Peretii!

Albi ma privesc cu raceala, de parca as fi o nazista, rasista, satanista, defapt ma cearta ca sunt singura. E a n-spe mia oara cand stau cu laptopu in brate, in pat, singura, uitandu-ma la nu stiu ce film, stand pe facebook si sperand sa nu mor de tot de plictiseala.
Si tot albul asta ma inebuneste, am senzatia ca straluceste pana imi dezlipeste retina de la loc si n-o sa mai fiu in stare sa privesc...sa te privesc...
Imi aud bataile inimii...am spart azi termometrul si nu-mi pot lua temperatura, dar transpir si simt ca mor de frig...acoperita, infofolita cu plapuma alba...albul...
Odata demult visam la alb...la rochie alba...la pantofi albi...la n cal alb pe care sa apara cavalerul meu...am senzatia ca nebunii din psihiatrie au ajuns acolo pentru ca aveau peretii albi acasa...
trece si starea asta...singura am fost tot timpul pana acum nu ma ia atat de mult prin surprindere...dar raceala peretilor mei ma enerveaza...
Zici ca ei sunt sfintii din ceruri si eu pacatoasa din iad...
Asa si? Doresc, iubesc, beau, fumez, cand doresc tremur, cand iubesc tremur, cand beau tremur, cand fumez tremur...asta inseamna oare ca am parkinson? Sper...
Acum sigur tremur de frig...
Am o groaza de clisee in cap...
Ma opresc la a ma opri din scris...
Am descoperit ca invidiez trenurile...nu se opresc prea mult si atunci cand nu mai sunt functionale sunt scoase din uz
Si eu vreau sa fiu scoasa din uz...nu mai sunt functionala
Tomorrow is another day after all!