Si-o sa-i spuna despre tine....

Se vedeau in fiecare zi, in fix acelasi loc, la exact aceiasi ora. Ea mergea la scoala, el nu se stie pe unde. Dar, exact la 8 fara un sfert dimineata, exact la 20 de m de liceu treceau unul pe langa altul. La inceput nu se bagau in seama, dar dupa un an daca el nu aparea ea isi facea griji, iar cand treceau unul pe langa altul isi zambeau. asa s-a intamplat timp de 2 ani. Ea zambea toata ziua cand il vedea, si seara isi propunea sa il salute, sa ii propuna sa mearga la o cafea intr-o zi, dar de fiecare data cand il vedea i se inmuiau genunchii si nu mai stia ce sa spuna. Dupa 2 ani ea s-a mutat. Nu l-a mai vazut, a trecut peste. Au trecut 5 ani si de curand un prieten apropiat de-al ei i-a povestt de un tip super de le el din cartier si din vorba in vorba au ajuns sa se intalneasca la o iesire in oras. Si ce sa vezi? Era el, acel baiat pe care-l vedea zilnic in drum spre scoala. Si-au zambit din nou, cu acelasi zambet cunoscut. Au stat amandoi la masa, fara sa scoata un cuvant. Se priveau doar linistiti si isi mai zambeau din cand in cand, cand pe fundal se auzi o piesa veche cu un refren tare dragut ,,Poate-o scoate-alt cineva in oras la o cafea, si-o sa-i spuna despre tine...".  N-au vorbit deloc. Nu s-au mai vazut de atunci. Am intrebat-o de ce, ea mi-a raspuns ca exista momente in care nu vrei sa strici deloc ceea ce ai. Ca exista sentimente pe care vrei sa le pastrezi fara sa la dezvolti...poate avea dreptate...sau poate ca trebuie cateodata sa vezi ce iese...sa ai curaj sa zambesti mai larg si sa intinzi mana sa te prezinti...eh...dar asta e doar parerea mea...