat sa iubesc si sa sufar, am invatat ca te schimbi, ca durerea si fericirea te schimba, te modeleaza, te face mai bun cel putin pe mine m-au facut mai buna. Asa ca in incheiere my new years resolutions: sa il iubesc cu si mai multa forta si sa fiu mai putin dobitoaca, si sa am grija de mine si de sanatatea mea (si sa nu mai giugiulesc orice lighioana pufoasa care-mi sare in cale)
luni, 28 decembrie 2015
joi, 29 octombrie 2015
duminică, 10 mai 2015
Esti...
Ce stiu e ireal, e imposibil ca o fiinta umana sa simta asta...
Am crezut ca sentimentele mele sunt limitate, apoi mi-ai demonstrat opusul,
Mi-ai demonstrat ca iubirea n-are limite, ca n-are sens daca nu iubesti pana te pierzi...
Si poate oricine sa ni se puna in cale, poate oricine sa ne urasca pentru ca suntem al naibii de fericiti...
Poate oricine sa zica orice, ma amuza!
Am mai iubit, o data!
O singura data, si-am crezut ca nu se mai poate, asa puternic, asa nebunesc!
Amuzant...
Iubirea aceea pare verisoara indepartata din partea bunicii vecinului de peste drum...
Orice pare mic si nesemnificativ!
Fara tine...mi-ar fi fost imposibil...
Asa ca, de data asta, cand o sa mai simt nevoia sa ies pe camp si sa urlu, o sa urlu: ,,te iubesc!"
Am crezut ca sentimentele mele sunt limitate, apoi mi-ai demonstrat opusul,
Mi-ai demonstrat ca iubirea n-are limite, ca n-are sens daca nu iubesti pana te pierzi...
Si poate oricine sa ni se puna in cale, poate oricine sa ne urasca pentru ca suntem al naibii de fericiti...
Poate oricine sa zica orice, ma amuza!
Am mai iubit, o data!
O singura data, si-am crezut ca nu se mai poate, asa puternic, asa nebunesc!
Amuzant...
Iubirea aceea pare verisoara indepartata din partea bunicii vecinului de peste drum...
Orice pare mic si nesemnificativ!
Fara tine...mi-ar fi fost imposibil...
Asa ca, de data asta, cand o sa mai simt nevoia sa ies pe camp si sa urlu, o sa urlu: ,,te iubesc!"
marți, 28 aprilie 2015
luni, 20 aprilie 2015
Bucati din timp
Imi revin, treptat. Usor si sigur cu pasi marunti.
Nu am mai plans de doua saptamani, mi se pare o vesnicie de cand te-am lasat zambind in salonul acela promitandu-ti ca ajung mancare a doua zi dimineata. A doua zi m-am dus, dar cu ochii umflati de plans si cu dorinta de a auzi ca au incurcat pacientii, ca tu esti bine si ca o sa merg acasa razand gata sa fac mancarea pe care ti-am promis-o. In schimb am ales cosciugul si am primit bunurile tale.
Au urmat trei zile amortite in care oscilam intre disperare, oboseala si impacarea cu ideea ca nu e un cosmar si ca nu o sa ma trezesc. A fost pentru prima data in viata mea cand am sperat din toata inima ca visez. Cateodata chiar m-am autoconvins.
Inmormantarea a fost rapida, stiu doar ca am plecat de langa mormant. Ca am intors spatele cand au pus capacul si ca am repetat de prea multe ori ,,nu pot!"
Acum am bucati din zilele alea revenind, ca niste blocuri de ciment pravalindu-se peste mine.
Fara sa ma gandesc la tine, fara sa privesc vreun lucru care sa-mi aminteasca pe loc de tine, imi revin bucati din timpul in care credeam ca o sa mor de prea multa durere.
Au trecut 40 de zile. Te-am visat aproape in fiecare seara. De fiecare data te readuc la viata si te implor sa mai stai cu mine si sa ai grija de inima ta. De fiecare data imi spui sa te las sa fii linistit, sa nu te mai intorc.
Te iubesc!
Si promit ca o sa te las sa te odihnesti, doar ca trebuie sa intelegi ca si mie imi e greu.
Nu am mai plans de doua saptamani, mi se pare o vesnicie de cand te-am lasat zambind in salonul acela promitandu-ti ca ajung mancare a doua zi dimineata. A doua zi m-am dus, dar cu ochii umflati de plans si cu dorinta de a auzi ca au incurcat pacientii, ca tu esti bine si ca o sa merg acasa razand gata sa fac mancarea pe care ti-am promis-o. In schimb am ales cosciugul si am primit bunurile tale.
Au urmat trei zile amortite in care oscilam intre disperare, oboseala si impacarea cu ideea ca nu e un cosmar si ca nu o sa ma trezesc. A fost pentru prima data in viata mea cand am sperat din toata inima ca visez. Cateodata chiar m-am autoconvins.
Inmormantarea a fost rapida, stiu doar ca am plecat de langa mormant. Ca am intors spatele cand au pus capacul si ca am repetat de prea multe ori ,,nu pot!"
Acum am bucati din zilele alea revenind, ca niste blocuri de ciment pravalindu-se peste mine.
Fara sa ma gandesc la tine, fara sa privesc vreun lucru care sa-mi aminteasca pe loc de tine, imi revin bucati din timpul in care credeam ca o sa mor de prea multa durere.
Au trecut 40 de zile. Te-am visat aproape in fiecare seara. De fiecare data te readuc la viata si te implor sa mai stai cu mine si sa ai grija de inima ta. De fiecare data imi spui sa te las sa fii linistit, sa nu te mai intorc.
Te iubesc!
Si promit ca o sa te las sa te odihnesti, doar ca trebuie sa intelegi ca si mie imi e greu.
miercuri, 8 aprilie 2015
Capitol incheiat!
Am incheiat un alt capitol din viata mea.
M-am mutat langa perfectul meu iubit.
Am senzatia ca Doamne-Doamne a vazut cat de fericita sunt si l-a luat pe tataita ca stia ca o sa rezist.
Am predat cheia pentru locul in care am strans amintiri timp de aproape 5 ani!
Sunt si fericita si trista in acelasi timp.
Fericita ca am langa mine un barbat perfect, trista pentru ca as vrea sa-i povestesc primului barbat perfect din viata mea ca nepotica lui e fericita!
Totusi, un capitol s-a incheiat!
Urmeaza un viitor fericit si trist forever and ever! :)
M-am mutat langa perfectul meu iubit.
Am senzatia ca Doamne-Doamne a vazut cat de fericita sunt si l-a luat pe tataita ca stia ca o sa rezist.
Am predat cheia pentru locul in care am strans amintiri timp de aproape 5 ani!
Sunt si fericita si trista in acelasi timp.
Fericita ca am langa mine un barbat perfect, trista pentru ca as vrea sa-i povestesc primului barbat perfect din viata mea ca nepotica lui e fericita!
Totusi, un capitol s-a incheiat!
Urmeaza un viitor fericit si trist forever and ever! :)
duminică, 22 martie 2015
Lipsa ta!
A trecut o saptamana. Te-am visat de 3 ori. N-am avut curaj sa iti vizitez mormantul si de cand am pus pamant pe tine, cand ajung la Orlat imi vine sa-mi smulg parul din cap la vederea unei case pe jumatate goala si pe jumatate plina de suferinta.
A trecut o saptamana. Si inca nu accept ideea de a te fi pierdut, dar nu conteaza ce accept eu si ce nu. Ideea e simpla, nu mai esti.
Casa fara tine e goala. Casa fara rasul tau e goala. Bunica plange si sufera incontinuu. Eu?!
Eu nu mai contez cateodata!
Eu cateodata as vrea sa plang pana nu mai am lacrimi.
Mi-a asa de dor de tine ca ma gatuie orice respiratie!
A trecut o saptamana. Si inca nu accept ideea de a te fi pierdut, dar nu conteaza ce accept eu si ce nu. Ideea e simpla, nu mai esti.
Casa fara tine e goala. Casa fara rasul tau e goala. Bunica plange si sufera incontinuu. Eu?!
Eu nu mai contez cateodata!
Eu cateodata as vrea sa plang pana nu mai am lacrimi.
Mi-a asa de dor de tine ca ma gatuie orice respiratie!
duminică, 15 martie 2015
Da-mi Doamne!
Da-mi Doamne putere sa trec peste moartea bunicului fara sa o iau razna!
De parca n-as stii cand mi-e dor, ca totu-i trecator!
De parca n-as stii cand mi-e dor, ca totu-i trecator!
marți, 17 februarie 2015
Drumuri
Oare cate drumuri ni s-au intersectat pana cand am decis sa ne privim adanc in ochi si sa ne spunem un:,,Buna ziua!"?
Oare de cate ori am stat la aceiasi coada, am fost in acelasi cinematograf din alt oras?
De cate ori mi-am cerut scuze ca te feresc din drumul meu, fara sa ma opresc un minut si sa te privesc in ochi?
De cate ori eram amandoi de mana cu altcineva, mergand in paralel?
Si cine decide cand e momentul oportun sa ne vedem?
Pentru ca te-am vazut exact cand imi lipseai mai mult!
Te-am cunoscut exact cand simteam ca nu mai vreau sa cunosc pe nimeni!
Si de-atunci ma faci sa zambesc incontinuu, imi stralucesc ochii, radiez!
Oare cate drumuri am strabatut impreuna fara sa ne dam seama?!
Oare de cate ori am stat la aceiasi coada, am fost in acelasi cinematograf din alt oras?
De cate ori mi-am cerut scuze ca te feresc din drumul meu, fara sa ma opresc un minut si sa te privesc in ochi?
De cate ori eram amandoi de mana cu altcineva, mergand in paralel?
Si cine decide cand e momentul oportun sa ne vedem?
Pentru ca te-am vazut exact cand imi lipseai mai mult!
Te-am cunoscut exact cand simteam ca nu mai vreau sa cunosc pe nimeni!
Si de-atunci ma faci sa zambesc incontinuu, imi stralucesc ochii, radiez!
Oare cate drumuri am strabatut impreuna fara sa ne dam seama?!
luni, 19 ianuarie 2015
Pagini
Am senzatia ca viata noastra e o carte
Pe care ne asternem, pagina dupa pagina povestea
Cateodata avem pagini care ne plictisesc, si care ne descriu
Si pagini care dor si urla inchise din sicriu,
Si scriem incontinuu si uitam intr-o doara
Sa mai privim si inapoi sa stim ce o s-apara,
Caci vedeti voi viata, are un stil putin aparte
Si ea repeta situatii, cam in fiecare carte!
Si toti ar trebui sa stim, sa ne-amintim ca-i bine
Sa facem schimb de carti, si pagini sa retinem
Si-asa poate cand ne asternem povestea vietii noastre
Sa fim originali putin, cu povestiri maiastre.
Sa mai lasam si loc de critici si de sinceritate
Si vom putea zambi ca stim ce e in carte,
Si-asa vom reusi bag seama sa terminam frumos,
O viata care-i scrisa bine cu final grandios!
Pe care ne asternem, pagina dupa pagina povestea
Cateodata avem pagini care ne plictisesc, si care ne descriu
Si pagini care dor si urla inchise din sicriu,
Si scriem incontinuu si uitam intr-o doara
Sa mai privim si inapoi sa stim ce o s-apara,
Caci vedeti voi viata, are un stil putin aparte
Si ea repeta situatii, cam in fiecare carte!
Si toti ar trebui sa stim, sa ne-amintim ca-i bine
Sa facem schimb de carti, si pagini sa retinem
Si-asa poate cand ne asternem povestea vietii noastre
Sa fim originali putin, cu povestiri maiastre.
Sa mai lasam si loc de critici si de sinceritate
Si vom putea zambi ca stim ce e in carte,
Si-asa vom reusi bag seama sa terminam frumos,
O viata care-i scrisa bine cu final grandios!
miercuri, 7 ianuarie 2015
Algebra si geometrie
Se da un cerc cu raza egala cu sentimentele noastre,
Si un cub, cu volumul egal cu visele noastre.
Acum, daca luam cercul si vrem sa-l asezam in cub, oare incape?!
Daca nu, de ce?
Problema nr.2
1+1=1
Acum, la ce ne duce mintea cand vedem rezultatul?
Stim ca nu e corect, dar eu stiu ca e corect atata timp cat raza cercului meu este cea care este.
Si cand ma gandesc ca nu-mi placea matematica!
Si un cub, cu volumul egal cu visele noastre.
Acum, daca luam cercul si vrem sa-l asezam in cub, oare incape?!
Daca nu, de ce?
Problema nr.2
1+1=1
Acum, la ce ne duce mintea cand vedem rezultatul?
Stim ca nu e corect, dar eu stiu ca e corect atata timp cat raza cercului meu este cea care este.
Si cand ma gandesc ca nu-mi placea matematica!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)