Apus...

Zilele copilariei mele au apus...m-am luptat din rasputeri sa ma mentin o imatura, dar se pare ca e timpul a nu ma mai lupt, ma lupt degeaba...am uitat cum e sa te cateri in varful bradului fara sa-ti fie teama, acum ma catar dar numai pentru a brava, atunci era ceva natural. Am uitat cum e sa nu-ti pese ca ai vase de spalat, ca trebuie a speli hainele, ca ai de facut mancare...asta e, trebuie sa cresti la un moment dat...cand aveam 12 ani vroiam sa cresc, acum as da toti banii din lume sa mai am 12 ani o zi. Am evitat orice responsabilitate in ideea ca responsabilitatile sunt pentru oameni mari, am evitat orice munca in ideea ca adultii muncesc, am refuzat sa ascult de parinti deoarece ar fi insemnat capitularea mea in fata ideii ca au dreptate, depunerea armelor adolescentei...
Acum, ma uit la mine si realizez ca trebuie sa depun armele adolescentei, vreau nu vreau, sa ridic steguletul alb si sa ma predau. Sa ma predau cui? Viitorului meu. Gata cu ideea ,,ma bag orice ar fi". Nu vroiam asta, ma sperie, ma sperie de nu mai pot sa dorm noaptea, ma sperie ideea ca nu o sa fac fata, ca o sa explodez si o sa zic ca vreau sa ma mai port iresponsabil inca o data, si ma port asa exact cand nu trebuie, si imi pun o intreaga familie in cap si etc, stiti ce urmeaza.
Doamne, nu vreau sa mai cresc!

Miley Cyrus -The Climb
Asculta mai multe audio diverse

Tanara studenta...caut fericirea...Rog seriozitate!!

Asa se intampla intotdeauna, nu? Cresti, iei premii, iei diplome, te indragostesti pe la 14 ani de the most wrong guy ever, te lupti cu parintii cu o furie extraordinara pentru a pastra iubirea intacta, the wrong guy te paraseste, apoi mergi mai departe, dai de wort case scenario cu privire la the wrong guy, e atat de wrong incat si tu sti asta, mama sare in aer, tata tace si bea, apoi stupoare, nu mai esti cu the wrong guy, nu mai vrei sa auzi de baieti, intre timp termini liceul, intri la facultate, te indragostesti dar sufli si in iaurt, iti dai seama ca ai dat de fat frumos si iti trabuie aproximativ 10 ani sa incepi sa crezi ca poti fi cu adevarat fericita. Dar n-au trecut 10 ani, si caut fericirea. Caut fericirea nu in el, el ma face fericita, dar o caut si in oameni, in parinti, in prieteni, in coltul cafenelei in care iti place la nebunie cafeaua, intr-o tigara pe care o aprinzi in timp ce te uiti atent in jur sa nu te vada vreun cunoscut...
Ma mut cu fat frumos! Asa ca anuntul e de-acum: Tanara studenta, am gasit fericirea, ajutati-ma sa o pastrez, rog seriozitate!

Vreau, dar nu ma lasa tara!!!

Toate la timpul lor, asta era sfatul mamei mele! Dupa ce termini liceul faci o facultate, dupa, te casatoresti, ai o familie, o cariera...serios? Pentru ca de ceva timp, prietenii mei pleaca, lasa facultatea ca sa munceasca si sa fie respectati altundeva. Privesc in jur si am senzatia ca eu sunt o cretina ca nu am plecat. Si stiu ca asa e cel mai bine. Dar cum iti poti redefini prioritatile cand tot timpul ai stiut ca scoala te face cineva? Cum poti lasa cartea din mana jos si sa incepi sa servesti la restaurant in Londra? Toata viata m-am gandit ca doar invatand reusesc, si acum tara mea imi demonstreaza ca furand, scuipand pe ceilalti, culcandu-ma cu sefii, reusesc. Si sincera sa fiu am principii...nu pot, nu doresc sa ma vopsesc blond platinat, sa ma duc la solar de 100 de ori pe zi si sa ma imbrac in roz, sa ma culc cu sefu ca sa nu mai fiu secretara cu salariu de 600 ron sa fiu secretara iubita si sa am salariu de 800. Imi cunosc talentele, aptitudinile si din cate vad, nu le pot face pe toate la timpul lor, traiesc in tara in care nepasarea a oprit timpul in loc! Asa ca...mami, sa mai iau sfatul tau in considerare?

Parfumul amintirilor

Am simtul mirosului foarte ascutit...de aceea eu nu conserv amintirile ca pe niste fotografii stocate in minte, ci ca pe niste parfumuri..orice miros imi declanseaza amintirea, de aceea nu arunc sticlutele goale de parfum, fiecare are o poveste de zis, si nu are rost sa o arunc, cu ea pleaca si amintirea mea. Ei bine, azi am descoperit sticlutele goale, m-am asezat in fund langa dulapiorul care le ascundea de mine, si am inceput pe rand, unul cate unul, sa rememorez trecutul. Si eu care ma gandeam ca sunt prea tanara sa am amintiri multe...Am gasit sticluta care mi-a adus aminte de tine. Eram constienta de ce efect are acel parfum asupra ta, si ma dadeam cu el rar (ca sa para coincidenta) dar doar cand stiam ca te vad...ma simteam atat de provocatoare doar din cauza unui parfum...apoi, mi-am adus aminte de perioada in care echilibrul era cel care ma guverna...si am stat acolo, doua ore, mirosind, razand, cu lacrimi in ochi, cu regrete, pana am ajuns la parfumul acela superb care continea doar amintirea unui gol imens...si l-am aruncat! n-am nevoie de amintiri urate, am nevoie doar de imagini frumoase, cu noi doi fericiti...nu cu mine zapacita si ciudata.

Septembrie

Nu vreau sa simt nimic in plus
Las mucegaiul sa ma-nece
Las pasarile iar sa plece...
Stiu...dogoreala iar s-a dus...

Nu vreau sa cred ca au plecat
Si flori n-o sa mai vad acuma
Si nu doresc sa vad iar bruma
Ea a venit si-a judecat...

Nu-mi place ploaia, ma sugruma
Nu-mi place vantul...ma ingroapa
Nu vreau sa vad atata apa
Nu vreau sa stau numai sub huma

Si cred din suflet ca-i o gluma
Ca e un vis urat, cosmar ciudat
Ca vara mea cea calda n-a plecat
Dar vina toamna si-o asuma...

Titlu idiot: About true love!!!

Just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie


Cat poti iubi de mult! Sa iubesti pana si modul in care minte, in care iti spune in fata ca te adora dar simti mirosul alteia sau a altuia, sa se uite in ochii tai cu nonsalanta si sa iti jure ca nu e nimeni si sa iubesti atat de mult buzele alea! Asta inseamna true love...sau doar obsesie bolnava...nu conteaza...

am uitat...cum e sa fii...cel mai bun!

E un sentiment...inimaginabil...de putere amestecata cu fericire! Puterea corupe! Nu mai conteaza, sunt cea mai puternica!