Statea intinsa in iarba si urmarea un paianjen cum se chinuia sa urce pe o floare. Privea cerul si se gandea ca nimic n-o sa ii fure imaginea aceea, dupa amiezile in care isi incalcea parul tavalindu-se prin iarba din gradina, inghetata pe care o manca tolanita in capita cu fan de pe camp, serile in care urmarea apusul soarelui de pe leaganul din curte, dupa amiezile in care se despica cerul in doua si statea sa urmareasca fulgerele. Credea ca sunt vesnice, ca nu o sa i le ia nimeni niciodata. Ca asa miroase fiecare vara, a acasa, iarba proaspat taiata, a cer albastru si a parfumul ei primit de ziua ei cand implinise 13 ani. Credea ca toate crush-urile vin insotite de fluturasi in stomac, ca intr-adevar baietii care asculta rock si au parul lung si negru sunt cei mai draguti, ca American Beauty e cel mai bun film din lume, ca bunicii si parintii nu imbatranesc niciodata. Se imbraca fix ca un rapper, cu pantalonii largi, lasati in jos, cu hanorace imense si cu 4 codite mari in par, pana in ziua in care mama ei i-a adunat toate hainele in mijlocul curtii si le-a dat foc apoi i-a cumparat 5 perechi de blugi, 5 bluze si 10 camasi care s-o faca mai ,,domnisoara". Iar ea ce-a reusit sa faca? A reusit la fiecare camasa sa aiba cate o cravata careia ii facea nod dublu, si cate o basca pe care s-o poarte ,,a la Gavroche" pentru ca sa-si mai pastreze din ea, o bucatica. Reusea sa se machieze in asa fel incat ochii aceia ai ei, verdele ala de sticla de bere, sa dea fiori fiecarei persoane care indraznea s-o priveasca in ochi. Acum?! Ce s-a mai ales de baietoaia cu cravata? A pierdut toate bucatelele. Inca mai simte mirosul de iarba si de cer proaspat albastrit dimineata dar e atat de constienta ca nu o sa le mai simta atat de autentic incat nu mai vrea sa simta nimic altceva. Ii e dor de diminetile in care alerga dupa tren pentru ca mai vroia sa mai doarma 10 minute. Ii e dor de chiulurile pe care le tragea doar pentru a sta acasa sa citeasca.
Ii e dor de paianjenul ala afurisit ce reusea cu greu sa cucereasca floarea aceea...
P.S Inca mai cauta din bucatile pierdute...dupa cum tot ea zicea ,,speranta e pentru prosti...dar cateodata te agati de ea cat de inteligent esti!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu