Ma simt ca un monument la rascruce de drumuri
Am senzatia ca toti se opresc sa se odihneasca, la umbra,
Sa bea putina apa, sa-ti traga sufletul
Apoi pleaca...
Si cand se intorc poate ca trec pe langa mine
Fara sa se mai odihneasca
Dar unii poate...se mai uita o data spre mine
Dragii mei...si eu sunt trecatoarea voastra...
Si altii impreuna cu mine
Doar ca monumentul asta
Numit inima mea...
Intotdeauna va asteapta sa va adapostiti
Sa va mai uitati o data spre ea
Sa ii mai faceti o data cu mana!
Sa va sprijiniti de oboseala...
Poate la un moment dat, cine vine
Nu mai vrea sa plece...
Decat cu acel frumos monument
La el acasa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Am dat de asta cotrobaind dupa hartoage...l-am scris pe ziar... Ma doare golul din mine atat de tare, ca noaptea, cand e linistea mai ma...
-
De cand eram mica sunt obisnuita sa-mi fie dor. Cat aveam?! 4 ani si ma lua bunica pe tren sa merg sa-mi vad oamenii. Si plangeam cand ven...
-
I'm sad. I am really sad. Nu stiu de ce, nu stiu ce s-a intamplat, vreau sa plec, sa iau o masina si sa conduc catre nicaieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu