Puzzle

Statea si se juca cu parul ei intinsa pe pat privind tavanul care-i arata povestile cu zmeii de care se temea cand era mica. Acum statea si radea de ei. Se gandea cat de mult seamana viata cu puzzle-ul ala de 5000 de piese pe care a reusit eroic sa-l invinga in destul de scurt timp. El, unul din ei defapt ii dadea toata iubirea din lume, neconditionat, neasteptand nimic in schimb. Celalalt El ii dadea toate motivele din lume sa lupte pentru orice cauze, mareata sau nu. Alt El ii oferea doza de mister care o mentinea vie. Si uite asa toti acei El ii ofereau un puzzle. Reusise e data asta sa-l dovedeasca mai repede decat pe cel de 5000 de piese. Asta ii demonstra defapt cat de rupta e pe dinauntru. S-a indragostit de toti acei Ei pentru ca nici unul nu avea toate piesele, dar Ei o faceau intreaga. Daca i-ar fi combinat cumva...dar nu. Asa ca s-a hotarat vitejeste sa inceapa sa se ansambleze pe ea insasi. Bucata cu bucata, piesa cu piesa, sa puna cap la cap absolut tot. Doar ca la puzzle-ul acela de 5000 de piese avea un model dupa care sa se ghideze, o imagine care-i arata ce trebuie defapt sa iasa din toata tarasenia aia. Cat despre interiorul ei, n-avea nici cea mai mica idee. Dar o admir pentru ca fara o idee, fara o imagine, cu riscul de a ansambla ceva ce n-o sa-i placa, are curajul sa se apuce sa incerce sa le potriveasca. Si dupa cum o cunosc, nu se va da batuta pana nu reuseste!