Dumnezeu vs Stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filosofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. - Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare
- Nu
- De unde vine Satana?

Studentul ezita.

- De la Dumnezeu.

- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

- Da
- Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.

- L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

- Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

- Gresite?

-Poti explica in ce fel?

- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina?

Profesorul s-a asezat.



PS: Studentul era Albert Einstein.

Doua lumi

Doua lumi si o granita in care ma aflu eu. Si sunt singura intre ele, si tu m-ai adus acolo la granita, ai disparut, ai zburat, si nu mai esti...si atunci m-am gandit sa te aduc cumva inapoi, sa fiu acolo langa tine cumva, sa ma joc cu umbre si lumina si sa pacalesc intunericul, nu am crezut ca nu o sa reusesc niciodata sa te am macar 2 minute langa mine iar, sa iti simt mana pe umarul meu si sa imi spui ca am un cap de guma sau ca sunt o mare fraiera cand pun totul la suflet. Tot ce ai facut a fost sa ma trezesti in granita. Radeam impreuna la partea din A Walk to Remember in care ea isi doarea sa fie in doua locuri dintr-o data. Si el, a dus-o pe granita si a asezat-o cu un picior intr-un stat si cu celelalt i altul. Asa sunt eu acum, cu un picior in lumea ta, si cu celalalt in a mea. Si mor de dorul tau, m-ai constientizat ca sunt in granita dar doar cand ai plecat tu. SI mi-as fi dorit atunci cand mi-ai propus sa ma accept asa cum sunt sa te fi lasat sa ma indrumi. Acum sunt singura, eu si doua lumi complet diferite. Nimeni in jur, sunt prea slaba ca sa te ating si prea puternica pentu a te lasa sa ma cauti. Ai avut dreptate, te urasc pentru ca ai avut dreptate, te urasc pentru ca nu esti aici sa imi zici ,,I told you so!" Te-as invoca, te-as face dumnezeu, te-as cauta in toate lumile paralele cu a noastra daca as fi in stare, te-as aduce inapoi, sau as veni eu dupa tine...dar realitatea vreau nu vreau ma tine aici...fac ce tu ti-ai dorit intotdeauna, devin ceea ce sunt...EU!
P.S Trebuia sa ma asculti, acum nu numai eu mor de dorul tau!

Sad day...

I'm sad. I am really sad. Nu stiu de ce, nu stiu ce s-a intamplat, vreau sa plec, sa iau o masina si sa conduc catre nicaieri...

Cataliztorii...

Am invatat cu totii despre catalizatori, la chimie, in liceu...in generala, unora le-a placut atat de mult incat i-au tinut minte, altora le-a provocat atata scarba (ma refer acum la chimie nu numai la subiectul catalizatori) incat cand aud de ea vor o lamaie urgent sa le taie greata. Eu ma numar printre cei care vro o lamaie, dar am retinut ce fac catalizatorii, si mi s-a parut interesant. In DEX am gasit definitia ,,Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată". Adica, pe intelesul tuturor, alcoolul poate fi catalizatorul unui pumn de antidepresive. Adica grabeste efectul lor dar nu-l modifica. De ce mi-a placut subiectul? simplu...niciodata nu m-am gandit la un catalizator ca fiind o substanta. Ci o persoana. Un iubit, un parinte. Sau, un eveniment. Tot ce ne inconjoara ne influenteaza exact asa cum alcoolul grabeste un proces in corp. Si nu numai graba, Dex-ul spune ca un catalizator poate incetini un proces. Acum, gaditi-va, cati catalizatori aveti? Cate persoane, evenimente, cuvinte, gesturi, va influenteaza reactiile? Cate va influenteaza viitorul, modul de a privi sau a aprecia viata? Cati ne-au tras inapoi cand luam ascensiune, cati ne-au oprit dezvoltarea cati ne-au grabit-o?
Si mai ales, catalizatorul cui sunt eu?!

Misterious world

,,(...)şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-"

,,Imi complic existenta, o fac cu pricepere, m-am specializat, pot sa iau orice lucru extrem de simplu si sa-l transform intr-unul complicat" dar ce se intampla cand dai de un mister si nu vrei sa se mai termine? nu e la fel...nu e doar un lucru simplu ce trebuie complicat, misterul trebuie intretinut, trebuie ,,sporit", ajutat sa existe, chiar si intre sotii casatoriti de 30 de ani poate exista mister, asta daca amandoi au fost de-acord sa-l intrentina. Misterul este o lume complet diferita fata de lumea in care traim zi de zi. Nu e o iluzie creata, este o refulare reala. Intretinut, ,,tot ce-i neinteles, se schimba-n neintelesuri si mai mari" iar magicul devine putere creatoare. Cati dintre voi au o lume misterioasa? nu intreb cati si-ar dori una, e clar ca oricine doreste asta. Cati ati spori ceea cea aveti? Cati ati adormi multumind lumii misterioase ca exista?! Dar daca ati avea-o, cati v-ati abtine impulsului de a lumina vraja nepatrunsului?
Cand o ai, cea mai mare provocare este sa-l sporesti! That's a challenge!

Universul

Noaptea...ieşi afară, priveste stelele, plimbă-te printre ele şi atinge-le, vorbeşte cu ele, întreabă-le cine sunt, din ce univers vin şi adu-ţi aminte cum le cheamă şi ce sfaturi ţi-au dat, cum dansau şi se jucau cu stralucirea lor, cum te întrebau cine eşti cu toate că ştiau. Cine eşti? E o întrebare prea complicată pentru a raspunde doar cu un simplu...eu sunt Themis...sau Adrian...dar din ce univers vii? Ce univers ai? Al meu...era religia...era Dumnezeu, universul meu era conturat lângă El, viitorul meu era bazat pe existenţa Lui, deciziie mele erau în conformitate cu voinţa Lui, era doar El! Apoi, unviversul meu s-a prăbuşit şi odata cu el m-am prabuşit şi eu. Nu am univers, nu am punctul în jurul căruia să gravitez, nu gravitez, stau suspendată în neant, în nimic, şi plang pentru ca nici măcar acel nimic nu e al meu...
Tu, ce univers ai?

Inteleg

Inteleg ca suferinta este parte din viata noastra, ca ne da putere in timp ce ne doboara, ca ne ajuta sa intelegem ca nu-i totul chiar asa de simplu. Nu inteleg de ce totusi unii trec mai usor peste ea, iar altii...se sinucid. Mint. Sunt o mincinoasa. Inteleg sinucigasii si asta ma omoara. Ii inteleg perfect si chiar ii absolv de judecata celorlalti. Nu ii incurajez, dar le iau apararea. Si ma infurii cand ceilalti nu stiu ce inseamna gol in interior, ce inseamna fara sens, fara iesire, fara iubire si intelegere. Si intotdeauna replica celor din jur este ,,cum ca ei aveau tot ce le trebuia" da aveau tot ce credeti voi ca le trebuia, dar daca s-au sinucis nu era deajuns sau nu era ce vroiau ei. Aruncati cu pietre in mine daca vreti, ii inteleg perfect si sunt convinsa ca cea mai buna metoda de a scapa de un gol naucitor de dureros este sa te joci friptea cu trenul. Stiu, in ideea voastra nu sunt normala, nu vreau sa demonstrez ca as fi. Kant spunea ca morala adevarata o arata un sinucigas, un om care nu mai suporta si zilnic doreste sa isi ia viata dar care care refuza sa se sinucida pentru ca e pacat. Atunci ce pot spune. Felicitari celor care refuzati. Felicitari celor imorali!

Teama

Simt cum sufletul tremura in mine si vrea sa plece
Si brusc nu il mai simt, si din caldura acum e rece
Imi este frig si vreau sa se termine, sigur e un cosmar
Acum nimic din tot ce fac nu-I bun, respir in zadar…
Si lumea mea perfecta isi pierde iar culoarea
Nu, iar nu simt podeaua, iar o sa bata ploaia
Da! Fata-mi este uda…sunt lacrimile mele
Le simt pe fata reci si parca-s tot mai grele
Si ma apasa-ncet si ma sufoca iar
Dar nu-I nimic! stiam ca respir in zadar
Si vreau sa iau controlul sa vad culori, sa stau
Sa nu se-nvarta lumea cu mine! Nu mai vreau!!
Cu gandul doar la tine cazuta-s, dor genunchii
Si-ncerc sa ma adun incerc din toti rarunchii
Te vad ca dai sa pleci, te-ntorci si nu-ti mai pasa
Nu te mai vad cu mine, nu ma mai vezi frumoasa
Si tremurul din mine urla! Urla ca sa stai, sa pleci…
Nici eu nu stiu acum de te mai vreau pe veci
Dar doare, ma destram in mii de parti marunte
Si esti de neclintit…parca imi esti un munte
Cand simt ca mor te uiti, te-ntorci si spui uimit
Ca nu ai vrea sa pleci in veci ca tu doar ai glumit
Si simt caldura, stau,m-adun, te privesc iar
Si realizez, respir, esti tu, nimic nu-i in zadar
Da, sa stii, e clar, sufletu-mi se destrama
Cand simt ceva ce-I nou, cand simt ca imi este teama!

Prefata

Din greşeli învăţ să-mi aranjez în viaţă,
Pagina din roman ce-mi va sta drept prefaţă.
Şi tu ai fost greşeala ce m-a schimbat total
Ai fost tot ce-mi doream, ai fost un ideal,
Ce l-am atins şi iată, te-ai transformat, firesc…
În zmeul cel de piatră, din Zeul meu ceresc

Şi-am învăţat să lupt cu tine, să te-nving
Şi din iubirea mea câte puţin să sting…
Până nimic nu mai rămâne, nimic nu mă agaţă de tine,
Decât frumoasa mea prefaţă.

Şi ştiu că din greşeli învăţ, aşa se-nvaţă
Să scrii pentru ai tăi urmaşi prefaţă.
Să ştie ce să facă, şi ei să-nveţe
Din greselile ce le-am comis, poveţe.
Să ştie că cel ce m-a clădit şi-apoi distrus
A devenit din Zeu, un zmeu, doar un intrus
Să ştie c-am luptat cu tine zi şi noapte
Că te-am învins şi drept trofeu
Te-am închis într-o carte!

Zadarnicie

De ce te-astept? De ce te vreau cand vad prea bine ca m-alungi
De ce ma uit-afar atat de des si iar sper sa ajungi?
Nu inteleg de ce atunci cand nu ma vrei nu pot s-accept
Nu pot sa stau in loc, ma plimb din colt in colt si te astept

Si tu nu vii, nu ai de ce s-apari caci nu ma vrei acum
E simplu nu vrei sa vii sa vezi ca sufar, nu are rost ce-ti spun
Esti tu cu tine, acum esti doar al tau...nu ma mai vezi acolo
Nu mai sunt LUMEA eu…

Si tot feresc perdeaua si sper un pic sa-ti pese de mine…
Poate sufar…
Poate-asta te face vesel…
Dar nu uita iubite ca timpul sta pandeste
Ca o pantera vrea sa sfasaie ceea ce-acum paleste
Si-o joaca de-a ghetarul va trebiui sa afli…se plateste

Nu sunt de fier, si daca-as fi acum eu ma topesc
Ard cand nu ma vrei, doare ca iubesc
Dar fieru-ncins sa stii, cand da de un ghetar
Nu poate fi lucrat deloc….intreaba un fierar!

Este tarziu, stau si te-astept si stiu ca e-nzadar
Prefer sa sufar totusi, asa ma simt mai vie
caci fara tine sunt nimic, sunt zero, si prefer chiar
Mai bine o iubire asa, decat sa nu mai fie…

Invidia

Invidiez...un cuc! Stiu suna penibil dar invidiez un CUC! Da...si normal ca pasarea...!! De ce il invidiez? Toata lumea stie povestea aceea ,,Cucul depune ouale in cuiburile altor pasari, si a doua oara nu mai trece pe-acolo...etc" tocmai de asta il invidiez. Nu se uita inapoi si a doua oara n-o sa mai treaca pe-acolo. A facut ce a vrut apoi ,,La revedere!" Ce lasa în urmă e uitat, de vreme, de lume, de el, şi nimic nu-l aduce înapoi.

Viaţa ar fi mult mai frumoasă daca aş fi un cuc, singură, lasând în urma lucruri de care să nu-mi fie dor, pe care sa nu le mai vreau în viaţa mea, ştiind că mă aşteaptă altele, aventuri, vise neîmplinite, idealuri de atins, orice altceva ce poate urma...

Dar sunt un om...si din pacate...orice fac...va fi tinut minte...de ei, de voi, de el, de mine...tot ce las in urma ramane inscriptionat in piatra...Tot ce lasa cucul in urma ramane in povestile noastre despe el...cine s-a gandit sa omoare un cuc pentru ca nu are grija de puii lui...si pentru ca nu ii pasa de actiunile sale? Acum...Cine s-a gandit sa pedepseasca un om pentru ca nu i-a pasat?
Exact... sunt sortita unei lumi in care nu pot fi cuc...

Why Energy

Si cand spun energie ma refer la putere creatoare, nu calorii nearse ca energia aia se transforma in grasime...
Ma gandesc la energia pe care noi toti o aruncam pe geam, unii mai motivati o folosesc, si ajung cu mult mai departe decat am visat noi vreodata. Asta pentru ca nu arunca energia in nimic. Ea devine ceva. Devine o poezie, devine o nota buna la examen, devine o seara in care nu s-a imbatat in club cu toate ca putea, devine cultura generala, si nu in ultimul rand devine scop indeplinit. Dar cei ca noi, care avem un talent, sau care avem o scoala de facut...o aruncam pe chiuluri la biliard si pe nota 6 de parca am luat 10. Daca cineva m-ar intreba ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mai mare decat sunt acum i-as raspunde fara sa clipesc ca vreau sa ma fac notar. Asta starneste rasete, nu de alta dar ultima data cand am verificat nici eu nu stiam ce ma astapta si nu ma interesa sa setez un mod de a-mi folosi energia. De asta nu suntem perfecti, de asta nu putem mai mult, de asta suntem luati peste picior de altii, de asta auzim ca tinerii Romaniei nu fac nimic. Pentru ca aruncam energia pe geam.
Cei care v-ati simtit implicati in notita mea nu vreau sa va jignesc, nu asta imi e intentia. Eu sunt obisnuita sa ma ridic singura de jos sa-mi dau singura un sut sa strang din dinti si sa mai dau doi pasi in fata. Nu inseamna neaparat ca daca v-ati descoperit aruncand energia pe geam va dau un sut sau ma iau de voi.
Vreau sa nu mai arunc cu energia fara tinta. Vreau atunci cand cineva ma intreaba ce vreau sa ma fac sa ii spun hotarata ca vreau sa fiu notar si sa stiu ca depun totate eforturile pentru a deveni unul. Pana atunci se pare ca inca pierd vremea inloc sa invat la civil...stiu...sunt lupul moralist...
you'll see!