Invidiez...un cuc! Stiu suna penibil dar invidiez un CUC! Da...si normal ca pasarea...!! De ce il invidiez? Toata lumea stie povestea aceea ,,Cucul depune ouale in cuiburile altor pasari, si a doua oara nu mai trece pe-acolo...etc" tocmai de asta il invidiez. Nu se uita inapoi si a doua oara n-o sa mai treaca pe-acolo. A facut ce a vrut apoi ,,La revedere!" Ce lasa în urmă e uitat, de vreme, de lume, de el, şi nimic nu-l aduce înapoi.
Viaţa ar fi mult mai frumoasă daca aş fi un cuc, singură, lasând în urma lucruri de care să nu-mi fie dor, pe care sa nu le mai vreau în viaţa mea, ştiind că mă aşteaptă altele, aventuri, vise neîmplinite, idealuri de atins, orice altceva ce poate urma...
Dar sunt un om...si din pacate...orice fac...va fi tinut minte...de ei, de voi, de el, de mine...tot ce las in urma ramane inscriptionat in piatra...Tot ce lasa cucul in urma ramane in povestile noastre despe el...cine s-a gandit sa omoare un cuc pentru ca nu are grija de puii lui...si pentru ca nu ii pasa de actiunile sale? Acum...Cine s-a gandit sa pedepseasca un om pentru ca nu i-a pasat?
Exact... sunt sortita unei lumi in care nu pot fi cuc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu