Ba, am stat sa ma gandesc (niciodata nu iese ceva bun din asta) si gandindu-ma eu asa...am ajuns la o concluzie dureros de adevarata...singuratatea mea este dulce si amara in acelasi timp...este dulce cand o vreau din tot sufletul meu...o vreau pentru ca sa evadez in lumea mea cu feti frumosi si zane si happy ending-uri boring dar dragute. N-o vreau majoritatea timpului ...probabil pentru ca sunt om...mi-am propus o droaie de lucruri pe care probabil nu o sa le ating niciodata. Mi-am propus sa fug in Sighisoara noaptea si sa fac o poza la intrare in oras. Mi-am propus sa mananc inghetata in timp ce ma uit la A Walk to Remember si la sfarsit sa plang in timp ce mananc inghetata. Mi-am propus sa mai vad apusul de pe Negoiu, sa imi fac cabana la mare, sa sar cu parasuta si sa plang de fericire. Mi-am propus sa imi sun oamenii dragi zilnic sa le zic cat mi-s de dragi, mi-am propus ca macar o zi din viata mea sa o petrec cocotzata intr-un copac in padure. Mi-am propus sa iubesc fara sa ma gandesc o clipa...sa iubesc nebuneste si sa nu ma trezesc decat pentru alta iubire nebuneasca. Si uite asa...mi-am propus sa scriu mai des...sa termin romanul pe care l-am inceput de acu un an...si toate-acestea doar pentru ca m-am gandit...pentru ca eram singura si mi-am permis sa visez departe...MI-AM PROPUS SA NU MAI SUFAR...pacat ca tot ce-mi propun ramane acolo pe TO DO LIST ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu