Inteleg

Inteleg ca suferinta este parte din viata noastra, ca ne da putere in timp ce ne doboara, ca ne ajuta sa intelegem ca nu-i totul chiar asa de simplu. Nu inteleg de ce totusi unii trec mai usor peste ea, iar altii...se sinucid. Mint. Sunt o mincinoasa. Inteleg sinucigasii si asta ma omoara. Ii inteleg perfect si chiar ii absolv de judecata celorlalti. Nu ii incurajez, dar le iau apararea. Si ma infurii cand ceilalti nu stiu ce inseamna gol in interior, ce inseamna fara sens, fara iesire, fara iubire si intelegere. Si intotdeauna replica celor din jur este ,,cum ca ei aveau tot ce le trebuia" da aveau tot ce credeti voi ca le trebuia, dar daca s-au sinucis nu era deajuns sau nu era ce vroiau ei. Aruncati cu pietre in mine daca vreti, ii inteleg perfect si sunt convinsa ca cea mai buna metoda de a scapa de un gol naucitor de dureros este sa te joci friptea cu trenul. Stiu, in ideea voastra nu sunt normala, nu vreau sa demonstrez ca as fi. Kant spunea ca morala adevarata o arata un sinucigas, un om care nu mai suporta si zilnic doreste sa isi ia viata dar care care refuza sa se sinucida pentru ca e pacat. Atunci ce pot spune. Felicitari celor care refuzati. Felicitari celor imorali!