Bronzul se vede doar pe langa dungi albe...

Cel putin asa se intampla la mine. I'm back de la mare...unde...am trecut prin atatea ca merit un premiu- pentru cele mai multe patanii- dar pentru ca exista si un dar...nu se vede fratilor ca am stat la soare!!! Am reusit sa vad marea...am reusit sa fac baie in ea si sa ies ca Ariel-mica sirena, plina de alge! Am reusit sa ma joc in nisip, sa ma urc pe dig si sa ma ude un valalau, sa stau pe balcon cu un pahar de vin rosu si sa inchin in cinstea ei, sa iau o gura de apa de mare pt ca nu am vazut al doilea val care venea , sunt acasa n-as fi plecat de acolo nici sa-mi zica ca s-o mutat marea in Sibiu...am cumparat pentru fiecare persoana draga mie cate ceva, acolo, micut...cel mai important lucru...nu mi-ai parasit creierasul...m-am trezit cu tine in gand, am adormit cu tine in gand...ti-am scris numele pe nisip...si am asteptat o melodie, una singura sa cante...acolo pe plaja...si s-a intamplat...iti scriam numele pe nisip...si am auzit-o...m-am intins pe cearceaf si am adormit...

You're in my way yeah, you better watch out!

Cine sunt eu? intrebarea asta m-a macinat in ultimele zile in asa hal incat n-am avut somn...deci sunt un mini zombie. Am gasit si un raspuns...intr-un final...un raspuns care multora n-o sa le placa...sunt fata lui tata! si sunt mandra de asta! Al dracului de mandra. Am auzit in ultima vreme ca sunt imprastiata, ca sunt varza, ca fumez si sunt o iresponsabila, ca nu sunt deloc matura, ca tre sa beau mai mult suc decat alcool, ca nu imi pasa, ca am un mare ,,mi se rupe pe frunte" si ca nu eram asa, ca eram responsabila, matura, prinsa intr-o rutina interminabila, ca ma lasam pe locul 100 pentru altele. Ei bine, adevarul adevarat este urmatorul: JOS CENZURA! Da, poate am exagerat, dar asta fac eu, exagerez. Nu m-am lasat de fumat, le-am rarit. Nu sunt iresponsabila doar ca sunt anumite lucruri in lumea asta care nu au atat de mare importanta. Nu sunt imatura, am 21 de ani, maturitatea nu se pierde, daca am fost odata matura stiu sa fiu in continuare, doar ca e atat de bine sa uiti de ea din cand in cand. Sunt imprastiata, dezordonata, neatenta, ma impiedic si cad din orice, nu mananc mancarea firebinte sub nici o forma, beau o bere pentru simplu fapt ca e al dracului de buna, dar muncesc, si cand nu muncesc ma distrez, cand nu ma distrez dorm, cand nu le fac pe astea citesc, pictez, fac curat, ordine, toate astea fara sa ma simt in vreun fel rau. Se pare ca acel capitol de care ot povesteam anul trecut pe blog abia acum incepe. Eu cu mine, eu privindu-ma in oglinda si adorand ceea ce vede. Asa ca, pentru cei care nu ma iubiti/vreti asa, ,,a girl who's got a brain, and always speaks her mind" am o urare de dulce si de bine: BITE ME!!!

Nu mi-e rusine dar rad de mine!

Imi place muzica...dupa cum s-a vazut mai devreme...n-am nimic impotriva muzicii populare chiar o ador...dar acum ascult o melodie care m-a facut sa rad de mine...imi place...Gabriel Dorobantu si...Elena Carstea...si Ovidiu Komornik...(Fuego nu!! e gay!!) oricum...ca sa va delectez cu micile mele placeri de care rad cu lacrimi...

Sunt singur..si ma duce-un gand spre locuintele lacustre...

I'm back dupa doua zile de zacut cu febra...am slabit...(dat fiind ca tot ce am putut sa mananc a fost paine prajita cu usturoi-nici un vampir n-o sa se mai apropie de cartier- si inghetata). Azi dimineatza cand am facut ochisori am iesit pe balcon si mirosea a mama si a tata si a vacanta. I-am sunat pe bunici sa vad daca sunt in regula, am fumat o tigara, prima dupa 2 zile, am baut cafeaua, prima pe ziua de azi si mi-am amintit de ce miroase asa!!! Miroase a scoala!! Miroase a eu dand din nou meditatii la limba noastra cea iubita, eu explicand semnificatii ale titlurilor si bagand in cap eseuri...mi-e dor de scoala, ca in fiecare an, mi-a dor de seminariile alea pe care le blestem cand ma duc la ele si de cursuri...oh da...cursurile pe care le aleg cum imi vad orarul (hmm la asta nu ma duc, la asta ma duc sa vad cum e). Nu sunt talentata, dar ce-i al meu e-al meu si sunt al naibii de mandra! IMI PLACE SCOALA! asa acum sariti voi acei cativa care-mi cititi postarile si spuneti in cor ca sunt o tocilara! Sinurul lucru la care m-am considerat buna vreodata a fost scoala. Din clasa I pana in a VIII-a am fost premianta, olimpica, in liceu am fost aia care nu s-a procupat prea mult de scoala dar media era mareee, anul I de facultate a fost un real esec-nu vroiam sa ma ating de carti dar eram prin cluburi sarbatorind cine stie ce- insa odata cu sesiunea aia de restante care mi-a mancat din vacanta si din nervi atat de adanc ca am fost capabila sa-mi revin dupa ce am vazut ca sunt studenta la buget, am inceput sa pun mana...nu cat ar trebui...dar acum ma gandesc serios ca mai am doi ani si nu mi-am demostrat de ce sunt in stare! Cu scoala...sunt in stare de orice. Cand aveam vro 14 ani bunica m-a luat la scos cartofi, pe camp. N-aveam decat 2 randuri dar pentru aia, pe la jumate, in soare si aplecata sa gasesc cartofii aia care se ascundeau de mie de zici ca urma sa-i mananc, m-am ridicat furioasa si am trantut un cartof de pamant, cu lacrimi in ochi i-am zis bunicii ,, Bate-ma, omoara-ma, eu sunt capabila sa invat un DEX pe de rost, eu una nu ma mai aplec dupa un singur cartof intins aci pe jos!".Cand m-am angajat vara asta, si am tras de mine ca de ultimul om, numai fraza aia mi-a rasarit in cap- sunt capabila sa invat un DEX si totusi alerg printre mese sa servesc oameni. Stiti ca am dat cu piciorul transferului in Scotia? Dumnezeu nu apare decat cu o singura sansa...sper la mine sa mai vina una...inca sper...asa ca...acestea fiind spuse...pot sa incei cu o strofa din Bacovia...pentru good old times ...

Si parca dorm pe scanduri ude
In spate ma izbeste-un val,
Tresar in somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal...

Ma destram...

Era iarna. Bunica imi croseta de zor un pulover. Doua pe fata, doua pe dos, doua pe fata, doua pe dos...si la un moment dat am vazut ca incepe sa-l destrame...si atunci ma gandeam ca oricine din cand in cand face trei pe dos...cu toata experienta din lume. Sunt un pulover in crosetare si din cand in cand, my maker da trei pe dos...my maker fiind eu insami, ma crosetez, gresesc, destram, crosetez iar si tot asa pana poate iese dracului puloveru ala. Ma destram si doare de simt ca ma sufoc, ma destram si nu e nimeni sa zica stop. Bunica destrama pana la greseala, eu ma destram si peste greseala...incontrolabil...parca imi place sa simt cat doare sa ma dezintegrez...
Stiti voi...ce nu te omoara, te face mai puternic...dar eu nu vreau sa fiu mai puternica, eu vreau sa fiu eu...cea care se teme de intuneric si de singuratate, de zmeii din cosmare, care plange cand viseaza urat si care plange de dorul bunicilor. Care in cel mai natural mod indrageste oamenii buni...care cauta partile pozitive in fiecare in incercarea de a se apropia de ei, de a avea incredere in ei...nu ma vreau mai puternica, ma vreau mai eu! Am uitat sa stau cu o perna in brate si sa ma gandesc ca totul trece...M-AM uitat! Si nu e corect sa am ursitoare atat de afurisite...parca-mi imaginez la botez ca fiecare a zis ce a avut de zis...prima sa am ochii mari si verzi care sa ma dea de gol cand iubesc, cand nu-mi place ceva sau cand incerc sa mint. A doua probabil mi-a ursit sa fiu pupacioasa si iubareata, sa pun suflet in orice fac, a treia mi-a ursit sa seman cu mami si cu tati, sa am inteligenta tatei si puterea de munca a mamei...iar ursitoarea cea rea...mi-a ursit ca ochii aia verzi si mari sa planga pana nu mai au lacrimi, sa iubesc intotdeauna pe cel nepupacios sau neiubaret si daca se poate sa nu ma iubeasca nici pe jumate cat il iubesc eu, si pe sfarsit mi-a urat sa iau pe langa inteligenta tatei si puterea mamei tacerea. Tacerea aceea care nu ma scoate in evidenta cu nimic. Asa ca am o urare pentru uristoarele mele! SA VA F*T!

Pamantul deocamdata...

Rolling...rolling on the river...

Ba, am stat sa ma gandesc (niciodata nu iese ceva bun din asta) si gandindu-ma eu asa...am ajuns la o concluzie dureros de adevarata...singuratatea mea este dulce si amara in acelasi timp...este dulce cand o vreau din tot sufletul meu...o vreau pentru ca sa evadez in lumea mea cu feti frumosi si zane si happy ending-uri boring dar dragute. N-o vreau majoritatea timpului ...probabil pentru ca sunt om...mi-am propus o droaie de lucruri pe care probabil nu o sa le ating niciodata. Mi-am propus sa fug in Sighisoara noaptea si sa fac o poza la intrare in oras. Mi-am propus sa mananc inghetata in timp ce ma uit la A Walk to Remember si la sfarsit sa plang in timp ce mananc inghetata. Mi-am propus sa mai vad apusul de pe Negoiu, sa imi fac cabana la mare, sa sar cu parasuta si sa plang de fericire. Mi-am propus sa imi sun oamenii dragi zilnic sa le zic cat mi-s de dragi, mi-am propus ca macar o zi din viata mea sa o petrec cocotzata intr-un copac in padure. Mi-am propus sa iubesc fara sa ma gandesc o clipa...sa iubesc nebuneste si sa nu ma trezesc decat pentru alta iubire nebuneasca. Si uite asa...mi-am propus sa scriu mai des...sa termin romanul pe care l-am inceput de acu un an...si toate-acestea doar pentru ca m-am gandit...pentru ca eram singura si mi-am permis sa visez departe...MI-AM PROPUS SA NU MAI SUFAR...pacat ca tot ce-mi propun ramane acolo pe TO DO LIST ...

I'll be there...

M-ai sunat sa ma certi ca nu sunt acolo, iar eu ti-am reamintit ca intotdeauna o sa fiu langa tine, pentru tine. Mi-ai zis ca te plimbai singura pe plaja si nu vedeai decat un set de urme pe nisip. M-ai acuzat ca te-am lasat singura, ca aveai nevoie de mine, ca de mine depindea zambetul si sprijinul tau. Acum...e timpul sa-ti spun: pe plaja nu erau decat urmele mele. Tu...erai la mine in brate!

O sa fiu intotdeauna acolo chiar daca ne despart kilometri, inima mea intotdeauna va fi a ta...o sa cresti departe de mine dar n-o sa simti distanta. Noi doua suntem una!


P.S Niciodata sa nu crezi ca esti singura. Nu semeni deloc cu mine deci automat scapi de treaba cu singuratatea!
P.P.S, I love you!