Ei binee...

A trecut. Trece. Azi am realizat ca orice trece. Iubirile trec, suferintele trec, trec lacrimile si zambetele. Totul trece. Trece in nefiinta sau in amintiri se conserva. Si chiar si amintirile trec. Timpul omoara tot. Omoara sentimente, prietenii, relatii si cel mai grav, ne omoara pe noi, muritorii de rand. Ca trec dintr-un an, in altul, ca se transfera sau dispar, trec! Asa ca, la naiba cu timpul asta! Eu o sa-i pun o fundita si-l fac cadou de an nou. Asa, ca vreau eu! Nu se poate? Ba se poate. Asa cum orice trece asa e si orice posibil! Anul trecut nu am incercat. Anu trecut pe vremea asta eram incantata ca trece. Azi nu mai sunt. Sa regreti ca trece fara sa fi facut nimic...mai bine regret ce am facut! Dar nu regret nimic! Nu regret decat ca timpul meu este atat de scurt ca nu ma lasa sa visez destul, la fluturasi si feti frumosi, la nemurire sau distrugere. Ei bine, va fac cadou timpul meu, ii pun o funda roz...sau nu...galbena! Simbolistii stiu de ce! Am zis ca fac o lista...pe lista nu e nimeni inafara de ea, ea pe care o iubesc ca si cum ar fi a mea. In rest, tot o apa si-un pamant. Poate o bere, o bere Ciuc, bauta cu cine trebuie, e iar pe lista. El, el nu e azi, poate va fi. Cand iti doresti ceva din tot sufletul il primesti greu. Greu si cu prea multa truda. Poate ma aude si pe mine cineva si mi-l face cadou asa cum va fac eu cadou timpul meu. Eu, raman aceeasi visatoare incurabila. O sa-mi pastrez fluturii din cap, imi plac, sunt colorati. Nu o sa schimb nimic ,,in existenta mea de mozaic". O sa caut ceea ce imi doresc in orice fiinta vie care mi se perinda prin viata. Poate o sa reusesc sa umplu piesele din puzzle-ul meu. Ne vedem la anul, cu alte vise, cu alte porti de daramat, cu alte drumuri de ales. Nu traim degeaba, pana la urma suntem in stare sa schimbam orice, sa mutam muntii, doar ca nu vrem. Asa ca, acestea fiind spuse ,,I choose not to run" este motto-ul meu pentru 2012 (Seinfeld-The race season 10 episode 96)

Just doing my job...

Toata lumea ma uraste. Ei bine, aproape toata lumea, mai sunt unii care abia asteapta sa dea ochii cu mine. Amuzant e ca nimeni nu scapa de privirea mea. Odata si odata tot ii scot la o cafea. Nu am coasa, nu sunt imbracata in negru si nu sunt un schelet. Lumea de-alungul timpului mi-a dat o groaza de nume. Eu am un nume idiot de simplu, am fost si eu om normal odata demult. Numele meu banal nu conteaza, e interesant sa vad si sa aud tot felul de lucruri despre mine. Nu sunt nici invizibila asa cum multi cred, sunt acolo, intre voi, la orice pas, stiu ce simtiti si cand va vine ceasul. Am fost o simpla adolescenta. Traiam la fel ca orice tanar. Ma indragosteam, ascultam muzica, cantam, imi iubeam parintii. Apoi intr-o zi de vara torida in timp ce ma plimbam singura o ploaie torentiala a inceput. Am inceput sa alerg prin ploaie. Pe-atunci aveam un par foaaarte lung si o rochita pe care mama a cusut-o. Era alba si lunga pana in pamant. In timp ce alergam si ma jucam cu fiecare picatura de ploaie care vroia sa ajunga pe pamant, am simtit o durere brusca de cap. Mai departe m-am trezit asa, defecta, blestemata sa iau suflete si sa le trimit mai departe. Stupid. Orice in viata este stupid. Ei bine am ajuns aici, sa spun ca sunt satula sa adun suflete...si sunt tot felul de suflete. De criminali, de violatori, de oameni buni si iubitor, de copii. Nu ma plang pentru sufletele rele, dar atatea suflete bune eu nu mai pot lua cu mine. De ce scriu despre jobul meu? Nu stiu. Poate ca m-am saturat sa aud ca Moartea este cel mai rau lucru pe care cineva il poate pati. Nu. Va dezamagesc. Cel mai rau lucru e sa traiesti, dar sa traiesti degeaba!

Semnat, Moartea!

Steluta din contract

Avea 18 ani si o lume in care visele ei se implineau ,,cand batea din palme sau cand clipea". Era olimpica la multe materii dar totusi scria poezii, drame...ramasese cu ambitia aceea de a si le reprezenta intr-o zi in fata cuiva. Apoi veni ziua in care trebuia sa faca o alegere. La ce facultate dorea sa studieze. In capul ei era doar ,,am 18 ani idiotilor, de unde sa stiu ce vreau? Ce, voi ati stiut? Vreau sa dansez si sa rad, sa nu ma bagati in lumea asta naspa, in realitate" Si atat de mult si-a repetat-o ca inainte de ziua inscrierii a luat primul tren ce pleca din gara. Si asa a ajuns la Blaj, cu doua sandwich-uri, un mp4, o carte si un izopren. A stat in camp ascunsa de oameni o zi intreaga, noaptea a adormit pe izopren si s-a acoperit cu haina ei de blugi. A doua zi a strans dupa ea si a luat trenul acasa. Ziua aceea a fost pentru plamanii ei o zi libera. Asa a crescut, in zilele libere nimeni nu sta acasa. Se urca in masina, tren, caruta, si pleaca, pe rau, in camp, la munte...A ajuns acasa linistita stiind ca orice alegere face trebuie sa vada daca ii place. A ales si si-a vazut de treaba. Nu era normal sa stie ce vrea. Nu era normal sa aiba responsabilitati. Era un copil. Copiii trebuie sa viseze la Fat-Frumos, nu la cariera. Ei bine anii au trecut si am intalit-o din greseala, acum cateva zile. Era la fel de libera ca si la 18 ani. La fel de doritoare sa calatoreasca, sa plece si sa vina inapoi, la fel de indragostita de oameni asa cum o stiam, dar nu o mai cautasem de mult sa stiu cum mai e. Am dat din greseala de ea, intr-o dimineata, cand ma pieptanam. A aparut in oglinda mea de la baie. Nu stiam ce fel de voodoo crap se intamplase dar era acolo, ma privea si ea la fel de mirata. Si ea uitase de mine, ma cautase, dar eu la un moment dat am renuntat sa o mai gasesc. Dar m-a iertat ca am disparut, ca am devenit posaca si suparata, pesimista si agresiva. Mi-a reamintit cat de indragostita eram de viata, cat de mult pretuiam fiecare moment ce trecea pe langa mine si-mi lasa un zambet pe buze. Mi-a amintit ca acum am timp sa ma redescopar. Apoi a plecat...sau asa mi s-a parut...

P.S nu o sa mai prea am parte de net pana la sfarsitul anului asa ca postarea asta e un fel de steluta din contract. Mai raman datoare cu o lista. Pana in 31 mai greu cu netul dar sper macar lista sa o scriu daca nu in 31, in 2012.

Cica, scrisoare catre mosu'

Draga mosu, bag ceva in tine. Ca anu trecut ti-am cerut chestii ok, nu-ti mai aduci aminte?! si nici dracu nu mi le-a dat ma!! am schimbat registrul, dar asta e exceptia! Ce vrei? Studenta la drept, stiu mai multe exceptii decat prevede legea. Ma, omule, i atat de greu in sacu' ala al tau sa cari dracu neste happyness? acolo...un gram, unu mic, sa nu simt ca mor la fiecare secunda? Am ajuns in punctu' in care imi place viata doar cand seamana a viata. Adica cand bei ma!!! Stii faza aia, cu ,,cand bei mai seamana a viata" ? Nu stii, esti prost. Ai fost tot timpul. Ai crezut ca daca-mi dai un ceas cat ala de pe gara, asa ca n-ai avut alte idei...ma simt si io bine. Uita-te-n mata la postarea aia de anu trecut vezi ce vrea si creatza aia cu paru negru, mai nou, ca nici aia nu stii. Ce vreau anu asta?! Alcoale si droguri! De ce razi?! I true!!! I mai true decat un emo! Da faza aia geniala in care se zice ca daca iti doresti ceva din toata inima ta cand o primesti nu te mai bucuri pentru ca te-a costat prea mult suflet o stii? Nici pe aia n-o stii? Esti prost. Auzi, anu asta vreau ceva...ce nici acum nu-mi poti da! alcoale gratis si-un kil de marijuana. Nu?! nu se poate? ce??? e criza? criza pe ma-ta! sa vezi cand fac io crize! Ba, latrau, pe scurt, nu-ti cer sa-mi dai, ia-mi o bucata de creier! una maaare mare mare mare maare, sa lansez un artific. Ba frustratule, ba ciurliburli, soramea crede in tine baaaa!!!Inca se emotioneaza cand te vede, inca ii tremura vocea cand tre sa-ti zica poezia maaa...asa ca iti cer un sigur lucru...pe langa alcoale si marjuana( ba i simplu daca avti intrebari cum se scrie ui aci, de pe un site acrediat si trustable- Jesus-Hey-Zus ; Marijuana-Mari-wanna) pe care il am pe creier anu asta. Daca tot te doare-n p**a de mine eat this...vreau ca soramea sa n-ajunga ca mine. Adica, sa nu creada-n tine degeaba. P**a me' are 5 ani, i superba, perfecta si din alea, si i singuru motiv pt care io inca respir ,,aier" nu cacaturi de etnobotanice. Ca daca nu era ea apai o beleam. Rau! Rau, nu ca mi rau, o beleam rau! si mi aproape rau! Ca Incheiere ia sa-ti amintesti ce ti-am cerut, io, profunda de mine, anu trecut...vezi de ai memorie scurta cretinule ,,Draga Mosu, eu am fost foarte cuminte, atat de cuminte incat am primit pe parcursul anului tot ce imi doream, asa ca daca ti-e lene sa-mi aduci ceva, nu-mi adu ca nu ma supar. Perechea de conversi e super, multumesc, este adevarat ca pe ea o doream dar odata cu ea se sting toate dorintele pt lucruri tangibile. Sunt destul de mare sa iti cer sanatate, intelepciune, un strop in plus de maturitate, mai da-le bunicilor mei inca 10-15 ani de trait. Imi doresc sa ii fac strabunici si sa fie acolo sa vada si ei. Imi doresc sa danseze la nunta mea si sa le dea lacrimile ca am crescut, imi doresc sa-i vad la absolvire, fericiti. Asa ca Mosu, daca poti face asta esti cel mai tare! Si mai doresc ceva. O bata de baseball cat poti tu de tare in capu presedintelui si a primului nostru ministru. Iti multumesc anticipat!"
Acu, citind ce mi-am doit anu trecut realizez adevaru crud...
N-am beut destul cand ti-am scris-o! Atat pentru luna asta, cica imi propun pana in 1 sa nu mai postez nimic...i posibil sa postez in 31 ca tot o sa fiu a drecu de singura...lista de oameni pt care aprind o lumanare, asa cum fac io in fiecare an, la fel ca-n fiecare an o sa fie un El, sormea si fratimeu, si o sticla de bere trecuta pe lista ...ma mai gandesc...pana la urmatoru episod...ceaules! :)) sau :o sau o: Prietenii stiu de ce!

La dracu

Nu i-a iesit faza cu coma alcoolica, mai incearca! Nu i-a iesit nici faza aia cu ,,nu vreau sa mai fiu atat de singura" se da batuta...dar nu renunta...se incapataneaza sa impinga pe oricine da sa-i intre in suflet...dar da vina pe guvern, pe ma-sa c-o facut-o tat e f***uta,, pe Dumnezeu, pe oricine, pe berea rasuflata din paharul de pe masa...
Poate reuseste sa moara totusi in coma alcoolica ca cu mydocalmu' a mai incercat...dar tot singura o sa moara...
And isn't it ironic?! Don't you think?
Alanis Morisette-Ironic

Asculta mai multe audio diverse

Cateodata

Cateodata, doar cateodata, in loc sa ia mydocalm in supradoza, vrea sa moara in coma alcoolica. Si cateodata, dar doar cateodata, in loc sa planga, zambeste, in loc sa zambeasca, e impasibila. Cateodata canta la capsator in oglinda dar cateodata sta serioasa simtind ca i sa darama lumea. Cateodata ar vrea sa fie o fiinta normala, sa nu fie singura. E singura. E atat de singura incat cateodata in loc sa ia mydocalm in supradoza, vrea sa moara in coma alcoolica.

Pixeli

Cateodata am senzatia ca sufletul nostru e alcatuit din pixeli. Ca sa fie sentimentul cat mai clar ai nevoie de cat mai multi...si din pacate calitatea sufletelor noastre nu e cea mai buna si incepem sa nu simtim sau sa simtim dar prost. Simt. Simt multe. Simtim. E bine. Dar am incercat vreodata sa simtim clar? Daca stam cu doua prajituri in fata stim ce vrem? Uite, de aia apreciez oamenii care chiar stiu ce vor, dar si aici e o problema. Suntem defecti. Simtim ca vrem ciocolata dar incercam vanilia. Si daca stii ce vrei e ceea ce iti face bine? Hai sa incercam un sentiment simplu. Iubirea. Unii iubesc, unii traiesc cu impresia ca iubesc si unii pur si simplu vor sa fie iubiti. Dar sufletul nostru n-are 15 megapixeli, si zoom 20x, e sarac, la mana a doua cumparat si iubim dar ne trece, avem impresia ca iubim si chiar ne indragostim, suntem iubiti dar nu iubim. As vrea, din tot sufletul meu, sa se inghete sentimentul acela pur, sa se opreasca orice alt sentiment, sa iubim, pentru o secunda, sa iubim si sa fim iubiti. Sau mai simplu, nu eu, poate el, poate ea, voi, altii, oricine de pe intreaga planeta sa simta atat de pur. Nu visez sa schimb lumea, dar in secunda aia sunt convinsa ca nu vor exista iubiri pierdute, lacrimi pentru iubirile pierdute, ura, suferinta. Va exista doar iubire.
Pana atunci ma multumesc cu ciurul meu de suflet. Cand m-a intrebat cineva de ce nu-mi vand telefonul pentru altul mai bun i-am zis ca-si face treaba perfect. Si sufletul meu, l-as da la schimb pe unul de calitate, as cumpara piese sa-l ,,tunez", dar isi face treaba numa bine...momentan...

EA

Statea detasata, parca rupta de lume, cu o cana de vin pentu ca nu mai avea pahare, in timp ce 4 barbati se joaca macaua la ea in casa. In mod normal reactia ei ar fi fost ,,rupeti-va!" dar azi reactia ei e ,,te vreau si nu stiu ce faci, dar te vreau..." un fel de ,,mi dor de tine " scris in chestii abstracte. Daca-ar sti ca de maine tu ai iubi-o si aprecia-o, ca ar fi tot...ca vrei 4 copii cu ea, de maine ar fi acolo, nu cu 4 insi jucand carti...auzi...ai iubi-o asa cum merita...sau..? Ai aprecia-o pentu faptul ca vrea sa fie iubita cu adevarat sau...?! Ai aprecia-o ca vrea sa fie iubita si atat? Pentru ca sa-mi bag P**a asta vrea. Sa fie iubita si atat!!! Atat!
Ii dai toata dragostea ta?

Fighter

Prima raza de soare pe care ea o vede dupa o saptamana s-a incapatanat sa-si faca loc prin o nou aparuta crapatura in oblon. Prezenta ei a facut-o sa isi deschida ochii, sa ia perna si sa o arunce in geam. Se gandi ca nu-i mare lucru, de o saptamana zace asa deci poate mai prelungeste agonia cu cateva minute, zile...Ciuli urechile daca mama ei nu e acasa si poate fugi sa manance ceva. Nici un sunet...se dadu jos din pat incet, probabil din reflexul de a nu fi auzita, cobori scarile tiptil si pe masa in bucatarie o astepta mancarea. Intra in bucatarie si se aseaza la masa cand mama ei inchide usa si o incuie. ,,Acum domnisoara imi zici ce ai patit, sau te tin aici pana nu mai poti". Dar ea nu avea nimic de zis. Isi privea mama cu ochii aceia mari si verzi printre parul ei ciufulit si ii raspunde sec ,,da!". Privirea ei de smarald o trada. Ducea o lupta interioara, ea contra ea, si nu vroia sa o incheie, se gandea ca oricum ea pierde si nu e normal. Atunci mama ei il suna pe el. El pe care l-a iubit enorm. Ochii aceia rotunzi si mari se facura si mai mari, chiar daca puteam sa jur ca sunt cei mai mari ochi pe care i-am vazut vreodata, dar intr-o fractiune de secunda se incrunta, lua cutitul de pe masa si i-l puse la gat mamei ei. ,,Da-mi cheia!" Mama ei avu o reactie cat sa poate de anormala. Ii dadu cheia cu o expresie ce trada dorinta ei de-a o plesni. Ea lua cheia si pleca cu un sanvis la ea in camera, incuie usa. Acum sta pe jos si mananca, sprijinita cu spatele de pat, si se gandeste la el. Aparitia aceea care a dat-o atat de tare peste cap incat zace de o saptamana amanand momentul acela in care zice ,,gata, te vreau, pe tine, numai pe tine, atat, punct." ,dar ideea aceea o face mai moale, o sperie atat de tare, pentru ca stie ca pe de alta parte va trebui sa zica ,,mi-a facut placere sa te iubesc dar s-a cam terminat". Si atunci urmari lama cutitului...se juca cu acea raza de soare care reusi sa-i patrunda in camera...ii trecura prin cap toate scenariile posibile, se gandea cum sa taie, cat sa taie, sa-l treaca prin inima, sa-si taie o artera...lua cutitul si cu o singura miscare se taie peste brat. Sangele siroia si ea privea cum se juca cu pielea ei...nu isi pusese nimic peste rana...avea un zambet incredibil, de om drogat. Si asa a ramas pana seara cand iesi din camera, puse cutitul pe masa, lua haina pe ea, iesi in strada si lua un taxi. Pe drum isi repeta in minte ce sa zica...cum sa zica. O ia la fuga printre oameni cand ajunge la destinatie. Vrea sa ii vorbeasca cat mai repede. Il vede, el ii zambeste, ea alearga spre el si cand ajunge in fata ei el o cheama pe fata din spatele lui, si ii zice ,,faceti cunostina, ea e iubita mea".
Se indrepta inapoi la taxi, fara nici cea mai mica umbra de expresie pe fata. Se urca in el si ajunge la iubitul ei. Coboara din masina, bate la usa, el ii deschide. Il priveste lung si zice ,,Te iubesc!"

El si Ea

El, parca rupt din visele Ei. Ea, parca inexistenta pentru privirea Lui. El, pentru care Ea ar fi in stare sa se lupte cu cele mai groaznice cosmaruri ale Ei. Ea, pe care El nu o vede. Si cum e sa fii invizibil pentru cel pe care il doresti? Ea stie. El nu. El, datorita caruia Ea a realizat ca altii sunt mult mai importanti decat Ea, ca e prea sensibila si sufera din nimicuri. Ea, care orice ar face ca El sa o remarce, mai mult decat un salut prietenesc nu primeste. El pe care Ea nu-l va avea niciodata. Sau...?! Cine, Ea? Ea, inteligenta si frumoasa nu e in stare sa il faca pe El sa se indragosteasca? Stie ca e in stare. Tocmai de aia nu vrea. Ei i se pare ca a forta pe cineva sa simta ceva e doar o pierdere de vreme. In plus Ea crede ca orice lucru pentru care te lupti mult si-l doresti din rasputeri, odata primit nu te mai satisface pentru ca te-a costat prea mult suflet. El care acum o face sa se simta mica, sa i se inmoaie genunchii, sa se joace prin par involuntar si nervos, El cu timpul pentru Ea nu va mai fi decat un el.

New day in paradise II

Se rupsese de lume pentru cateva clipe, era totul ca inainte, cand atatal ei se juca in parul ei lung si incalcit, cand mama ei statea la televizor s povesteau despre orice si nimic. Doar ca acum era mult prea multa liniste. Vocea mamei ei o readuse la realitate intr-o fractiune de secunda, si dintr-o data furia ii invada trupul, de ce ai trezi-o din asemenea vis, nu era durere si neputinta acolo unde era ea. ,, e timpul sa-ti iei medicamentele!"
Tic...tac...tic...
Se ridicase cu atat viteza de pe pat ca furia fu sugrumata instantaneu de durere, iar lacrimile involuntar i-au udat ochii..mama ei se bloca intr-un colt cand o vazu, dar nici unul dintre ei nu indrazni sa ii intinda mana sau sa o sprijine. Era incapatanata de mica deci nu urma sa se schimbe ceva acum...Se indrepta spre bucatarie, lent, iar gandurile impletite cu durerea ii napadira in minte...oare daca lua tot flaconul acela disparea durerea de tot? O durea fiecare coltisor din corp, fiecare celula, o sufoca...si se indrepta aproape in reluare spre dulapul cu medicamente...lua flaconul cu sclipiri de nebunie in privire...
Tic..Tac...
,,Daca le-ai luat, le pun eu inapoi in dulap" vocea mamei o scosese din asteptarea izbavirii...isi privi mama, era prima data in 4 luni cand vedea cat de imbatranita e, cat e de plina de durere, altfel de durere decat a ei...,,mami, mi-e somn..."
Tic...
Se trezi dimineata, lua telefonul si amana alarma la fel ca in orice dimineata, se trezi fara nici un fel de durere, era doar somnoroasa, in baie in timp ce-i pieptana parul un sunet familiar ii veni in cap, se opri...se uita in jur suspect...i se paru...continua sa se aranjeze si sunetul acela reveni...ii adusese in minte amintiri pe care ea credea ca le-a estompat...si incepu sa planga ca un copil...si-l aminti pe tatal ei cum o pieptana, pe mama ei distrusa si disperata privind-o, un flacon de medicamente pe masa din bucatarie...si sunetul...sunetul ii aminti ceva si mai important...
tic...timpul...tac...le...tic..vindeca...tac...pe...tic...toate!

New day in paradise

Tic...tac...tic...tac..
o priveam cum disperata incerca sa se adune din toate fortele ei posibile in timp ce-si pieptana parul incapatanandu-se sa o faca singura cu toate ca durerile erau ca niste bice cu varfurile de fier incins pe spatele ei. ,,lasa-ma sa te ajut" era replica aceea care o ura din tot sufletul ei. ,,Lasa-ma sa te ajut! Te doare" se auzi vocea mamei ei, dar se uita urat din oglinda inspre ea si mama ei se dadu batuta. Vedea cu coltul ochiului ca incepe sa planga dar nu se simtea nicicum. Si la urma urmei ce e asa de greu sa te piaptani?
Tic...tac...tic...tac...
Se lupta cu parul ei lung si cret de parca se lupta cu balaurii din visele ei. De parca trebuia sa-si demonstreze ca e in stare sa faca orice, sa reziste la orice fel de durere. Se gandea ca mai rau ca atunci cand naste nu ar trebui sa fie deci e femeie si trebuie sa reziste. Isi auzi mama plangand pe umarul tatalui ei, explicandu-i ca e posibil ca ea sa fie nebuna, ca de cateva zile se incapataneaza sa faca lucruri pe care medicul i-a explicat ca o sa le faca in cateva luni bune, ca recuperarea dureaza.
Tic ...tac...tic...tac
Tatal e se apropie de ea, ii ia o mana buna din parul ei imprastiat pe spate, incepe sa se joace cu el...,,nu vreau sa te ajut, vreau doar sa ma joc cu el". O replica pe care a luat-o atat de natural ca si-a interzis sa vada disperarea lui de a o ajuta. Lasa piaptanul din mana, isi inghiti lacrimile, se intorsese teapana, asa cum era defapt de durere, si i-a dat piaptanul tatalui ei...
tic...tac...tic...tac...
tatal ei ii tinea capul pe picioare si se juca cu fiecare suvita de par...ea nu zicea nimic...mama ei ii privea din coltul camerei...

New leaf

De ce de fiecare data cand simt ca mor de durere apari tu in mintea mea? Tu nu esti cauza si nici calmantul. Atunci, de ce tu?

Schimb registrul

Oare daca sunt nebuna? Adica e un semn de slabiciune daca ma indoiesc de psihicul meu din ce in ce mai des? De ce vreau ceva ce stiu ca n-am cum sa mai am? sau...de ce ma gandesc ca poate am gresit si mi-am F***T viitorul undeva, la o chichita, la o decizie. Cum sa am incredere ca sunt destul de lucida, de inteligenta sa iau decizii corecte? Stateam azi pierduta si te priveam. Oare tu ai astfel de ingtrebari, ai avut vreodata? Oare si tu te intrebi daca esti intreg la cap? Am motive sa ma inspaimant de faptul ca imi pun astfel de intrebari privindu-te? Si m-am blocat. Eram atat de detasata de realitatea din jurul meu incat simteam cum ies din propriul meu corp si ma urmaresc cum robotizata in faceam treaba, asa prost cum o fac deobicei. Si atunci gandul ca o sa sfarsesc la nebuni se infiripa si mai bine in creierasul meu, si am vrut sa-l alung cu un simplu scuturat din cap, de parca asta ajuta. Veneau ca ploile alea torentiale de vara gand dupa gand. Ma inundau pana cand m-am panicat. Then a legitimate question came into my heart: wtf is wrong with me? Adica...cum mi s-or scurtcircuitat atat de bine firele? Am dat vina pe oboseala. Am dat vina pe tine. Am dat vina pe ei. Am dat vina pe Dumnezeu. Si am realizat cruntul adevar! Eu eram de vina. Cand la oboseala, stres, nervi, ma gandesc ca cel mai bine pentru mine este sa gasesc o metoda sa nu mai exist fara sa mai iau alte idei in ecuatie, eu sunt de vina. Eu sunt de vina ca nu mai dorm, ca nu imi mai pasa...ca ma deprima ideea de a da nas in nas cu voi, ca vreau sa urlu si sa imi urmez visele de pustoaica...ma intrebam daca vreodata o sa ma mai simt ca pe cetate cand urmaream apusul si imi identificam casa, cand ma gandeam pe tren ca ma asteapta bunica cu zama fierbinte...si iarasi ma destasam de mine si observam cat de ridicol arat stand si privind in gol...

Pt tine...unicul

mi-am dat seama de o chestie..oricat...nu conteaza cat demult iubesc...oricat...nu-ti pasa...doare...o sa doara...dar traiesc...I'll live, that's all...post'ul ala din jurnalul meu cu ,,in 2 e mult mai greu sa pierzi" ti de adresat tie...si suna asa
,,Stiu ca ai aparut...si ca o sa dispari, stiu ca-mi esti drag, ca esti aici...apreciez!....ma faci sa cred ca orice razboi e mai usor in doi..."ce naiva si cretina eram...

Din ciclul ,,ma retine o scama"

De fiecare data cand m-am deschis orbeste a durut de-am simtit ca cineva imi cioparteste inima in mine cu un cutit de vanatoare dupa care o extrage din piept pe bucatele, iar eu cat as fi vrut sa mor ca de' e inima si daca un om are inima ciopartita tre sa moara, nu muream. Dupa o astfel de faza realizam ca cel mai sigur lucru pentru mine este sa nu ma mai deschid. Si ma inchideam la fiecare pas, de fiecare data cand simteam ca cineva vine cu un cm mai aproape de mine, la orice durere, la orice privire plina de iubire, la orice. Era mai bine sa nu simt. Dar era o extrema din care ieseam greu si cu ajutorul careia ramaneam singura tot timpul. Ca sa nu pierd chiar pe toata lumea am inceput selectia. Si am ales oamenii pe care ii consideram incapabili sa ma raneasca. Ei bine, crudul adevar- Si Dumnezeu este capabil sa ne raneasca!
De ce post-ul asta acum? Pai tocmai am descoperit ca pana acum am trait degeaba. Am visat ca oamenii nu au de ce sa-mi faca rau daca nu i-am provocat, am crezut ca fat frumos exista, ca patesc lucruri naspa pentru ca le merit, ca iubesc mult si degeaba, ca simt dar nu baga altii de seama, si am dat shut down again. Doare, doare de ma sufoc, dar am trait si alte dureri si nu vreau sa ma inchid iar. Doare sa crezi ca basmele sunt adevarate, ca iubirea adevarata exista, ca cine te iubeste nu-ti face rau, ca parintii sunt acolo intotdeauna, ca prietenii adevarati n-or sa inceteze sa te mai caute, ca iubirea aia pe care o porti cu cea mai mare puritate si cu cea mai mare insemnatate pentru acel, acel cineva care ti-a dat lumea peste cap, nu e bagata in seama de el, sau mai rau, nu crede in existenta ei, ca ideea ta de familie fericita poate sa nu fie pusa in aplicare, ca dorinta de a fi o studenta si atat nu poate fi indeplinita, ca n-ai participat la Artmania cu toate ca de Anul Nou ai promis c-o so faci, ca vorbesti limba romana si o intelege fix persoana la care te-ai gandit mai putin si peretele, nu cel caruia te adresezi, ca strigatele tale disperate de ajutor nu sunt bagate in seama. Doare!
Concluzia, prefer sa fiu om, naiva, visatoare, ciudata, cu un tampit simt al ridicolului, cu prieteni ciudati, cu atitudini iesite din comun dar capabila sa fiu om, decat o piatra in forma de om care sa nu simta, sa nu se accepte asa cum e, sa nu lase pe nimeni sa o atinga. Am o viata, scurta, daca nu simt acum, mor degeaba!

P.S I rock in theory...I suck at practice...

Adevarul despre mare

,, Nietzsche era de parere ca intr-o dragoste adevarata sufletul acopera trupul. Pe o plaja unde nisipul dogoreste la amiaza, trupul acopera sufletul. Stai intins pe nisip, cu ochii inchisi, caldura iti cotropste intreg trupul si nu te mai intereseaza nimic altceva. Lumina actioneaza ca un narcotic. In aer pluteste miros de alge putrezite, dar soarele face din el un motiv in plus de a regasi bucuriile simple de care ai uitat. Timpul insusi nu mai curge. Sau nu mai exista. A luat forma valurilor care se rostogolesc incet, intr-un balans aproape erotic. In acele clipe -a fi- inseamna totul. -A avea- nu mai are importanta. La mare, vara, am trait la nivelul senzatiilor pure, cu un hedonism, poate superficial, poate elementar, dar care ma facea sa cred ca nu mai am nimic de reprosat nici lumii, nici mie. Acolo am inteles ca mitul sirenelor nu-i o gluma nici azi. Marea iti sterge din minte singurul gand care i-ar putea periclita magia. Acela ca iubirea, cum a zis Unamuno, e tot ce poate fi mai tragic pe lume.
Poate ca marea mi-a dat mie ce altora le-a dat alcoolul. Doar ca betia pe care ti-o da marea e una aparte. Nu mai ai decat trup, dar, in acele momente, trupul e mai aporape decat sufletul de ceea ce poate asigura un sens vietii, fiindca reolva mai simplu problema fericirii. La mare, nu m-am gandit niciodata la ce ma nemultumeste. Imi ajungea ce simteam. Daca eram doi nu mai conta chiar nimic. Dar chiar si cand eram singur, retras intr-un loc putiu, singuratatea nu ma deranja. O limpezeau, parca, valurile care spalau pe nisip urmele lasate de alte valuri. Ca intr-o amintire a amintirii."
Octavian Paler- Autoportret intr-o oglinda sparta

I'm still not dead

Ba, daca pana acum n-am murit...nu mai mor decat cand vrea cine-o vrea, sau o fi acolo pe sus. Stateam in seara asta, am inceput sa caut prn dvd-urile vechi, si m-am oprit la acel dvd...ala pe care scria poze. Si stiu...stiu ce poze zunt...am evitat 2 ani dvd-ul. Nu sunt fotografii compromitatoare - nu-s goala...nup- sunt doar eu...mai mica, mai fericita, mai vesela, cu un zambet pe care se citeste ,,the world is mine" cu o inocenta pe care am pierdut-o, si cu voi, cu voi cei pe care mi i-am sters din amintiri pentru ca durea...ei bine, mi-am facut curaj, si le-am luat pe rand...si nimic... am zambit amar...nu va mai simt lipsa...dar duc dorul zambetului si lipsei mele de griji...si am dat si de fotografia aceea..cea in care noaptea ma balaceam linistita in fantana arteziana...ce mai vreeeemuuuuri...sau de filmuletele facute pe furis de catre Dani la concertul VDV

such a lonely day

It's a day that I'll never miss...

Nu exista Mos Craciun...

Cea mai draguta minciuna pe care o stiu si am inghitit-o a fost cea cu Mos Craciun. Acum am mai gasit una...iubirea adevarata, aia din filme, aia in care toti sunt fericiti pana la adanci batraneti...nu exista! E exact ca Mosu'! Tot anul trebuia sa fim cuminti, sa nu nacajim pe parinti, sa luam note mari sau sa fie educatoarele exstaziate de noi, iar in seara magica, Mosu aparea. La unii era vecinul, la altii fugea dupa ce punea cadourile sub brad...in orice caz, eram cei mai fericiti cand deschideam cadourile. Asa e si cu iubirea. Te chinui sa faci totul sa fie perfect, taci si inghiti, te abtii, incerci sa extaziezi persoana de anga tine, si vin cadourile o data pe an...si alea sunt sigur un ,,te iubesc!" si un ,,multumesc!" Dar dupa cadouri suntem cei mai fericiti! Imi aduc aminte cum am reactionat cand am realizat ca nu exista Mos Craciun...Am plans, mult, am negat, am plans iar, dar l-am acceptat ca pe o notiune abstracta...inventie care face oameni happy. There's no such thing as true everlasting love! E doar o nutiune abstracta care ma face sa cred ca exista si fericire, o data pe an...

o melodie care ma face sa dansez in oglinda cantand la capsator!

Iert...dar nu uit!

O fraza stupida dealtfel...nu ai cum sa ierti fara sa uiti! Bunicul meu iarta si uita, sterge totul cu buretele in momentul in care a zis ,,te iert, dar sa nu mai faci!". Eu in schimb zic ,,te iert!" iar urmatoarea data cand persoana respectiva calca stramb...ei bine...imi dau seama ca nu am uitat de data trecuta...asa ca am ajuns la o concluzie trista...

Nu stiu sa iert, nu stiu sa trec peste, sa iau buretele si sa sterg tot!

Ecoul...

Incerc sa lupt dar lupta e pierduta
Si stiu din start ca n-am cum sa castig
Si de se-ntampla sa pot sa rup din mine
Se-ntampla cand cad si incet eu ma ridic

Nu-i nimeni sa-nteleaga durerea ce m-omoara
Nu-i nimeni decat coltul in care ma ascund
Si daca strig din suflet, oricine, sa vina sa ma vada
Cu vocea mea, c-un strigat si golul il strapung...

Si lupta mea, cu mine, intotdeaun-o pierd
Si ce castig sunt doar farame de gol
Castig un ecou, dar nu-i nimeni sa mi-l dea
Castig un ecou, castig vocea mea

Si soarele iese cand imi spun noapte buna
E timpul ca visele mele s-apara
E singura data cand golul se-aduna,
Se preface in voci, in oameni, in flori si in nea

Nu vreau decat vise, ma inconjor cu ele
Cu ele, cu ecoul, cu voci, cu himere
Si-as vrea doar o clipa sa simt ca sunt vie
Sa simt ca pot sa te-ating, sa-ti las ecoul meu tie...

Part 2

On the first page of our story, the future seemed so bright
And this thing turned out so evil, I don't know why I'm still surprised
Even angels have their wicked schemes and you take that to new extremes
But you'll always be my hero even though you lost your mind

Now there's gravel in our voices, glass is shattered from the fight
In this tug of war, you'll always win, even when I'm right
Cause you feed me fables from your hand
With violent words and empty threats
And is sick that all there battles are what keeps me satisfied

It's morning, you wake, a sunray hits your face
Smeared makeup as we lay in the wake of destruction
Hush baby, speak softly
Tell me you're awfully sorry that you pushed me into the coffee table last night
So I can push you off me try and touch me
So I can scream at you not to touch me
Run out the room and I'll follow you like a lost puppy
Baby, without you, I'm nothing, I'm so lost, hug me
Then tell me how ugly I am, but that you'll always love me
Then after that, shove me, in the aftermath of the destructive path that we're on
Two psychopaths, but we know that
No matter how many knives we put in each other's backs
That we'll have each other's backs, cause we're that lucky
Together we move mountains
Let's not make mountains out of molehills
You hit me twice, yeah, but who's countin'
I may have hit you three times, I'm startin' to lose count
But together, we'll live forever
We found the youth fountain
Our love is crazy, we're nuts, but I refused counselin'
This house is too huge, if you move out I'll burn
All two thousand square feet of it to the ground
Ain't shit you can do about it
With you I'm in my fuckin' mind, without you, I'm out it !


Love - The Way You Lie Part 2

Asculta mai multe audio rock

I can't keep up with your turning tables...

It's time to say goodbye to turning tables...

Din ciclul ,,am uitat"!

Am uitat ca pot fi geloasa, ca pot sa simt ca cineva are ceva ce in mod normal ar trebui sa-mi apartina mie...am uitat sentimentul ala de sufocare, de furie...si am uitat ca pot sa gandesc si sa-l stapanesc...nimeni si nimic nu e al meu...nimeni si nimic n-ar trebui in mod normal sa-mi apartina mie...eu sunt doar un suflet care nu ar trebui sa mai uite...am uitat ca pentru ca sa pierzi trebuie sa ai ce pierde...

Damn!

I can be tough
I can be strong
But with you, It's not like that at all

Theres a girl who gives a shit
Behind this wall
You just walk through it

And I remember all those crazy thing you said
You left them running through my head
You're always there, you're everywhere
But right now I wish you were here

All those crazy things we did
Didn't think about it just went with it
You're always there, you're everywhere
But right now I wish you were here

Damn, Damn, Damn,
What I'd do to have you
Here, Here, Here
I wish you were here

Damn, Damn, Damn,
What I'd do to have you
Near, Near, Near
I wish you were here.
Avril Lavigne - Wish You Were Here

Asculta mai multe audio pop

De cand ma stiu...

Intotdeauna pierd.

Am sperat

Si am uitat ca speranta e pentru prosti...

Snap!

Asta am reusit sa fac eu! sa ma rup in bucatele marunte marunte marunte...

Toamna se numara...

Restantele, bobocii, banii castigati de peste vara (asta daca nu i-ai baut deja) si zilele de libertate pe care viata ti le rareste...peste doi ani voi termina facultatea, deci oficial mai am fix o vacanta de cheltuit. Azi am realizat ca peste cateva luni o sa traznesc frumoasa varsta de 22 de ani. De unde frumoasa nu stiu...la 18 ani aveam o melodie (Am doar 18 aaaani...sunt nebun iubesc si nu am baani), la 20 aveam o melodie (ca la 20 de ani, fara griji si fara bani) la 21 mi-am gasit o melodie...(one, 21 guns...) la 22...?!

Fugit irreparabile tempus! Sau Doamne...opreste-odata timpul asta!!!

Anul trecut pe vremea asta...

Visam...ca de obicei! Ce pot face eu mai bine decat sa visez?! Anul trecut pe vremea asta imi cautam de lucru si ma pregateam sa ma mut...? nup...era cat pe ce anul trecut sa ma despart de EL, sa mor de durere, si totusi anul trecut, in octombrie ne mutam impreuna...faceam planuri, eram happy...anul asta, ma simt...
Ma simt altfel, nu fericita, nu implinita, nu plina de energie, nu eu! Anul asta...anul asta...nu stiu...m-am schimbat si la inceput imi placea, imi placea de mine independenta, nebuna, razvratita, eu! fata lui tata! Acum...vreau singura, vreau in colt, mi-e greu sa mananc, sa zambesc, ocolesc subiectul eu cu oricine il deschide, zic 3 cuvinte si gata schimb subiectul urgent. Scriu chestia asta in speranta ca va fi la fel ca si celelalte...supapa...dar nu simt ca ma descarc in vreun fel sau altul...
Alta data...urmele...erau supapa...alta data durerea era supapa...alta data...cand supapa aia nu mi-a fost de ajuns, a urmat solutia cealalta...
azi...Vita de Vie - Azi

Asculta mai multe audio diverse

Somehow you are everybody's fool

She never was and never will be, you don't know how you betrayed me, and somehow you got everybody fooled...never was and never will be, you're not real and you can't save me...and somehow now you're everybody's fool...

Colt!

DAP! Colt...nu colt alb...mi-am gasit un colt...din care se aude si ecoul respiratiei mele...imi dau fiori dar imi place coltul. De ce? De tot! Si nu ma pot scoate din el...m-am retras total si ma evit chiar si eu pe mine cat pot...nu ma uit in oglinda, nu imi place ce vad...sunt mai dezlanata decat de obicei si ma face sa fug in colt. Iubesc, iubesc de simt ca doare, dar si de iubire vad ca fug in colt si mai ales de durere. Mi-am pierdut orice chef de a face orice, daca as putea n-as mai manca, dar ecoul stomacului meu e si mai ciudat decat respiratia. Daca as putea l-as gasi pe Manole sa ma zideasca in colt. Mi-am pierdut ideile despe cum ar trebui sa fiu, ce ar trebui sa fac, cat ar trebui sa fac. Orice regula este binevenita dar o primesc doar din colt. Nu vreau sa fiu scoasa din el, dar cica trebuie. Mie-mi place coltisorul meu!!! Am amintiri frumoase la care sa ma gandesc, vise frumoase pe care vreau sa le visez, intamplari pe care imi doresc din tot sufletul sa se repete, greseli pe care le-as mai face de 100 de ori. Mda, same old problem, ma izolez cand mi lumea mai draga...in coltisorul meu uitat de lume, uitat de oamenii mai dragi care stiau ca coltul meu intotdeauna e acolo sa ma ajute, uitat chiar si de mine pentru cateva clipe, dar el mi-a fost loial, m-a asteptat, stia ca o sa vina momentul in care ma intorc la el, i-a fost dor de mine, mie nu mi-a fost dor de el, dar nevoia ma impinge. Ei bine, recunosc, catodata incercam sa-mi aduc aminte cum era in colt, parca aveam o urma de regret ca l-am parasit. In colt nimic nu ma atinge, in colt e gol. Si da, ma iubeste! Colul ma iubeste! Chiar daca ma termina, roade ce-i mai frumos din mine, ma iubeste. Si simt asta! Simt ca ma apara, ca ma lasa sa visez, ca ii e dor de mine, simt ca abia a asteptat sa ma intorc, iar eu, nu vreau de data asta sa-l ignor.E o intelegere anume. Eu ii dau toata energia mea, toate zambetele, toata dragostea de care dispun, toate sentimentele mele posibile si el imi da...un ecou... Si da, e gol, e negru, e ecou, dar e acolo! A fost si mereu va fi coltul meu, ori ca voi pleca iar ori ca o sa raman vesnic, el nu se clinteste...asteapta clipa...
Si clipa a sosit...DA! Dupa doi ani imi revendic coltul! Sau...ma revendica el pe mine?
Intotdeauna mi-am dorit sa am pe cineva ...sau ceva...si sa pot sa spun ,,e al meu!"...de fiecare revelion, am un obicei anume, sa aprind o lumanare pentru oamenii pe care-i iubesc. L-am mostenit obiceiul dar o fac cu toata inima...ei bine revelionul trecut am aprins o lumanare si m-am gandit...i-am luat la rand...si nu a durat, n-aveam prea multi, familia si el. Si in capul meu...era asa ,,pentru ea, singura fiinta pe care o iubesc de parca ar fi a mea, pentru el singurul...mda...pentru el!" Am uitat de colt...asa ca dragul meu colt, anul asta esti inclus in lista...
Pentru el! singurul care e al meu, a fost si va fi pentru totdeauna acolo, gol, gata sa ma sprijine! Coltul!
Inchin un pahar de vin in cinstea ta...you loyal bastard!

Avril Lavigne - Fall to piecees

Asculta mai multe audio diverse

Bronzul se vede doar pe langa dungi albe...

Cel putin asa se intampla la mine. I'm back de la mare...unde...am trecut prin atatea ca merit un premiu- pentru cele mai multe patanii- dar pentru ca exista si un dar...nu se vede fratilor ca am stat la soare!!! Am reusit sa vad marea...am reusit sa fac baie in ea si sa ies ca Ariel-mica sirena, plina de alge! Am reusit sa ma joc in nisip, sa ma urc pe dig si sa ma ude un valalau, sa stau pe balcon cu un pahar de vin rosu si sa inchin in cinstea ei, sa iau o gura de apa de mare pt ca nu am vazut al doilea val care venea , sunt acasa n-as fi plecat de acolo nici sa-mi zica ca s-o mutat marea in Sibiu...am cumparat pentru fiecare persoana draga mie cate ceva, acolo, micut...cel mai important lucru...nu mi-ai parasit creierasul...m-am trezit cu tine in gand, am adormit cu tine in gand...ti-am scris numele pe nisip...si am asteptat o melodie, una singura sa cante...acolo pe plaja...si s-a intamplat...iti scriam numele pe nisip...si am auzit-o...m-am intins pe cearceaf si am adormit...

You're in my way yeah, you better watch out!

Cine sunt eu? intrebarea asta m-a macinat in ultimele zile in asa hal incat n-am avut somn...deci sunt un mini zombie. Am gasit si un raspuns...intr-un final...un raspuns care multora n-o sa le placa...sunt fata lui tata! si sunt mandra de asta! Al dracului de mandra. Am auzit in ultima vreme ca sunt imprastiata, ca sunt varza, ca fumez si sunt o iresponsabila, ca nu sunt deloc matura, ca tre sa beau mai mult suc decat alcool, ca nu imi pasa, ca am un mare ,,mi se rupe pe frunte" si ca nu eram asa, ca eram responsabila, matura, prinsa intr-o rutina interminabila, ca ma lasam pe locul 100 pentru altele. Ei bine, adevarul adevarat este urmatorul: JOS CENZURA! Da, poate am exagerat, dar asta fac eu, exagerez. Nu m-am lasat de fumat, le-am rarit. Nu sunt iresponsabila doar ca sunt anumite lucruri in lumea asta care nu au atat de mare importanta. Nu sunt imatura, am 21 de ani, maturitatea nu se pierde, daca am fost odata matura stiu sa fiu in continuare, doar ca e atat de bine sa uiti de ea din cand in cand. Sunt imprastiata, dezordonata, neatenta, ma impiedic si cad din orice, nu mananc mancarea firebinte sub nici o forma, beau o bere pentru simplu fapt ca e al dracului de buna, dar muncesc, si cand nu muncesc ma distrez, cand nu ma distrez dorm, cand nu le fac pe astea citesc, pictez, fac curat, ordine, toate astea fara sa ma simt in vreun fel rau. Se pare ca acel capitol de care ot povesteam anul trecut pe blog abia acum incepe. Eu cu mine, eu privindu-ma in oglinda si adorand ceea ce vede. Asa ca, pentru cei care nu ma iubiti/vreti asa, ,,a girl who's got a brain, and always speaks her mind" am o urare de dulce si de bine: BITE ME!!!

Nu mi-e rusine dar rad de mine!

Imi place muzica...dupa cum s-a vazut mai devreme...n-am nimic impotriva muzicii populare chiar o ador...dar acum ascult o melodie care m-a facut sa rad de mine...imi place...Gabriel Dorobantu si...Elena Carstea...si Ovidiu Komornik...(Fuego nu!! e gay!!) oricum...ca sa va delectez cu micile mele placeri de care rad cu lacrimi...

Sunt singur..si ma duce-un gand spre locuintele lacustre...

I'm back dupa doua zile de zacut cu febra...am slabit...(dat fiind ca tot ce am putut sa mananc a fost paine prajita cu usturoi-nici un vampir n-o sa se mai apropie de cartier- si inghetata). Azi dimineatza cand am facut ochisori am iesit pe balcon si mirosea a mama si a tata si a vacanta. I-am sunat pe bunici sa vad daca sunt in regula, am fumat o tigara, prima dupa 2 zile, am baut cafeaua, prima pe ziua de azi si mi-am amintit de ce miroase asa!!! Miroase a scoala!! Miroase a eu dand din nou meditatii la limba noastra cea iubita, eu explicand semnificatii ale titlurilor si bagand in cap eseuri...mi-e dor de scoala, ca in fiecare an, mi-a dor de seminariile alea pe care le blestem cand ma duc la ele si de cursuri...oh da...cursurile pe care le aleg cum imi vad orarul (hmm la asta nu ma duc, la asta ma duc sa vad cum e). Nu sunt talentata, dar ce-i al meu e-al meu si sunt al naibii de mandra! IMI PLACE SCOALA! asa acum sariti voi acei cativa care-mi cititi postarile si spuneti in cor ca sunt o tocilara! Sinurul lucru la care m-am considerat buna vreodata a fost scoala. Din clasa I pana in a VIII-a am fost premianta, olimpica, in liceu am fost aia care nu s-a procupat prea mult de scoala dar media era mareee, anul I de facultate a fost un real esec-nu vroiam sa ma ating de carti dar eram prin cluburi sarbatorind cine stie ce- insa odata cu sesiunea aia de restante care mi-a mancat din vacanta si din nervi atat de adanc ca am fost capabila sa-mi revin dupa ce am vazut ca sunt studenta la buget, am inceput sa pun mana...nu cat ar trebui...dar acum ma gandesc serios ca mai am doi ani si nu mi-am demostrat de ce sunt in stare! Cu scoala...sunt in stare de orice. Cand aveam vro 14 ani bunica m-a luat la scos cartofi, pe camp. N-aveam decat 2 randuri dar pentru aia, pe la jumate, in soare si aplecata sa gasesc cartofii aia care se ascundeau de mie de zici ca urma sa-i mananc, m-am ridicat furioasa si am trantut un cartof de pamant, cu lacrimi in ochi i-am zis bunicii ,, Bate-ma, omoara-ma, eu sunt capabila sa invat un DEX pe de rost, eu una nu ma mai aplec dupa un singur cartof intins aci pe jos!".Cand m-am angajat vara asta, si am tras de mine ca de ultimul om, numai fraza aia mi-a rasarit in cap- sunt capabila sa invat un DEX si totusi alerg printre mese sa servesc oameni. Stiti ca am dat cu piciorul transferului in Scotia? Dumnezeu nu apare decat cu o singura sansa...sper la mine sa mai vina una...inca sper...asa ca...acestea fiind spuse...pot sa incei cu o strofa din Bacovia...pentru good old times ...

Si parca dorm pe scanduri ude
In spate ma izbeste-un val,
Tresar in somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal...

Ma destram...

Era iarna. Bunica imi croseta de zor un pulover. Doua pe fata, doua pe dos, doua pe fata, doua pe dos...si la un moment dat am vazut ca incepe sa-l destrame...si atunci ma gandeam ca oricine din cand in cand face trei pe dos...cu toata experienta din lume. Sunt un pulover in crosetare si din cand in cand, my maker da trei pe dos...my maker fiind eu insami, ma crosetez, gresesc, destram, crosetez iar si tot asa pana poate iese dracului puloveru ala. Ma destram si doare de simt ca ma sufoc, ma destram si nu e nimeni sa zica stop. Bunica destrama pana la greseala, eu ma destram si peste greseala...incontrolabil...parca imi place sa simt cat doare sa ma dezintegrez...
Stiti voi...ce nu te omoara, te face mai puternic...dar eu nu vreau sa fiu mai puternica, eu vreau sa fiu eu...cea care se teme de intuneric si de singuratate, de zmeii din cosmare, care plange cand viseaza urat si care plange de dorul bunicilor. Care in cel mai natural mod indrageste oamenii buni...care cauta partile pozitive in fiecare in incercarea de a se apropia de ei, de a avea incredere in ei...nu ma vreau mai puternica, ma vreau mai eu! Am uitat sa stau cu o perna in brate si sa ma gandesc ca totul trece...M-AM uitat! Si nu e corect sa am ursitoare atat de afurisite...parca-mi imaginez la botez ca fiecare a zis ce a avut de zis...prima sa am ochii mari si verzi care sa ma dea de gol cand iubesc, cand nu-mi place ceva sau cand incerc sa mint. A doua probabil mi-a ursit sa fiu pupacioasa si iubareata, sa pun suflet in orice fac, a treia mi-a ursit sa seman cu mami si cu tati, sa am inteligenta tatei si puterea de munca a mamei...iar ursitoarea cea rea...mi-a ursit ca ochii aia verzi si mari sa planga pana nu mai au lacrimi, sa iubesc intotdeauna pe cel nepupacios sau neiubaret si daca se poate sa nu ma iubeasca nici pe jumate cat il iubesc eu, si pe sfarsit mi-a urat sa iau pe langa inteligenta tatei si puterea mamei tacerea. Tacerea aceea care nu ma scoate in evidenta cu nimic. Asa ca am o urare pentru uristoarele mele! SA VA F*T!

Pamantul deocamdata...

Rolling...rolling on the river...

Ba, am stat sa ma gandesc (niciodata nu iese ceva bun din asta) si gandindu-ma eu asa...am ajuns la o concluzie dureros de adevarata...singuratatea mea este dulce si amara in acelasi timp...este dulce cand o vreau din tot sufletul meu...o vreau pentru ca sa evadez in lumea mea cu feti frumosi si zane si happy ending-uri boring dar dragute. N-o vreau majoritatea timpului ...probabil pentru ca sunt om...mi-am propus o droaie de lucruri pe care probabil nu o sa le ating niciodata. Mi-am propus sa fug in Sighisoara noaptea si sa fac o poza la intrare in oras. Mi-am propus sa mananc inghetata in timp ce ma uit la A Walk to Remember si la sfarsit sa plang in timp ce mananc inghetata. Mi-am propus sa mai vad apusul de pe Negoiu, sa imi fac cabana la mare, sa sar cu parasuta si sa plang de fericire. Mi-am propus sa imi sun oamenii dragi zilnic sa le zic cat mi-s de dragi, mi-am propus ca macar o zi din viata mea sa o petrec cocotzata intr-un copac in padure. Mi-am propus sa iubesc fara sa ma gandesc o clipa...sa iubesc nebuneste si sa nu ma trezesc decat pentru alta iubire nebuneasca. Si uite asa...mi-am propus sa scriu mai des...sa termin romanul pe care l-am inceput de acu un an...si toate-acestea doar pentru ca m-am gandit...pentru ca eram singura si mi-am permis sa visez departe...MI-AM PROPUS SA NU MAI SUFAR...pacat ca tot ce-mi propun ramane acolo pe TO DO LIST ...

I'll be there...

M-ai sunat sa ma certi ca nu sunt acolo, iar eu ti-am reamintit ca intotdeauna o sa fiu langa tine, pentru tine. Mi-ai zis ca te plimbai singura pe plaja si nu vedeai decat un set de urme pe nisip. M-ai acuzat ca te-am lasat singura, ca aveai nevoie de mine, ca de mine depindea zambetul si sprijinul tau. Acum...e timpul sa-ti spun: pe plaja nu erau decat urmele mele. Tu...erai la mine in brate!

O sa fiu intotdeauna acolo chiar daca ne despart kilometri, inima mea intotdeauna va fi a ta...o sa cresti departe de mine dar n-o sa simti distanta. Noi doua suntem una!


P.S Niciodata sa nu crezi ca esti singura. Nu semeni deloc cu mine deci automat scapi de treaba cu singuratatea!
P.P.S, I love you!

Asculta...priveste...taci...

A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

life

M-am angajat...lucrez de la 10 dimineata la 10 seara. Plec pe ziua, ma intorc noaptea. Restul zilei nu stiu cum arata...dar am cateva fotografii care sa-mi reaminteasca ce pierd...

Bafta!

N-am mai scris nimic demult! Nu s-a mai intamplat nimic in 2 luni...dar vroiam studentilor bafta in sesiune! bafta si mie!

Apus...

In fiecare seara vad apusul...in fiecare seara e altul...

La multi ani Cristi!

La multi ani!





P.S Hai acasa!

Oh...how I wish you were here,,,

Viata mea?! Un sir nesfarsit de prostie si idiotenie la capatul careia am cunoscut fericirea. Am o tendinta tampita sa ma autodistrug bucata cu bucata pentru a ma reconstrui un pic mai statornic, ca apoi sa ma distrug iar si sa ma reconstruiesc iar in speranta ca intr-o zi n-o sa ma mai pot distruge pentru ca m-am reconstruit perfect. Momantan, cu privire la persoana mea nu simt nimic. Cu privire la dragostea mea, simt ca o sa explodez de prea multa iubire. Cu privire la altii? nimic...sau...nimic...
wtf it's wrong with me?!

Ce-si face omul cu mana lui...

Se numeste lucru manual...sau...lucru manual...sau...LUCRU MANUAL!

Nu-mi place sa recunosc cand fac o prostie dar macar asa par mai...supusa greselii si las mandrelile si arogantele la o parte. Plus sunt destul de mare cat sa recunosc ca am gresit si sa imi asum raspunderea (ca Boc) dar nu chiar ca Boc...adica daca imi asum raspunderea fac ceva ca sa se vada lucrul acesta.
Avea mare nevoie de o palma dupa cap si mi-am primit-o...culmea...mi-am dat-o. Cel mai dureros sut in cur este ala pe care ti-l dai singur. Eram atat de ravasita de..tot..ca nu imi puteam reveni altfel asa ca:
1. Imi cer scuze oficial mie ca mi-am permis sa patesc asta
2. Imi cer scuze TIE si o sa te identifici ca doar iti dau linku- ca ti-am permis sa patesc asta
3. Imi cer scuze oficial fata de inima mea. Saraca cat m-o mai dojenit...

What have you done now?

Would you mind if I hurt you?

Macedonski...

Mai sunt incă roze, -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt incă roze -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietei cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, -- mai sunt.


Mi-e dor...de roze, de noaptea de vara in care-mi intindeam patura in gradina si stateam mai treaza si mai vie ca niciodata privind puzderia de puncte care ma sufocau...si era o sufocare atat de dulce! Mi-e dor de noaptea in care, am deschis geamul masinii si am iesit pe geam fascinata de cer, pe drumul dintre munti...si am lasat vantul sa se joace cu parul meu, sa ma inghete...n-am sa uit sentimentul acela de libertate totala, de gandul ca asa miroase libertatea, a vant de primavara, a noapte si stele, a padure si sarbatoare! Eram libera!! Mi-e dor de marea care imi spala pacatele de peste an in cateva secunde, cu 2 valuri si eram ca noua...
,,Mai sunt inca roze,--mai sunt"

Ma vand...By Themis

Cu un sarut castigi o lume-ntreaga
Ti-as darui si numele-mi si viata
Cu un sarut si fiinta ta mi-e draga
Si din viitorul meu tu imi alungi ceata

Doar o privire si-ai primi iubirea
Ti-as darui si sufletul meu pacatos
Si bucatica din fiinta mea as rupe si ti-as da
M-as da in rate, cu dobanda, m-as darui pe fata si pe dos

Doar cu iubirea ta poti sa ma cumperi
Cu inimioara ta si stelele primesti
O lume-ntreaga vand daca iubirea nu-ti astamperi
Si-ti jur ca-n infinit de duc, pe veci o sa zambesti!

I will never change!

A beautiful sooong...

One...

Happy Birthday to me...!!! 21....

Everything's falling apart...

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.


Fire and ice by Robert Frost

Grenade...

O melodie cu versuri superbe ca sa nu mai vorbim despre video, care e foarte reusit!

Tratament astenia de primavara

Astenia de primavara se prezinta in urmatoarele feluri: nervi, dupa nervi calm, dupa calm nervi, dupa nervi calm, dupa calm plans, dupa plans nervi. Paru cade din cap cu tona, unghiile se rup in pene, lucrurile dragute sunt scarboase, lucrurile scarboase sunt dragute, iubitul este frumos doar cand doarme, sau sotul, sau iubita, vrei sa treaca si nu trece, n-ai stare, nu dormi, n-ai rabdare, te-astepti sa fii tinut/a in puf, si lumea sa stie prin ce treci! Ei bine, nimeni nu stie prin ce treci, si daca le zici te trimit la psihiatru, cand de fapt de vina este vremea si lipsa de vitamine. Asa ca, inarmeaza-te cu magne B6, calciu, vitamina C, euroVITA si asteapta sa treaca. Daca nu trece, problemele sunt mai grave!!! Psihiatru tata!

Postare Noua!

Cat mai multa radare in 2011!! A mai trecut un an, plin de crize (mai rau ca o femeie a menopauza, eu de maine ,,ma scol devreme, nu o sa-mi mai fie lene, ti-o jur, de maine invat intruna ti-o jur" - vine sesiunea) vacanta a fost binemeritata si binevenita si bineinteles multasteptata. A venit mosul si se pare ca anul acesta a fost foarte atent mosul si am primit doar cadouri de care aeam neaparata nevoie. A mai trecut un an...un an greu si usor, pin de fericire si de suparari, in care m-am implinit din toate punctele de vedere...
Va doresc un an in care toate dorintele sa vi se implineasca si sa aveti sanatate multa...si somn linistit...