Am redescoperit...

Lacrimile gratuite
Lacrimile alea care curg in timp ce razi pentru ca plangi din cel mai stupid motiv din lume...
Razi si te intrebi cum naiba de atat de copil poti fii cu toate ca ai o varsta tampita in care nu ar trebui sa iti permiti sa fi copil...
Dar esti...esti iar adolescenta aia care are fluturi in stomac cand se indragosteste, care plange la un film, care se multumeste cu un zambet de la persoana aia care-i da fluturasi...Razi din toate motivele lumii...din toate amintirile si chestiile pe care le-ai facut si nu le regreti...
Plangi cand realitatea paleste...nu, nu mai esti o adolescenta care are fluturi in stomac, iti este interzis dealtfel, ca persoana matura sa ii ai. Plangi pentru ca nu mai poti face aceleasi tampenii fara sa fi tras la raspundere. Plangi pentru ca te-a prins un film cretin care ti-a adus aminte cine sunt persoanele pe care le iubesti. Plangi pentru ca realizezi pe cine iubesti defapt. Realitatea este cel mai crud dusman al copilariei. Si cumva, candva, creierul nostru era setat sa nu vada realitatea...dar ca o bomba idioata cu ceas, ca picurul ala de apa ce ma inebuneste cu toate ca am schimbat garnitura de la robinet, creierul in timp percepe realitatea. Nu, nu ne maturizam, realizam. Nu suntem maturi daca inca ne inmoaie un film, daca iubim exact persoana care ne face sa suferim, daca visam la Fat Frumos si Ileana Cosanzeana...
Suntem toti niste copii care realizam.
Azi am redescoperit dupa multi ani ce inseamna sa vezi un film si sa plangi ca un copil...apoi sa razi pentru ca ti se pare stupid!