Am un sentiment nebun de deja vu
Poate pentru ca e iarna in fiecare an
Sau poate pentru ca ninge ca-n povesti
Aceleasi povesti din fiecare an.
Sau poate pentru ca aud aceleasi lucruri
Chiar daca nu mi le rostesti...sau soptesti...
Am senzatia ca am mai trait aceleasi stari
Aceleasi necumpatari
Aceleasi ganduri negre care sa contrasteze
Cu zapada ratacita si aiurita ce coboara
Necontenit!
Sau poate am aceleasi ganduri albe si nu le gasesc
De prea multa zapada.
Miroase la fel, a caldura si a frig, a contraste
A mar si scortisoara! ah! ala e de la lumanarea mea!
Poate pentru ca an de an in luna asta minunata
Eu nu strigam cand se facea prezenta
Eram acolo, dar parca nu prea eram
Imi trimiteam umbra sa-mi tina locul
Iar mintea-mi ratacea...
Sufletul mi se topea de caldura
Iar singurele intrebari la care raspundeam
erau ,,esti aici?!" si ,,tu ce parere ai?"
Si raspunsurile erau mai seci decat te asteptai!
Dar e primul decembrie in care nu ma sufoc
Asta e chestie noua, poate si de asta sunt asa de socata
E decembriele in care nu simt ca mor de durere
In care nu urlu ca nu mai pot!
Asta e!
Atat de obisnuita am fost sa simt ca inghet si ma topesc
Sa simt ca doare fiecare inghititura de aer si de ceai
Si ca tre sa le schimb pe rom si vodka
Incat am ramas cu umbra senzatiei
Puterea obisnuintei dragilor...
Puterea obisnuintei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu