Inger...

Prin crapatura din jaluzea se arata sfioasa o raza de soare...era a treia zi cand zacea intinsa pe covor. Ajunsese la mare ca sa zaca. Nu era nimeni langa ea, era singura cuc si se simtea groaznic. Simtea cum  fiecare celula din corpul ei o durea, cum se distrugea ca-n filmul ala pe care l-a vazut ea cu prietenii ei demult, film in care sareau in aer multe chestii. Porcarie. Simtea cum sare in aer intreaga ei fiinta...astepta secunda dupa secunda sa se imprasite corpul ei pe pereti...dar nimic...doar sunetul inimii ei...
Si il vroia pe el sa ii intinda mana, sa ii dea un tricou si o pereche de pantaloni scurti si sa-i zica ca e frumoasa si asa umflata de plans...
Dar nimic...
A ajuns acolo de la carnaval...se imbracase in domnisoara de onoare...defapt carnavalul nunta lui...Simtea ca se intoarce de la circ...Cum sa o lase asa, pe ea, care i-a fost trup si suflet langa el? Uite asa. A parasit-o pentru ca sa se insoare cu alta. Pentru ca sa vrea un viitor cu alta...
Si inchidea ochii, strangea cat putea din ei si spera ca atunci cand ii va deschide, va fi acasa, linistita, ca totul era un cosmar cu efecte speciale proaste. Dar mirosul ala de nunta o inebunea. Nu-si dadea rochia jos, nu avea putere. Telefonul ei nu mai suna. Toti au cautat-o pana cand au obosit. Probabil cineva le-a spus ca a fugit de la nunta si s-a urcat in masina ca sa mearga spre mare. Eu stateam sprijinita de perete, pe jos, ma uitam la ea cum se zguduia de durere. Nu m-ar fi vazut, as fi vrut sa o mangai pe par, sa-i zic ca trece. Sa-i zic ca trebuie sa se ridice. Da, a fost o lasa, a fugit, dar trebuie sa manance, sa schimbe rochia aia care seamana prea mult cu o rochie de domnisoara de onoare...culoarea doar o da de gol.  Ma uit la ea si incep sa ii vorbesc...
- Ridica-te!
Nu primesc nici un raspuns...
-Ridica-te in ma-ta odata de jos. Uita-te la tine, ai trecut printr-o groaza de chestii si te-ai speriat acum?! Probabil e disperat proasto!
O vad cum ridica capul de pe jos. Se uita in jurul ei. Incepe sa se ridice...incet.
-Ai dreptate! Ai mare mare dreptate!
Se privea in oglinda...
Telefonul mai suna o data. Se intinde dupa el. Raspunde si incepe sa planga n timp ce spune unde e. Din telefon se aude vocea lui. Ii spune ca o iarta. Ca vine dupa ea.
Se intoarce spre mine si zice cat poate de tare
-Ce-i cu rochia asta pe mine?!
Se aseaza in genunchi si incepe sa planga cat poate de tare...
- Sunt mireasa nu domnisoara de onoare...n-am fugit de la circ am fugit de la propria mea nunta...
Nu pot sa cred ca dupa atatia ani, am ajuns sa ma marit cu altcineva, nu cu el...si el cu alta...
ia oglinda de pe perete si o face tandari...sunetul era ciudat...se uita in oglinda si deschide ochii...
Era la ea in camera, singura. Visase. A inteles doar un lucru din tot visul acela ciudat. Viata are modalitatea ei de a te indeparta de cine merita sa fii indepartat...sorteaza si sorteaza si sorteaza....si cand te incapatanezi sa faci invers...ajungi sa plangi in rochia ta de mireasa, intr-un loc parasit de lume....
Eu una, mi-am facut treaba...ca doar de aia sunt inger pazitor nu?! I-am aratat ce o asteapta...orice as face, ajunge ranita...
Prost inger sunt!