Imi desenez visele pe-o panza de matase
Matasea prea fina ca desenul sa fie perfect,
Culorile imperfecte si totusi prea frumoase...
Visele, prea indraznete, fara nici un defect!
Imi scrijelesc idealurile in lemn de nuc...
Nucul cu mirosul lui ma moleseste,
Sa le termin poate nu apuc...
Idealurile le urmaresc cateodata orbeste!
Imi citesc viitorul in pamant...
Pamantul miroase a viata, a casa!
Ma linisteste cand ma framant...
Viitorul meu sa-l citesc nu ma lasa!
marți, 26 februarie 2013
duminică, 24 februarie 2013
Am inteles...
Am inteles ca atunci cand beau destul....ma deschid
Si ma deschid in felul in care ar trebui s-o fac normal!
Si asta ma face sa ma panichez in ultimul hal!!!
Cum fac cand ar trebui sa exagerez?!?!
Si ma deschid in felul in care ar trebui s-o fac normal!
Si asta ma face sa ma panichez in ultimul hal!!!
Cum fac cand ar trebui sa exagerez?!?!
joi, 21 februarie 2013
Poveste!
Cineva in care ai incredere deplina, te ia de mana, de duce pe marginea unei prapastii, te impinge in ea si tu stai si atarni acolo neintelegand de ce a facut-o, apoi intinde mana si te ajuta sa iesi. Te duce la cativa metri de prapastie, te simti in siguranta, il intrebi de ce a facut asta, iti raspunde ca tu n-ai fost atent, ce el defapt vroia sa te prinda nu sa te impinga. Si crezi.
Si se intampla iar. Si iti zice alta minciuna si alta si alta, iti explica in detaliu ca tu esti de vina, si incepi sa crezi ca esti un incapabil si fara el nu te poti descurca.
Si o face de o suta de ori. Pana cand creierul tau realizeaza ca nu e chiar asa. Ca nu esti atat de idiot sa cazi in aceeasi prapastie de o suta de ori si doar el sa te ridice. Si urmatoarea data cand te impinge, atunci cand intinde mana dupa tine te scoate la suprafata si il impingi. Ai premeditat-o! Vroiai sa-l vezi cum cade!
Si sta acolo, atarna de margine si intinzi mana. Puterea pe care o ai asupra lui are un gust incredibil. Dar stii cum era sa fi in postura aia sa simti cum viata ta atarna de mana de ajutor pe care ti-o da.
Si nu-l ajuti.
Il calci pe degete.
Cum faci un om care te chinuie gratuit sa se opreasca?
Devii el si un pic mai mult!
Si se intampla iar. Si iti zice alta minciuna si alta si alta, iti explica in detaliu ca tu esti de vina, si incepi sa crezi ca esti un incapabil si fara el nu te poti descurca.
Si o face de o suta de ori. Pana cand creierul tau realizeaza ca nu e chiar asa. Ca nu esti atat de idiot sa cazi in aceeasi prapastie de o suta de ori si doar el sa te ridice. Si urmatoarea data cand te impinge, atunci cand intinde mana dupa tine te scoate la suprafata si il impingi. Ai premeditat-o! Vroiai sa-l vezi cum cade!
Si sta acolo, atarna de margine si intinzi mana. Puterea pe care o ai asupra lui are un gust incredibil. Dar stii cum era sa fi in postura aia sa simti cum viata ta atarna de mana de ajutor pe care ti-o da.
Si nu-l ajuti.
Il calci pe degete.
Cum faci un om care te chinuie gratuit sa se opreasca?
Devii el si un pic mai mult!
miercuri, 20 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
Dorul
De cand eram mica sunt obisnuita sa-mi fie dor.
Cat aveam?! 4 ani si ma lua bunica pe tren sa merg sa-mi vad oamenii.
Si plangeam cand veneau si trebuiau sa plece.
Si timpul langa ei...trecea atat de repede...
Cand stiam ca trebuie sa vina, stateam in geam pana vedeam masina parcand in fata portii...
Si urlam cat puteam ca au venit...
Apoi am crescut. Am prins radacini.
Insa cand ma prindea dorul...
Eram acelasi copil de 4 ani care nu stia ce sa faca!
Si a trecut timpul...si nu a mai fost greu!
Am devenit imuna!
Cel putin asa credeam...
Am subestimat Dorul!
Cat aveam?! 4 ani si ma lua bunica pe tren sa merg sa-mi vad oamenii.
Si plangeam cand veneau si trebuiau sa plece.
Si timpul langa ei...trecea atat de repede...
Cand stiam ca trebuie sa vina, stateam in geam pana vedeam masina parcand in fata portii...
Si urlam cat puteam ca au venit...
Apoi am crescut. Am prins radacini.
Insa cand ma prindea dorul...
Eram acelasi copil de 4 ani care nu stia ce sa faca!
Si a trecut timpul...si nu a mai fost greu!
Am devenit imuna!
Cel putin asa credeam...
Am subestimat Dorul!
joi, 14 februarie 2013
Sah
Sunt zile cand ne impacam atat de bine cu noi insine, ca nu vrem sa se termine. Si-alte zile-n care ne certam cu Eul atat de tare ca unul dintre Noi cedeaza. Dar nu cedeaza ireparabil, mai invata cate ceva tactici pantru ca sa isi croiasca drum cu noi argumente.
Si uite-asa am ajuns sa ma gandesc la un meci de sah, unul pe care zilnic il purtam cu noi insine. Azi castigi Tu, maine iei mat fara sa stii de unde a venit mutarea aia.
Intrebarea e, cine castiga la sfarsit?
Si uite-asa am ajuns sa ma gandesc la un meci de sah, unul pe care zilnic il purtam cu noi insine. Azi castigi Tu, maine iei mat fara sa stii de unde a venit mutarea aia.
Intrebarea e, cine castiga la sfarsit?
marți, 12 februarie 2013
luni, 11 februarie 2013
sleep
"Sleep. It’s the easiest thing to do. You just… close your eyes. But for so many of us, sleep seems out of our grasp. We want it, but we don’t know how to get it. But once we face our demons, face our fears, and turn to each other for help, night time is not so scary, because we realize, we are not all alone in the dark."
duminică, 10 februarie 2013
Provocare!
Cateodata, faptul ca doare de mori e un lucur bun! e un semn bun! nu stiu exact pentru cine...
Faptul ca azi Xena din mine a zis ,,fuck it, I'm out", e un semn bun! inca nu stiu pentru cine...dar n-are cum sa fie un semn rau!
Faptul ca azi m-am ghemuit in hol si am strans din dinti e un semn bun, de data asta, pentru mine...
eu stiu de ce...
Voi nu!
Faptul ca si maine o sa se intample, e un semn bun...
Stiti de ce?
Pentru ca azi...nu imi mai e rusine cu ce simt.
I dare you to do that!
I double dare you!
vineri, 8 februarie 2013
Curiozitate V
Noi astia, care atunci cand iubim o facem cu toata fiinta noastra...o sa fim iubiti macar pe jumatate cat o facem?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)