sâmbătă, 18 decembrie 2010
Impozite, biruri si taxe- Adrian Paunescu
De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!
Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.
Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm „Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!
vineri, 10 decembrie 2010
Vine mosuuuuuuuuuuuuuuu!
Draga Mosu, eu am fost foarte cuminte, atat de cuminte incat am primit pe parcursul anului tot ce imi doream, asa ca daca ti-e lene sa-mi aduci ceva, nu-mi adu ca nu ma supar. Perechea de conversi e super, multumesc, este adevarat ca pe ea o doream dar odata cu ea se sting toate dorintele pt lucruri tangibile. Sunt destul de mare sa iti cer sanatate, intelepciune, un strop in plus de maturitate, mai da-le bunicilor mei inca 10-15 ani de trait. Imi doresc sa ii fac strabunici si sa fie acolo sa vada si ei. imi doresc sa danseze la nunta mea si sa le dea lacrimile ca am crescut, imi doresc sa-i vad la absolvire, fericiti. Asa ca Mosu, daca poti face asta esti cel mai tare! Si mai doresc ceva. O bata de baseball cat poti tu de tare in capu presedintelui si a primului nostru ministru. Iti multumesc anticipat!
vineri, 3 decembrie 2010
Let it snow!
am dat din greseala de o poezie superba...asa...in ritmul lui LET IT SNOW...
Noapte de iarna de George Toparceanu
Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.
Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare —
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, —
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...
*
Şi din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare...
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoţeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini şoptind grăbit —
Parcă spune-o taină mare
Unui soţ închipuit...
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, şi iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.
Faţa lui se lămureşte, —
Pare-nduioşat acum...
Visător şi lung priveşte
Casele de peste drum:
Poartă mică... pomi în floare...
O fereastră luminată...
Streşini albe de ninsoare...
Toate-i par ca altădată!
Şi păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
„Bulgăraş de gheaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece...
Bulgăraş topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc...”
Glasul, înecat, se curmă.
Omul, şovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.
Dean Martin - Let it snow
Asculta mai multe audio diverse
luni, 29 noiembrie 2010
Fluturasi!
Ce simti cand dai de ochii mei,
Si cand parfumul meu te-mbie?
Ia spune-mi dragul meu, ma vrei?
Ce simti cand numele-ti rostesc...
Sau cand iti dau un zambet numai tie?
Ce simti cand vezi privirea mea,
Cand parul meu rebel in vat se joaca?
Ce-ai face oare daca ai putea?
Ce-ai face oare dac-ar exista,
Un minim de minut pentru cuvantul ,,Daca"?
Ce simti cand pe furis te-ating,
Sau cand usor ma joc cu sentimente?
Ia spune-mi oare pot sa-nving
Morala, ziduri, oameni, timpuri, amintiri recente?
Ce-ai zice daca ai putea sa-mi spui ce-ai vrea
Sa-mi spui visele tale presarate-n flori si praf si vant si nea...
Ce simti and trebuie sa plec,
Si alta zi de noi simtiri ramane-n urma?
Ce simti cand toate zilele ne trec?
Si cand trairea noastra pura iar se curma?
Ce simti candce-i al nostru e-o iluzie?
Un vis frumos...
Ce simti cand se termina?
Ce simti cand simti parfumul meu,
Sau cand privirea mea te-mbie?
Ce simti cand numele-ti sotpesc?
Sau cand iti dau un zabet numai tie?
Nu mai conteaza fluturasi de simti
Ce simti simtire va ramane-n veci
Si chiar de toata fiinta mea te-aprinde
Pe langa vis si realitatea ne cuprinde
Iar tu esti un mister de neatins...
Iar eu...eterna...,,oare ce-o sa fie?"
By Themis
Si cand parfumul meu te-mbie?
Ia spune-mi dragul meu, ma vrei?
Ce simti cand numele-ti rostesc...
Sau cand iti dau un zambet numai tie?
Ce simti cand vezi privirea mea,
Cand parul meu rebel in vat se joaca?
Ce-ai face oare daca ai putea?
Ce-ai face oare dac-ar exista,
Un minim de minut pentru cuvantul ,,Daca"?
Ce simti cand pe furis te-ating,
Sau cand usor ma joc cu sentimente?
Ia spune-mi oare pot sa-nving
Morala, ziduri, oameni, timpuri, amintiri recente?
Ce-ai zice daca ai putea sa-mi spui ce-ai vrea
Sa-mi spui visele tale presarate-n flori si praf si vant si nea...
Ce simti and trebuie sa plec,
Si alta zi de noi simtiri ramane-n urma?
Ce simti cand toate zilele ne trec?
Si cand trairea noastra pura iar se curma?
Ce simti candce-i al nostru e-o iluzie?
Un vis frumos...
Ce simti cand se termina?
Ce simti cand simti parfumul meu,
Sau cand privirea mea te-mbie?
Ce simti cand numele-ti sotpesc?
Sau cand iti dau un zabet numai tie?
Nu mai conteaza fluturasi de simti
Ce simti simtire va ramane-n veci
Si chiar de toata fiinta mea te-aprinde
Pe langa vis si realitatea ne cuprinde
Iar tu esti un mister de neatins...
Iar eu...eterna...,,oare ce-o sa fie?"
By Themis
duminică, 28 noiembrie 2010
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
DJ Mandra:)) traiasca folcloru!!!
LA INCEPUT A FOST...
Buna seara s-as pleca nu ma-ndur de dumneata, mandro cand te-oi mai vedea eu nu stiu...
Eu ma duc mandro de-acasa, la armata nu la coasa, mandro cand te-oi mai vedea eu nu stiu...
De miros de paine calda...mandro cand te-oi mai vedea eu nu stiu....
prrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr...as muriiii dar nu acuumaaa...
Toate fetele juca, mai draga Marine...numai una nu juca ...sedea-n poarta si plangea...
Marine sa te usuci, Ca painea care-o mananci, si ca vinul care-l bei, c-ai promis c-ai sa ma iei...
Apoi dupa ce zilele i-au fost luate...si a urmat...
Binecuvantata sa fie muzica adevarata...
Buna seara s-as pleca nu ma-ndur de dumneata, mandro cand te-oi mai vedea eu nu stiu...
Eu ma duc mandro de-acasa, la armata nu la coasa, mandro cand te-oi mai vedea eu nu stiu...
De miros de paine calda...mandro cand te-oi mai vedea eu nu stiu....
prrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr...as muriiii dar nu acuumaaa...
Toate fetele juca, mai draga Marine...numai una nu juca ...sedea-n poarta si plangea...
Marine sa te usuci, Ca painea care-o mananci, si ca vinul care-l bei, c-ai promis c-ai sa ma iei...
Apoi dupa ce zilele i-au fost luate...si a urmat...
Binecuvantata sa fie muzica adevarata...
joi, 25 noiembrie 2010
On the edge...
Sunt pe marginea prapasitei. Cum adica? Adica nu sunt nici matura, nici adolescenta, nici rationala, nici echilibrata nici extremista. Azi gandesc ce vb, ce fac, cum fac, gandesc mai departe, gandesc consecintele, maine nu ma mai gandesc la nimic, merg la bluff...Azi sunt responsabila si maine cu siguranta nu ma mai intereseaza nimic...Azi dau dovada de verticalitate, maine sigur o sa fac pe nebuna...
Dar n-am uitat every morning sa cant prin casa, cand imi usuc parul sa cant la feohn, sa tzopai in oglinda si sa rad de mine, n-am uitat cand spal vasele sa cant sa ma auda vecinii, nici sa rad de cum suna vocea mea in chiuveta. N-am uitat cand ma imbrac sa dansez si sa dau din cap pe cine stie ce melodie pe care am auzit-o sau cu care m-am trezit in cap in dimineatza aia. N-am uitat ca atnci cand simt ca ma depaseste o situatie sa ma indrept spre cei care au trecu prin ce trec eu. Nu uit sa gandesc pozitiv si sa vorbesc cu prietenii mei zilnic. Nu uit sa zambesc chiar daca nu imi prea vine sa zambesc. Nu uit sa imi indrept spatele cand ma copleseste o problema. Nu uit sa stralucesc zilnic...si wtf?! Sunt tanara, al naibii de tanara si de plina de viata...merit sa stralucesc!
Dar n-am uitat every morning sa cant prin casa, cand imi usuc parul sa cant la feohn, sa tzopai in oglinda si sa rad de mine, n-am uitat cand spal vasele sa cant sa ma auda vecinii, nici sa rad de cum suna vocea mea in chiuveta. N-am uitat cand ma imbrac sa dansez si sa dau din cap pe cine stie ce melodie pe care am auzit-o sau cu care m-am trezit in cap in dimineatza aia. N-am uitat ca atnci cand simt ca ma depaseste o situatie sa ma indrept spre cei care au trecu prin ce trec eu. Nu uit sa gandesc pozitiv si sa vorbesc cu prietenii mei zilnic. Nu uit sa zambesc chiar daca nu imi prea vine sa zambesc. Nu uit sa imi indrept spatele cand ma copleseste o problema. Nu uit sa stralucesc zilnic...si wtf?! Sunt tanara, al naibii de tanara si de plina de viata...merit sa stralucesc!
vineri, 19 noiembrie 2010
Oldies Club Sibiu
:)) Fac recalama la Oldies acum, dar ei m-au inspirat...
Sambata trecuta m-am perindat prin Oldies si m-au lovit piesele Oldies but Goldies, asa ca va mai adaug la lista pieselor retro ...o piesa care a castigat festivalul de la Mamaia (cand acesta avea o insemnatate adica in 2002)
Sper sa va placa...si apropos, nu am auzit piesa in Oldies dar ma tot gandeam ce piese mai sunt vechi si frumoase si mai ales de la noi din tara...bineintees vorbesc acum de momentul acela frumos in care aveam muzica...
Adrian Enache - O singura noapte
Asculta mai multe audio diverse
Sambata trecuta m-am perindat prin Oldies si m-au lovit piesele Oldies but Goldies, asa ca va mai adaug la lista pieselor retro ...o piesa care a castigat festivalul de la Mamaia (cand acesta avea o insemnatate adica in 2002)
Sper sa va placa...si apropos, nu am auzit piesa in Oldies dar ma tot gandeam ce piese mai sunt vechi si frumoase si mai ales de la noi din tara...bineintees vorbesc acum de momentul acela frumos in care aveam muzica...
Adrian Enache - O singura noapte
Asculta mai multe audio diverse
joi, 18 noiembrie 2010
Azi noapte-am incercat sa ma-ntregesc...
Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!...
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt -
Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existenţa mea de mozaic!...
Azi-noapte-am fost învins -
E-adevărat!...
Învinsul, insă, n-a capitulat!...
Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,
Întâmple-se orice s-ar întâmpla,
La noapte -
Cea din urmă noapte-a mea -
Voi fi eroul unui "fapt divers" banal,
De care numele-am să-mi leg,
Ca şi defunctul meu coleg,
Sărmanul Gérard de Nerval!...
Şi-atunci,
Din trupul spânzurat
De felinar
Se va-nălţa un crin imaculat,
Şi Duhul Sfânt va coborî-n pahar...
Iar spectrul celui care-am fost ce sunt
Se va lipi pe cer, în chip de Stea,
Şi-n locul meu nu va rămâne, pe pământ,
Decât mormântul agresiv
Şi textul comemorativ,
Cu care viitorii cărturari
Vor proslăvi-ntregirea mea
Ca şi-ntregirea României Mari,
Pe Arcul de Triumf, de la... Şosea!...
Ion Minulescu
duminică, 14 noiembrie 2010
Show me...a romantic world...
Say you will be
The one who dances up to me
The one who takes me to the sky
Way up high
Show a growing girl
A romantic world
Say you will be
The one who dances close to me
The one who takes me to the sky
Way up high
Show a growing girl
A romantic world
Dana Dawson -Romantic World
Asculta mai multe audio diverse
The one who dances up to me
The one who takes me to the sky
Way up high
Show a growing girl
A romantic world
Say you will be
The one who dances close to me
The one who takes me to the sky
Way up high
Show a growing girl
A romantic world
Dana Dawson -Romantic World
Asculta mai multe audio diverse
joi, 11 noiembrie 2010
It's our GOd's forsaken right to be loved...
This is our fate...I'm yours...some kind of yours actually...
Cum poti fi a cuiva dar defapt sa nu fi a lui? :)) Pare amuzant...dar se poate...poti fi a cuiva...intr-un fel in care nimeni niciodata n-o sa fie...sau unul la un miliard poate, anyway...
jason mraz - i`m yours
Asculta mai multe audio diverse
Cum poti fi a cuiva dar defapt sa nu fi a lui? :)) Pare amuzant...dar se poate...poti fi a cuiva...intr-un fel in care nimeni niciodata n-o sa fie...sau unul la un miliard poate, anyway...
jason mraz - i`m yours
Asculta mai multe audio diverse
miercuri, 10 noiembrie 2010
Vreau Revolutie in Romania
Au murit tineri, de varsta mea, acum 20 de ani, pt libertate, au murit crezand ca o sa fie mai bine, au murit pt ca sa nu-si mai vada parintii plangand, au murit pentru o lume mai buna sau poate nici n-auu stiut de ce mor dar au crezut ca asa e bine sa iasa in strada sa dea jos comunismul, poate au iesit pt ca si prieteni lor au iesit, si au murit...si acum? acum ce? Ne repetam istoria. Vreau sa ies in strada pt ca sa nu-mi mai vad bunicii disperati, sa nu mai vad oameni batrani plangand ca n-au, sa nu imi mai vad parintii ascunzandu-se de noi ca defapt n-au dar trebuie sa faca cumva sa isi permita...M-am satruat sa vad la guvernare nesimtiti, hoti care pretind ca le pasa, m-am saturat sa sper ca poate nu sunt chiar atat de nepasatori, m-am saturat sa plang gandindu-ma ca va trebui sa plec din tara ca sa pot sa fac ceva cu viata mea. M-am saturat de voi toti, voi cei care ne spuneti ca ne lasati sa murim de foame pt binele nostru! Voi cei care nu stiti ce inseamna sa te uiti la un leu ca la dumnezeu pt ca numai pe ala il aveti. Voi cei care credeti ca stiti politica si stiti sa ne conduceti. Jos cu voi, javrelor! Jos cu dictatura incultilor! Jos cu mastile de mileusei lupilor! vreau REVOLUTIE in ROMANIA! Vreau sa va vad capetele in tarusi infipti la granita si la intrare in Cotroceni, ca stie toti cei care urmeaza dupa voi ca asta primesc daca isi bat joc de noi! Promit solemn ca o sa ma numar printre cei care cu placere o sa va jupoaie de vii! Vreau sa TRAIESC cu adevarat BINE!!!
Ciudatenie.
De unde ai venit nu stiu dar te-am primit
Si unde vrei s-ajungi nu inteleg
Dar stai si nu pleca poate vei fi iubit
Leaga-ma de tine si n-o sa ma dezleg
Si ce-ti doresti acum eu nu-ti pot da
Poate ca intr-o zi o sa primesti
Dar eu o sa primesc dragostea ta
Si o sa stau daca-mi arati ca ma iubesti
Nu-mi pasa mult dar hai, nu te juca!
Nu pot sa trec prin suferinte iara
Ia-ma incet si eu voi fi a ta
Si-ti jur ca daca te iubesc iubirea n-o sa piara
Iti cer prea mult? Nu vrei sa mai ramai?
Sau poate te-am speriat...
Dar stai si ma asculta mai intai
Fii egoist de vrei, ce-ti cer e prea ciudat!
Si totusi te-am primit si nu mai pleci
Nu vreau sa fugi, nu vreau sa stau
Si daca ai rabdare si inima-mi dezlegi
Eu toata viata numai la tine o sa vreau!
De unde ai venit nu stiu dar te-am primit
Si n-o sa te alung in veci!
Te rog ramai si o sa fii iubit!
O sa a leg de tine si n-o sa ma dezlegi...
scrisa de Themis....anul trecut...din dragoste pt tine...
Si unde vrei s-ajungi nu inteleg
Dar stai si nu pleca poate vei fi iubit
Leaga-ma de tine si n-o sa ma dezleg
Si ce-ti doresti acum eu nu-ti pot da
Poate ca intr-o zi o sa primesti
Dar eu o sa primesc dragostea ta
Si o sa stau daca-mi arati ca ma iubesti
Nu-mi pasa mult dar hai, nu te juca!
Nu pot sa trec prin suferinte iara
Ia-ma incet si eu voi fi a ta
Si-ti jur ca daca te iubesc iubirea n-o sa piara
Iti cer prea mult? Nu vrei sa mai ramai?
Sau poate te-am speriat...
Dar stai si ma asculta mai intai
Fii egoist de vrei, ce-ti cer e prea ciudat!
Si totusi te-am primit si nu mai pleci
Nu vreau sa fugi, nu vreau sa stau
Si daca ai rabdare si inima-mi dezlegi
Eu toata viata numai la tine o sa vreau!
De unde ai venit nu stiu dar te-am primit
Si n-o sa te alung in veci!
Te rog ramai si o sa fii iubit!
O sa a leg de tine si n-o sa ma dezlegi...
scrisa de Themis....anul trecut...din dragoste pt tine...
vineri, 5 noiembrie 2010
Ia priviti-i cum se duc...ia privit-i cum se sting...lumanari in cuib de cuc...parca tac si parca ning...
Sora mea, dragostea si lumina ochlor mei...a invatat o poezie...o poezie superba...asa pt un copilas dulce de 4 anisori. Poezia suna cam asa:
Sunt copil ca fiecare
de Adrian Paunescu
Sunt copil ca fiecare
Si ma joc mereu,
Jucaria cea mai mare
Este tatal meu.
Si cand tata nu-i acasa
Ci-i altundeva
Jucaria cea frumoasa
Este mama mea.
Si cand mama si cu tata
Sunt plecati de-aici
Pentru joc, sa tineti seama,
Am niste bunici.
Scumpa mama, draga tata
Roata nu sta-n loc,
Ca voi fi si eu odata
Jucarie-n joc.
Jucarie-n joc, o sa fie...dar o mai asteapta o poezie, asa cum ne asteapta pe toti...o poezie mai profunda, mai dureroasa...care se termina in versurile ,,Dar de ce priviti asa, fata mea si fiul meu, eu sunt cel ce va urma, dragii mei ma duc si eu!"
Acest post este in memoriam Adrian Paunescu. Cel care i-a oferit surorii mele sansa de a spune o poezie profunda la 4 anisori, cel care mi-a oferit mie ocazia sa realizez ce inseamna poezie adevarata, cel care i-a oferit mamei si tatalui meu ocazia de a fi a 3000-a persoana de pe stadion la concertul Cenaclului.
joi, 4 noiembrie 2010
miercuri, 3 noiembrie 2010
Poti iubi, doua persoane, simultan?
Aceasta intrebare mi-a adresat-o un bun, foarte bun prieten...si i-am zis ca da. I-am zis ca poti, dar automat unul din ei pierde, pt ca nu le poti iubi la aceiasi intensitate. Ce se intampla cand iubesti...dar te simti atras si de altcineva? Sa fie efectul frcutului oprit sau...? Intre iubire, pasiune, atractie, ura, este o linie foarte fina. Trebuie sa gandesti, sa lasi constientul sa ia decizii...atat! Chiar daca la un moment dat o sa te inunde...trece...se retrag apele involburate ale pasiunii, revine totul la normal, ca mai apoi, bineinteles sa vina o alta viitura! Dar, esti pregatit de alta viitura a pasiunii? si daca da, cate viituri poti suporta pana cand cedezi? daca nu cedezi regreti? This are the big questions, not the one in the title!
P.S Can we pretend that airplanes in the night sky are like shooting stars? I could really use a wish right now...
luni, 1 noiembrie 2010
Diary of Jane...
o melodie rock, pe care o ascultam non stop acum doi ani, pe vremea asta, timp in care faceam naveta, cu ochii tumefiati de faptul ca adormeam plangand, de faptul ca eram praf...o melodie care imi aduce aminte de sentimentul acela de ,,lasati-ma in pace!!!" de siguranta aceea ca nu am nevoie de ajutor, de neincredere in cei din jur, de ura t cei din jur, de increderea in mine...sper sa va placa...e veche, dar are substanta...
Breaking Benjamin - The diary of Jane
Asculta mai multe audio diverse
Breaking Benjamin - The diary of Jane
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 29 octombrie 2010
I miss you....!!! just miss u sooo sooo much!
Nu mai pot, nu mai stiu...cum sa pot...te caut in toate prietenele, nu esti. Te compar cu toate, nu esti...Mi-e dor...de simt ca mi se rupe inima...but I'll be back...I swear I'll be back...a fost doar o faza, ma ridic, nu de dragul tau sau al altora...de dragul Lui. Va fi de 100 de ori mai greu, de 1000 de ori mai multe lacrimi vor curge....dar o sa vin inapoi. Stiu ca te gandesti sa nu fie prea tarziu...n-o sa fie nici prea tarziu, nici prea devreme...m-am complicat si imi asum responsabilitatea, de asta o sa fie mai greu. Dar o sa redevin ce-am fost! Eu te-am mai vazut pe strada, m-am ferit, nu vroiam sa...de doara mai tare decat te-a durut. Sunt fericita dar nu intregita. Nu mi-e rusine cu ce am facut, nici n-o sa-mi fie, nu regret decat ca m-am grabit (tipic eu) si ca nu m-am uitat in jur. Nu vreau sa vb despre trecut vb despre ce se va intampla. Nu ai pierdut definitiv o sora, o prietena, ci s-a ratacit putin...dar isi revine... This is 4 u. Poate este nepotrivit dar era primul pas pe care trebuia sa-l fac.
P.S am fost intotdeauna sincera, si L-am iubit intotdeauna, am uitat sa-mi recunosc greselile si sa merg mai departe!
miercuri, 27 octombrie 2010
M-am saturat...
M-am saturat...de fiinte imposibile care se overrujeaza si se overdaucufonddeten, m-am saturat de mintile lor inguste de paparude crscute in puf si cu impresii, mi-a ajuns ipocrizia, mi-a ajuns bataia de joc. M-au ajuns cluburile pline de parveniti fara un viitor dar cu bani de la tata, m-am saturat de perversi care te suna sa iti ofere seri de neuitat, m-am saturat sa vad priviri de bunici disperati ca nu au cu ce-si plati gazul, m-am saturat sa vad tineri indiferenti, idioti, crescuti de lupi in salbaticie, m-am saturat sa vad bataie de joc la toate colturile pt ca te incadrezi in normalitate, m-am saturat sa evit sa ies din casa dupa 8 seara, sa port la mine arme de autoaparare, sa stau cu mana pe spray-ul paralizant gata sa-l bag in fata cuiva.
Mi-e dor, de jucat stcluta cu otrava si de simtit ca traiesc intr-o lume perfecta, mi-e dor de momentele in care nu imi pasa decat sa fug la copii pe strada sa ne ucam tarile, mi-e dor de anii de liceu pe are ii uram din suflet, pt ca semestrele nu aveau sesiune...de bluza aia care imi facea sanii mai mari, de painea cu zahar pe care o luam afara la joaca, de parerile pe care nu dadeam doi bani, pe crizele facute parintilor...cand nu ne lasau sa iubim...I loove myself now...apropo...I LOVE MYSELF NOW!!!
marți, 26 octombrie 2010
Descrierea mea in detaliu (am revenit if u missed me...)
ECCE HOMO
,,EU SUNT O-MPERECHERE DE STRANIU
ŞI COMUN,
DE AIURĂRI DE CLOPOT
ŞI FRĂMÂNTĂRI DE CLAPE -
ÎN SUFLET PORT TRISTEŢEA PLANETELOR CE-APUN,
ŞI-N CÂNTECE, TUMULTUL CĂDERILOR DE APE...
EU SUNT O CADENŢARE DE BINE
ŞI DE RĂU,
DE GLASURI RĂZVRĂTITE
ŞI RESEMNĂRI TÂRZII -
ÎN GESTURI PORT SFIDAREA A TOT CE-I DUMNEZEU,
ŞI-N VISURI, MAJESTATEA SOLAREI AGONII...
EU SUNT O-NCRUCIŞARE DE HARFE
ŞI TROMPETE,
DE LENEŞE PAVANE
ŞI REPEZI FARANDOLE -
ÎN LACRIMI PORT MINCIUNA TĂCUTELOR REGRETE,
ŞI-N RÂS, IMPERTINENŢA SONORELOR MANDOLE.
EU SUNT O ARMONIE DE PROZĂ
ŞI DE VERS,
DE CRIME
ŞI IDILE,
DE ARTĂ
ŞI ERES -
ÎN CRANIU PORT IMENSUL, STĂPÂN PE UNIVERS,
ŞI-N VERS, VOINŢA CELUI DÏN URMĂ NE-NŢELES!...”
ION MINULESCU
,,EU SUNT O-MPERECHERE DE STRANIU
ŞI COMUN,
DE AIURĂRI DE CLOPOT
ŞI FRĂMÂNTĂRI DE CLAPE -
ÎN SUFLET PORT TRISTEŢEA PLANETELOR CE-APUN,
ŞI-N CÂNTECE, TUMULTUL CĂDERILOR DE APE...
EU SUNT O CADENŢARE DE BINE
ŞI DE RĂU,
DE GLASURI RĂZVRĂTITE
ŞI RESEMNĂRI TÂRZII -
ÎN GESTURI PORT SFIDAREA A TOT CE-I DUMNEZEU,
ŞI-N VISURI, MAJESTATEA SOLAREI AGONII...
EU SUNT O-NCRUCIŞARE DE HARFE
ŞI TROMPETE,
DE LENEŞE PAVANE
ŞI REPEZI FARANDOLE -
ÎN LACRIMI PORT MINCIUNA TĂCUTELOR REGRETE,
ŞI-N RÂS, IMPERTINENŢA SONORELOR MANDOLE.
EU SUNT O ARMONIE DE PROZĂ
ŞI DE VERS,
DE CRIME
ŞI IDILE,
DE ARTĂ
ŞI ERES -
ÎN CRANIU PORT IMENSUL, STĂPÂN PE UNIVERS,
ŞI-N VERS, VOINŢA CELUI DÏN URMĂ NE-NŢELES!...”
ION MINULESCU
vineri, 8 octombrie 2010
Povestea mea şi a lor - Ion Minulescu
Ion Minulescu
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...
P.S- ma reprezinta pana in maduva oaselor!
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...
P.S- ma reprezinta pana in maduva oaselor!
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Apus...
Zilele copilariei mele au apus...m-am luptat din rasputeri sa ma mentin o imatura, dar se pare ca e timpul a nu ma mai lupt, ma lupt degeaba...am uitat cum e sa te cateri in varful bradului fara sa-ti fie teama, acum ma catar dar numai pentru a brava, atunci era ceva natural. Am uitat cum e sa nu-ti pese ca ai vase de spalat, ca trebuie a speli hainele, ca ai de facut mancare...asta e, trebuie sa cresti la un moment dat...cand aveam 12 ani vroiam sa cresc, acum as da toti banii din lume sa mai am 12 ani o zi. Am evitat orice responsabilitate in ideea ca responsabilitatile sunt pentru oameni mari, am evitat orice munca in ideea ca adultii muncesc, am refuzat sa ascult de parinti deoarece ar fi insemnat capitularea mea in fata ideii ca au dreptate, depunerea armelor adolescentei...
Acum, ma uit la mine si realizez ca trebuie sa depun armele adolescentei, vreau nu vreau, sa ridic steguletul alb si sa ma predau. Sa ma predau cui? Viitorului meu. Gata cu ideea ,,ma bag orice ar fi". Nu vroiam asta, ma sperie, ma sperie de nu mai pot sa dorm noaptea, ma sperie ideea ca nu o sa fac fata, ca o sa explodez si o sa zic ca vreau sa ma mai port iresponsabil inca o data, si ma port asa exact cand nu trebuie, si imi pun o intreaga familie in cap si etc, stiti ce urmeaza.
Doamne, nu vreau sa mai cresc!
Miley Cyrus -The Climb
Asculta mai multe audio diverse
joi, 23 septembrie 2010
Tanara studenta...caut fericirea...Rog seriozitate!!
Asa se intampla intotdeauna, nu? Cresti, iei premii, iei diplome, te indragostesti pe la 14 ani de the most wrong guy ever, te lupti cu parintii cu o furie extraordinara pentru a pastra iubirea intacta, the wrong guy te paraseste, apoi mergi mai departe, dai de wort case scenario cu privire la the wrong guy, e atat de wrong incat si tu sti asta, mama sare in aer, tata tace si bea, apoi stupoare, nu mai esti cu the wrong guy, nu mai vrei sa auzi de baieti, intre timp termini liceul, intri la facultate, te indragostesti dar sufli si in iaurt, iti dai seama ca ai dat de fat frumos si iti trabuie aproximativ 10 ani sa incepi sa crezi ca poti fi cu adevarat fericita. Dar n-au trecut 10 ani, si caut fericirea. Caut fericirea nu in el, el ma face fericita, dar o caut si in oameni, in parinti, in prieteni, in coltul cafenelei in care iti place la nebunie cafeaua, intr-o tigara pe care o aprinzi in timp ce te uiti atent in jur sa nu te vada vreun cunoscut...
Ma mut cu fat frumos! Asa ca anuntul e de-acum: Tanara studenta, am gasit fericirea, ajutati-ma sa o pastrez, rog seriozitate!
luni, 13 septembrie 2010
Vreau, dar nu ma lasa tara!!!
Toate la timpul lor, asta era sfatul mamei mele! Dupa ce termini liceul faci o facultate, dupa, te casatoresti, ai o familie, o cariera...serios? Pentru ca de ceva timp, prietenii mei pleaca, lasa facultatea ca sa munceasca si sa fie respectati altundeva. Privesc in jur si am senzatia ca eu sunt o cretina ca nu am plecat. Si stiu ca asa e cel mai bine. Dar cum iti poti redefini prioritatile cand tot timpul ai stiut ca scoala te face cineva? Cum poti lasa cartea din mana jos si sa incepi sa servesti la restaurant in Londra? Toata viata m-am gandit ca doar invatand reusesc, si acum tara mea imi demonstreaza ca furand, scuipand pe ceilalti, culcandu-ma cu sefii, reusesc. Si sincera sa fiu am principii...nu pot, nu doresc sa ma vopsesc blond platinat, sa ma duc la solar de 100 de ori pe zi si sa ma imbrac in roz, sa ma culc cu sefu ca sa nu mai fiu secretara cu salariu de 600 ron sa fiu secretara iubita si sa am salariu de 800. Imi cunosc talentele, aptitudinile si din cate vad, nu le pot face pe toate la timpul lor, traiesc in tara in care nepasarea a oprit timpul in loc! Asa ca...mami, sa mai iau sfatul tau in considerare?
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Parfumul amintirilor
Am simtul mirosului foarte ascutit...de aceea eu nu conserv amintirile ca pe niste fotografii stocate in minte, ci ca pe niste parfumuri..orice miros imi declanseaza amintirea, de aceea nu arunc sticlutele goale de parfum, fiecare are o poveste de zis, si nu are rost sa o arunc, cu ea pleaca si amintirea mea. Ei bine, azi am descoperit sticlutele goale, m-am asezat in fund langa dulapiorul care le ascundea de mine, si am inceput pe rand, unul cate unul, sa rememorez trecutul. Si eu care ma gandeam ca sunt prea tanara sa am amintiri multe...Am gasit sticluta care mi-a adus aminte de tine. Eram constienta de ce efect are acel parfum asupra ta, si ma dadeam cu el rar (ca sa para coincidenta) dar doar cand stiam ca te vad...ma simteam atat de provocatoare doar din cauza unui parfum...apoi, mi-am adus aminte de perioada in care echilibrul era cel care ma guverna...si am stat acolo, doua ore, mirosind, razand, cu lacrimi in ochi, cu regrete, pana am ajuns la parfumul acela superb care continea doar amintirea unui gol imens...si l-am aruncat! n-am nevoie de amintiri urate, am nevoie doar de imagini frumoase, cu noi doi fericiti...nu cu mine zapacita si ciudata.
duminică, 5 septembrie 2010
Septembrie
Nu vreau sa simt nimic in plus
Las mucegaiul sa ma-nece
Las pasarile iar sa plece...
Stiu...dogoreala iar s-a dus...
Nu vreau sa cred ca au plecat
Si flori n-o sa mai vad acuma
Si nu doresc sa vad iar bruma
Ea a venit si-a judecat...
Nu-mi place ploaia, ma sugruma
Nu-mi place vantul...ma ingroapa
Nu vreau sa vad atata apa
Nu vreau sa stau numai sub huma
Si cred din suflet ca-i o gluma
Ca e un vis urat, cosmar ciudat
Ca vara mea cea calda n-a plecat
Dar vina toamna si-o asuma...
Las mucegaiul sa ma-nece
Las pasarile iar sa plece...
Stiu...dogoreala iar s-a dus...
Nu vreau sa cred ca au plecat
Si flori n-o sa mai vad acuma
Si nu doresc sa vad iar bruma
Ea a venit si-a judecat...
Nu-mi place ploaia, ma sugruma
Nu-mi place vantul...ma ingroapa
Nu vreau sa vad atata apa
Nu vreau sa stau numai sub huma
Si cred din suflet ca-i o gluma
Ca e un vis urat, cosmar ciudat
Ca vara mea cea calda n-a plecat
Dar vina toamna si-o asuma...
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Titlu idiot: About true love!!!
Just gonna stand there
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie
Cat poti iubi de mult! Sa iubesti pana si modul in care minte, in care iti spune in fata ca te adora dar simti mirosul alteia sau a altuia, sa se uite in ochii tai cu nonsalanta si sa iti jure ca nu e nimeni si sa iubesti atat de mult buzele alea! Asta inseamna true love...sau doar obsesie bolnava...nu conteaza...
And watch me burn
But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry
But that's alright
Because I love
The way you lie
Cat poti iubi de mult! Sa iubesti pana si modul in care minte, in care iti spune in fata ca te adora dar simti mirosul alteia sau a altuia, sa se uite in ochii tai cu nonsalanta si sa iti jure ca nu e nimeni si sa iubesti atat de mult buzele alea! Asta inseamna true love...sau doar obsesie bolnava...nu conteaza...
joi, 2 septembrie 2010
am uitat...cum e sa fii...cel mai bun!
E un sentiment...inimaginabil...de putere amestecata cu fericire! Puterea corupe! Nu mai conteaza, sunt cea mai puternica!
luni, 30 august 2010
Pacatul meu? Sunt femeie! Pacatul tau? Nu ai realizat asta inca!...Scuza ta? Esti barbat!
Sunt femeie si automat cu acest lucru vin note discordante in personalitatea mea. Sufar si simt mult, vorbesc si plang mult. De obicei vorbesc degeaba! Nu mutli stiti cine e Themis, si multi ma confundati cu cea care mai vine cu idei pt blogul meu. Dar singurul care nu stie ca am macar blog, esti tu! Da, tu, cel caruia i-am postat Declaratie pe propria raspundere, tu cel cu care vreau sa traiesc intreaga viata, tu cel pentru care am postat si acest post. Azi, e ziua cea mare, o sa vezi ca am blog si stiu ce reactie o sa ai..dar nu-i nimic, macar nu sunt membru VIP pe Neogen!! Nu mi-e rusine cu blogul meu, dar mi-e rusine cu activitatile tale extracuriculare de pierdere a timpului, si cu tupeul tau de a ma judeca! Nu inseamna ca nu te mai iubesc, sau ca nu te iubesc deloc, inseamna ca sutn chestii care mi-au ajuns la in maduva demult iar tu le rasucesti! Tu ...
si sti cat de mult te pot iubi? nu sti, chiar daca peste tot apar semnele ca te ador! remember, ,,just gonna stand there and hear me cry? well that's allright because I love the way you lie!" ? That is for you. Dar le vezi si nu te intereseaza restul! Esti barbat, asta e scuza ta!
si sti cat de mult te pot iubi? nu sti, chiar daca peste tot apar semnele ca te ador! remember, ,,just gonna stand there and hear me cry? well that's allright because I love the way you lie!" ? That is for you. Dar le vezi si nu te intereseaza restul! Esti barbat, asta e scuza ta!
joi, 26 august 2010
Oamenii sunt rai, copiii si mai rai!!
De ce spun asta? Nu ma contrazic, asa cum fac de obicei, copiii in general au o inocenta ce se pierde pe masura ce cresc, dar sunt rai. Hai sa va dau un mic exemplu. Cati dintre voi poarta ochelari? Cand erati la gradinita sau la scoala, cati ati auzit expresia ,,Aragaz cu patru ochi!!" spusa cu rautate si cati ati vazut un grup de copii aratand cu degetul catre voi si razand? Eu azi, am vazut un copil care arta cu degetul catre o fetita de etnie rroma care cu durere in privire statea pe banca si incerca din rasputeri sa nu planga! Toti copiii din parc o ocoleau pentru ca nu avea culoarea lor! Ba mai mult, se strangeau intr-un loc, ca pestisorii in bancuri si aruncau ba cu cuvinte, ba cu pietricele. Nici unul dintre ei nu avea mai mult de 6 ani. Cand am intrebat-o ce s-a intamplat, mi-a tras o privire plina de suferinta si mi-a spus ca vroiau sa o puna sa manance nisip si ea nu vroia. Ea vroia sa se joace cu ei, frumos! Bun, multi mi-ati spune ca parintii sunt de vina. Dar aceasta intamplare mi-a amintit de copilaria mea. Aveam in clasa, cand eram si eu mica, asa de vreo 8 anisori, o fata care avea un handicap fizic. Ea era cea de care toata lumea radea, toata lumea, pe care o impingeau toti, si e care o jigneau toti...iar eu, dorind sa bravez i-am luat inr-o zi apararea. Rezultatul? M-au batut in asa hal, ca intreg consiliul profesoral a fost socat iar eu am stat acasa cam 2 saptamani pana ce vanataile nu mai erau negre, erau verzi. Si da, cand m-am intors am fost rea. Anul acela fiecare din ei a patit-o! Eram cea mai mare paracioasa din clasa. Sunt o fire razbunatoare asa ca, n-aveau cum sa nu scape!! Azi mi-am adus aminte ca un om mare, poate fi rau, dar intentionat, si rare ori de la natura. Un copil e rau de la natura. Nu stie ce poate provoca dar ii place la nebunie!! Si eu am avut partea mea de rautate cand eram mica. Si i-am facut pe altii sa sufere, si sunt convinsa ca si voi ati avut-o! dar azi, a trebuit sa-mi pedepsesc sora mai mica pentru ca nu a vrut sa se joace cu fetita, si a preferat sa stea in partea cealalta a parcului si sa priveasca. Preferam sa ia bataie ca mine pentru a a aparat-o!
marți, 24 august 2010
Ceva special pentru cineva si mai special!
In alta viata poate ca te-am iubit sau poate te-am urat
In alta viata poate ca nici nu ne-am cunoscut
In alta viata acelasi drum noi l-am urmat
Sau poate nu, poate ca viata sa ne-ntalnim nu ne-a lasat
Si daca da, daca perfida soarta mi te-a scos in drum
Tot ea ne-a despartit si-a ars cu timpul amintirile,
le-a prefacut in scrum
In alta viata poate de tine nu mi-a pasat
Sau poate te-am mintit si te iubeam si doar te-am tachinat
Si ce-i daca odata eu te-am iubit si te-am avut?
Prezentul demonstreaza un contrariu mult prea crunt...
In alta viata poate cu tine m-am luptat
Sau poate am fost frati, poate n-am existat
Sau poate mint, si noi doi ne dusmaneam de moarte...
Si ce-i daca in alta viata de ,,noi" n-am avut parte?
Acum priveste-ma in ochi adanc si spune-mi viata care-o vezi
Nu-mi spune-n mod banal ca vezi doar doi ochi verzi!
Caci eu pot inventa in alta viata tot ce-acum dorim!
Dar in prezent n-avem de-ales, noi separat traim!
Si stii doar, cand ne-am cunoscut, noi doi cand ne-am aflat
Daca, ,,te stiu cumva de undeva?!" repede-am intrebat!
Sper, iar speranta consider ca e pentru prosti...a spera inseamna a te minti singur!
Sper sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu mai vad ura in jur. Sunt o proasta!
Sper ca iubirea adevarata sa nu se termina niciodata. Sunt o proasta!
Sper ca tu macar o clipa sa-mi arati mai mult. Sunt o proasta!
Sper ca eui sa nu imi pierd sufletul oferindu-ti-l pe tot tie. Sunt o proasta!
Sper ca inocenta celor mici sa nu se termine pe masura ce cresc. Sunt o proasta!
Sper sa invat sa tin capul sus dupa ce imi iau un sut in fund. Sunt o proasta!
Sper ca lumea din jurul meu sa ii faca pe cei din jur macar un minut sa se simta apreciati pentru ceea ce sunt. Sunt o proasta!
Sper ca iubirea noastra sa dureze pentru totdeauna, sa imbatranesc alaturi de tine, sa ne vizitam nepotii si sa simt ca te iubesc mai mult decat poate intelege ratiunea umana si peste 50 de ani. Sper sa nu fiu proasta crezand asta!
luni, 23 august 2010
Nu e greu
Nu e greu sa inchizi ochii si sa visezi atunci cand realitatea te copleseste, si nu e greu sa mergi mai departe chiar daca ti se pare imposibil. Ideea e ca poti face orice, doar incredere sa ai ca poti! Poti sa visezi, poti sa iti pui visele in aplicare, poti ajunge printre stele...si poti sa...sufli pe toata lumea cu praful lor, poate o vei transforma in ceva mai frumos, mai stralucitor! Nu cred in ,,nu pot!" cred doar in ,,nu vreau!", si asta trebuie sa incep sa o demonstrez eu prima! Sunt o ipocrita cu gura mare, ii indemn pe altii sa faca schimbari, dar eu sunt un mare dezastru! Sunt un dezastru total, care vrea sa se maturizeze, dar daca se poate sa ramana un dezastru...ar fi bine! Dar nu cred ca am auzit de un ,,dezastru" matur vreodata!!!!!
luni, 16 august 2010
Visez sa ajung o stea...
Nu acel gen de stea, oameni buni, ma consider o persoana serioasa si realista!!! Azi noapte, stateam intinsa in iarba, priveam cerul si vantul din cand in cand se juca cu parul meu. M-am gandit la viata, moarte, fericire,nirvana...n-am dat de niciuna. Am dat de liniste. O liniste dureroasa dealtfel. Si acel tablou dureros era completat de frumusete. Doza perfecta de dramatism si frumusete intr-o noapte. Cerul era atat de plin de stele ca aveam impresia ca greutatea lor o sa-l traga peste mine. Iar vantul le facea si mai frumoase, le sporea stralucirea, se jucau intre ele, se intreceau care e cea mai frumoasa. Linistea in schimb te tinea in alerta, ceva rau urma sa se intample. Nu vi se pare?! M-am obisnuit ca inaintea oricarei catastrofe sa nu aud nimic. Liniste. Atat. Inaintea oricarei furtuni e liniste. Inaintea oricarei viituri, e liniste. Asa ca, nu puteam decat sa ma gandesc ca frumusetea din fata mea trebuie platita cu ceva. Linistea ma facea sa cred ca va fi platita cu ceva rau. Am adormit asa, in alerta, si te-am visat...
duminică, 15 august 2010
Jurnalul unui copil nenascut
5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.
joi, 12 august 2010
Fugit irreparabile tempus sau Doamne, sunt defecta!
AM doua fobii. Mai bine spus una singura (achulofobie-teama inexplicabila de intuneric) iar cealalta e doar o teama minora care ma rascoleste de fiecare data cand ma uit la ceas. Teama aceea minora dar tulburatoare este teama de pierdere a timpului, de trecere a lui. Fugit irreparabile tempus. Sunt tanara, prea tanara sa ma gandesc la el. Ar trebui sa vreau sa il pierd, sa nu ma gandesc ca trece si o sa imi fie dor de anii astia. Sa nu ma gandesc ca peste 5 ani o sa imi fie dor de anii studentiei, sau peste 10 ani o sa imi fie dor de pielea mea mai ferma decat acum. Sa nu ma gandesc ca cei din jurul meu odata cu mine se schimba, ca n-o sa-i mai am. Cand trece timpul pe langa mine imi lasa pielea gainii si gustul amar al nimicului. Nimicul este cel mai ingrozitor lucru din univers. Nu moartea, nu violenta, nu sangele varsat sunt groaznice. Nimicul. Si cand mori din nimic, cand curge sange pentru nimic, palma pe care o primesti din nimic, doare mai tare. Pentru ca e nimicul acolo. Timpul trece pentru nimic...iar noi...nu facem nimic pentru a-l tine pe loc...nu ca am putea face ceva...nu putem face..NIMIC.
Avem timp
Cu totii avem amici, cunostinte, rude, colegi. Dar nu toti avem prieteni. Nu toti ne permitem luxul de a avea incredere in cineva atat de mult incat sa il numim prieten, dar nu numai incredere, ci personalitatea si temperamentul necesar. Dar ce se intampla cand prietenii nostri nu stiu ca ne sunt prieteni. Stiu, v-am incurcat. M-am imprietenit cu un scriitor. M-am imprietenit cu el deoarece citind cartile sale m-am regasit in ele, si mi-am dat seama ca semanam. Zbuciumul nostru emotional este la fel de puternic. Diferenta este ca el stia sa fie echilibrat, eu nu stiu. Si nu e varsta de vina, era echilibrat din adolescenta, sau cel putin asa lasa prin romanele lui sa se inteleaga. L-am descoperit tarziu, cand el deja nu mai era printre noi. Am cautat tot ce se putea despre el, si am regretul ca nu am apucat sa ma uit la tv de fiecare data cand aparea, am regretul ca nu l-am citit mai devreme. El mi-a spus ce a invatat, eu incerc sa invat din ce mi-a spus el. El mi-a spus ca avem timp, eu incerc sa vad ca avem. El mi-a spus ca amintirile nu se sterg niciodata. Eu invat sa accept. Mi-a spus ca trebuie sa stai drept cand nu mai poti si ca atunci cand spui ca nu mai poti cu siguranta mai poti. Eu, am zambit cu subinteles, si am ascuns un strop de tristete in spatele zambetului, are dreptate.
,,Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim."
Octavian Paler
miercuri, 11 august 2010
Gura lumii (sau sportul national)
Nimic nu e mai interesant decat ce a facut tzatza floarea ieri pe strada, cu cine a stat de vorba, la cine i-a zis ca ii sta bine palaria sau la cine s-a uitat urat, nu-i asa? Radio sant se numeste sportul national. Stau la oras, stau la tara, stau la bloc, stau la casa, stau peste tot, si peste tot se poarta sportul. Unii sunt mai buni la treaba asta, altii mai putin priceputi la datu' cu gura sau la bagat nasul. Dar plictiseala il impinge pe om la perfectionare. Daca toti am fi atat de buni la ceea ce muncim, precum suntem la barfa, am fi cea mai harnica tara. Asta este, ideea in sine este, oameni buni, dragii mei, daca tot va plictisiti zi de zi, luati-va un caine, o pisica, un sarpe, o broasca testoasa, luati-va laptop si uitati-va la filme (de oricare), bagati-va cablu tv si stati zilnic cu ochii in ecran, colectionati gandaci, rozatoare, mancati fratilor, beti, orice poarta numele de hobby sau viciu, doar nu ma mai anuntati ce sunt, ce fac, cum fac. Stiu deja! Love you all :*
It's not the size that matters
But is how you use it! Asa zicea un actor in memorabilul film ,,Men in tights" si cand am auzit prima data replica, m-am gandit, omeneste, la ceea ce va ganditi si voi!! Apoi am rumegat putin expresia. Nu conteaza marimea, conteaza cum o folosesti. Hai sa o schmbam putin, nu conteaza cat de mult/a e, conteaza cum e folosit/-a. Hmmm, inca o data, nu conteaza cat de multa iubire porti cuiva, conteaza cum o folosesti. Nu conteaza cat de multa ura porti cuiva, conteaza cum o folosesti. Nu conteaza cati bani ai in buzunar, conteaza cum ii folosesti. Nu conteaza ce talente ai, conteaza cum le folosesti. Nu conteaza ce defecte sau calitati ai, conteaza cat de mult le pui in valoare, le exploatezi. nu conteaza cat de multi oameni te iubesc, conteaza cum folosesti iubirea primita de la ei. Nu conteaza cata incredere ai in tine, poti sa nu ai deloc, nu asta e important, important e cum te comporti ca sa treci peste lipsa increderii, sau cum lupti ca sa pastrezi increderea. Nu conteaza ca el/ea iti vorbesc urat, conteaza sa sti tu cum sa le vorbesti frumos. Nu conteaza daca am deviat de la marimea nu conteaza, conteaza daca am deviat cu sens. Am sens in ceea ce zic?! Asta e, cei care scriu din placere cu siguranta se vor trezi ca fabuleaza mai mult decat o cere legea. Imi asum defectele, le folosesc!
duminică, 1 august 2010
10 lectii invatate
1. Plangi, plangi pana simti ca nu mai ai energie sa o faci, pana simti ca iti explodeaza capul si iti iau foc ochii, pana adormi plangand de prea multa oboseala. Apoi, sterge-ti lacrimile, priveste-te in oglinda, si zambeste. Nimeni nu trebuie sa stie ca ai plans.
2. Mergi pe strada drept si imagineaza-ti ca lumea e a ta. Cei din jurul tau o sa simta increderea pe care o emani.
3. Zambeste tuturor, gratuit, ureaza-le o zi buna, lauda-i. Dar nu o fa fals. Falsitatea se simte.
4. Lumea nu se sfarseste fara el, ea, ei, ele Ci are doar un nou inceput. Accepta-l!
5. Orice e posibil, dar se plateste.
6. Ambitiile mici se platesc dublu. Ambitiile mari se platesc insutit!
7. Increderea ta nu trebuie acordata gratuit. Invata sa o acorzi cui merita...
8. Cine spune ca suferinta este doar o parte din viata se inseala. Suferinta este acea parte din viata care te invata sa apreciezi fericirea. Altfel, cum ti-ai da seama ca esti fericit?!
9. Iubeste! Iubeste mult! Iubeste nebuneste! In momentul acela nimic n-o sa mai conteze. Dupa acel moment, citeste sfatruile de mai sus!
10. Nu fi rau. Nu ai dreptul sa fi rau! Poti fi taios, rece, suparat, furios, dar nu ai dreptul sa fi rau! Cand esti rau, umanitatea ta dispare!
luni, 26 iulie 2010
Dumnezeu vs Stiinta
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filosofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. - Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.
- L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
- Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite?
-Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina?
Profesorul s-a asezat.
PS: Studentul era Albert Einstein.
duminică, 25 iulie 2010
Doua lumi
Doua lumi si o granita in care ma aflu eu. Si sunt singura intre ele, si tu m-ai adus acolo la granita, ai disparut, ai zburat, si nu mai esti...si atunci m-am gandit sa te aduc cumva inapoi, sa fiu acolo langa tine cumva, sa ma joc cu umbre si lumina si sa pacalesc intunericul, nu am crezut ca nu o sa reusesc niciodata sa te am macar 2 minute langa mine iar, sa iti simt mana pe umarul meu si sa imi spui ca am un cap de guma sau ca sunt o mare fraiera cand pun totul la suflet. Tot ce ai facut a fost sa ma trezesti in granita. Radeam impreuna la partea din A Walk to Remember in care ea isi doarea sa fie in doua locuri dintr-o data. Si el, a dus-o pe granita si a asezat-o cu un picior intr-un stat si cu celelalt i altul. Asa sunt eu acum, cu un picior in lumea ta, si cu celalalt in a mea. Si mor de dorul tau, m-ai constientizat ca sunt in granita dar doar cand ai plecat tu. SI mi-as fi dorit atunci cand mi-ai propus sa ma accept asa cum sunt sa te fi lasat sa ma indrumi. Acum sunt singura, eu si doua lumi complet diferite. Nimeni in jur, sunt prea slaba ca sa te ating si prea puternica pentu a te lasa sa ma cauti. Ai avut dreptate, te urasc pentru ca ai avut dreptate, te urasc pentru ca nu esti aici sa imi zici ,,I told you so!" Te-as invoca, te-as face dumnezeu, te-as cauta in toate lumile paralele cu a noastra daca as fi in stare, te-as aduce inapoi, sau as veni eu dupa tine...dar realitatea vreau nu vreau ma tine aici...fac ce tu ti-ai dorit intotdeauna, devin ceea ce sunt...EU!
P.S Trebuia sa ma asculti, acum nu numai eu mor de dorul tau!
Sad day...
sâmbătă, 24 iulie 2010
Cataliztorii...
Am invatat cu totii despre catalizatori, la chimie, in liceu...in generala, unora le-a placut atat de mult incat i-au tinut minte, altora le-a provocat atata scarba (ma refer acum la chimie nu numai la subiectul catalizatori) incat cand aud de ea vor o lamaie urgent sa le taie greata. Eu ma numar printre cei care vro o lamaie, dar am retinut ce fac catalizatorii, si mi s-a parut interesant. In DEX am gasit definitia ,,Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată". Adica, pe intelesul tuturor, alcoolul poate fi catalizatorul unui pumn de antidepresive. Adica grabeste efectul lor dar nu-l modifica. De ce mi-a placut subiectul? simplu...niciodata nu m-am gandit la un catalizator ca fiind o substanta. Ci o persoana. Un iubit, un parinte. Sau, un eveniment. Tot ce ne inconjoara ne influenteaza exact asa cum alcoolul grabeste un proces in corp. Si nu numai graba, Dex-ul spune ca un catalizator poate incetini un proces. Acum, gaditi-va, cati catalizatori aveti? Cate persoane, evenimente, cuvinte, gesturi, va influenteaza reactiile? Cate va influenteaza viitorul, modul de a privi sau a aprecia viata? Cati ne-au tras inapoi cand luam ascensiune, cati ne-au oprit dezvoltarea cati ne-au grabit-o?
Si mai ales, catalizatorul cui sunt eu?!
luni, 19 iulie 2010
Misterious world
,,(...)şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-"
,,Imi complic existenta, o fac cu pricepere, m-am specializat, pot sa iau orice lucru extrem de simplu si sa-l transform intr-unul complicat" dar ce se intampla cand dai de un mister si nu vrei sa se mai termine? nu e la fel...nu e doar un lucru simplu ce trebuie complicat, misterul trebuie intretinut, trebuie ,,sporit", ajutat sa existe, chiar si intre sotii casatoriti de 30 de ani poate exista mister, asta daca amandoi au fost de-acord sa-l intrentina. Misterul este o lume complet diferita fata de lumea in care traim zi de zi. Nu e o iluzie creata, este o refulare reala. Intretinut, ,,tot ce-i neinteles, se schimba-n neintelesuri si mai mari" iar magicul devine putere creatoare. Cati dintre voi au o lume misterioasa? nu intreb cati si-ar dori una, e clar ca oricine doreste asta. Cati ati spori ceea cea aveti? Cati ati adormi multumind lumii misterioase ca exista?! Dar daca ati avea-o, cati v-ati abtine impulsului de a lumina vraja nepatrunsului?
Cand o ai, cea mai mare provocare este sa-l sporesti! That's a challenge!
duminică, 18 iulie 2010
Universul
Noaptea...ieşi afară, priveste stelele, plimbă-te printre ele şi atinge-le, vorbeşte cu ele, întreabă-le cine sunt, din ce univers vin şi adu-ţi aminte cum le cheamă şi ce sfaturi ţi-au dat, cum dansau şi se jucau cu stralucirea lor, cum te întrebau cine eşti cu toate că ştiau. Cine eşti? E o întrebare prea complicată pentru a raspunde doar cu un simplu...eu sunt Themis...sau Adrian...dar din ce univers vii? Ce univers ai? Al meu...era religia...era Dumnezeu, universul meu era conturat lângă El, viitorul meu era bazat pe existenţa Lui, deciziie mele erau în conformitate cu voinţa Lui, era doar El! Apoi, unviversul meu s-a prăbuşit şi odata cu el m-am prabuşit şi eu. Nu am univers, nu am punctul în jurul căruia să gravitez, nu gravitez, stau suspendată în neant, în nimic, şi plang pentru ca nici măcar acel nimic nu e al meu...
Tu, ce univers ai?
sâmbătă, 17 iulie 2010
Inteleg
Inteleg ca suferinta este parte din viata noastra, ca ne da putere in timp ce ne doboara, ca ne ajuta sa intelegem ca nu-i totul chiar asa de simplu. Nu inteleg de ce totusi unii trec mai usor peste ea, iar altii...se sinucid. Mint. Sunt o mincinoasa. Inteleg sinucigasii si asta ma omoara. Ii inteleg perfect si chiar ii absolv de judecata celorlalti. Nu ii incurajez, dar le iau apararea. Si ma infurii cand ceilalti nu stiu ce inseamna gol in interior, ce inseamna fara sens, fara iesire, fara iubire si intelegere. Si intotdeauna replica celor din jur este ,,cum ca ei aveau tot ce le trebuia" da aveau tot ce credeti voi ca le trebuia, dar daca s-au sinucis nu era deajuns sau nu era ce vroiau ei. Aruncati cu pietre in mine daca vreti, ii inteleg perfect si sunt convinsa ca cea mai buna metoda de a scapa de un gol naucitor de dureros este sa te joci friptea cu trenul. Stiu, in ideea voastra nu sunt normala, nu vreau sa demonstrez ca as fi. Kant spunea ca morala adevarata o arata un sinucigas, un om care nu mai suporta si zilnic doreste sa isi ia viata dar care care refuza sa se sinucida pentru ca e pacat. Atunci ce pot spune. Felicitari celor care refuzati. Felicitari celor imorali!
joi, 8 iulie 2010
Teama
Simt cum sufletul tremura in mine si vrea sa plece
Si brusc nu il mai simt, si din caldura acum e rece
Imi este frig si vreau sa se termine, sigur e un cosmar
Acum nimic din tot ce fac nu-I bun, respir in zadar…
Si lumea mea perfecta isi pierde iar culoarea
Nu, iar nu simt podeaua, iar o sa bata ploaia
Da! Fata-mi este uda…sunt lacrimile mele
Le simt pe fata reci si parca-s tot mai grele
Si ma apasa-ncet si ma sufoca iar
Dar nu-I nimic! stiam ca respir in zadar
Si vreau sa iau controlul sa vad culori, sa stau
Sa nu se-nvarta lumea cu mine! Nu mai vreau!!
Cu gandul doar la tine cazuta-s, dor genunchii
Si-ncerc sa ma adun incerc din toti rarunchii
Te vad ca dai sa pleci, te-ntorci si nu-ti mai pasa
Nu te mai vad cu mine, nu ma mai vezi frumoasa
Si tremurul din mine urla! Urla ca sa stai, sa pleci…
Nici eu nu stiu acum de te mai vreau pe veci
Dar doare, ma destram in mii de parti marunte
Si esti de neclintit…parca imi esti un munte
Cand simt ca mor te uiti, te-ntorci si spui uimit
Ca nu ai vrea sa pleci in veci ca tu doar ai glumit
Si simt caldura, stau,m-adun, te privesc iar
Si realizez, respir, esti tu, nimic nu-i in zadar
Da, sa stii, e clar, sufletu-mi se destrama
Cand simt ceva ce-I nou, cand simt ca imi este teama!
marți, 6 iulie 2010
Prefata
Din greşeli învăţ să-mi aranjez în viaţă,
Pagina din roman ce-mi va sta drept prefaţă.
Şi tu ai fost greşeala ce m-a schimbat total
Ai fost tot ce-mi doream, ai fost un ideal,
Ce l-am atins şi iată, te-ai transformat, firesc…
În zmeul cel de piatră, din Zeul meu ceresc
Şi-am învăţat să lupt cu tine, să te-nving
Şi din iubirea mea câte puţin să sting…
Până nimic nu mai rămâne, nimic nu mă agaţă de tine,
Decât frumoasa mea prefaţă.
Şi ştiu că din greşeli învăţ, aşa se-nvaţă
Să scrii pentru ai tăi urmaşi prefaţă.
Să ştie ce să facă, şi ei să-nveţe
Din greselile ce le-am comis, poveţe.
Să ştie că cel ce m-a clădit şi-apoi distrus
A devenit din Zeu, un zmeu, doar un intrus
Să ştie c-am luptat cu tine zi şi noapte
Că te-am învins şi drept trofeu
Te-am închis într-o carte!
Zadarnicie
De ce te-astept? De ce te vreau cand vad prea bine ca m-alungi
De ce ma uit-afar atat de des si iar sper sa ajungi?
Nu inteleg de ce atunci cand nu ma vrei nu pot s-accept
Nu pot sa stau in loc, ma plimb din colt in colt si te astept
Si tu nu vii, nu ai de ce s-apari caci nu ma vrei acum
E simplu nu vrei sa vii sa vezi ca sufar, nu are rost ce-ti spun
Esti tu cu tine, acum esti doar al tau...nu ma mai vezi acolo
Nu mai sunt LUMEA eu…
Si tot feresc perdeaua si sper un pic sa-ti pese de mine…
Poate sufar…
Poate-asta te face vesel…
Dar nu uita iubite ca timpul sta pandeste
Ca o pantera vrea sa sfasaie ceea ce-acum paleste
Si-o joaca de-a ghetarul va trebiui sa afli…se plateste
Nu sunt de fier, si daca-as fi acum eu ma topesc
Ard cand nu ma vrei, doare ca iubesc
Dar fieru-ncins sa stii, cand da de un ghetar
Nu poate fi lucrat deloc….intreaba un fierar!
Este tarziu, stau si te-astept si stiu ca e-nzadar
Prefer sa sufar totusi, asa ma simt mai vie
caci fara tine sunt nimic, sunt zero, si prefer chiar
Mai bine o iubire asa, decat sa nu mai fie…
Invidia
Invidiez...un cuc! Stiu suna penibil dar invidiez un CUC! Da...si normal ca pasarea...!! De ce il invidiez? Toata lumea stie povestea aceea ,,Cucul depune ouale in cuiburile altor pasari, si a doua oara nu mai trece pe-acolo...etc" tocmai de asta il invidiez. Nu se uita inapoi si a doua oara n-o sa mai treaca pe-acolo. A facut ce a vrut apoi ,,La revedere!" Ce lasa în urmă e uitat, de vreme, de lume, de el, şi nimic nu-l aduce înapoi.
Viaţa ar fi mult mai frumoasă daca aş fi un cuc, singură, lasând în urma lucruri de care să nu-mi fie dor, pe care sa nu le mai vreau în viaţa mea, ştiind că mă aşteaptă altele, aventuri, vise neîmplinite, idealuri de atins, orice altceva ce poate urma...
Dar sunt un om...si din pacate...orice fac...va fi tinut minte...de ei, de voi, de el, de mine...tot ce las in urma ramane inscriptionat in piatra...Tot ce lasa cucul in urma ramane in povestile noastre despe el...cine s-a gandit sa omoare un cuc pentru ca nu are grija de puii lui...si pentru ca nu ii pasa de actiunile sale? Acum...Cine s-a gandit sa pedepseasca un om pentru ca nu i-a pasat?
Exact... sunt sortita unei lumi in care nu pot fi cuc...
Why Energy
Si cand spun energie ma refer la putere creatoare, nu calorii nearse ca energia aia se transforma in grasime...
Ma gandesc la energia pe care noi toti o aruncam pe geam, unii mai motivati o folosesc, si ajung cu mult mai departe decat am visat noi vreodata. Asta pentru ca nu arunca energia in nimic. Ea devine ceva. Devine o poezie, devine o nota buna la examen, devine o seara in care nu s-a imbatat in club cu toate ca putea, devine cultura generala, si nu in ultimul rand devine scop indeplinit. Dar cei ca noi, care avem un talent, sau care avem o scoala de facut...o aruncam pe chiuluri la biliard si pe nota 6 de parca am luat 10. Daca cineva m-ar intreba ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mai mare decat sunt acum i-as raspunde fara sa clipesc ca vreau sa ma fac notar. Asta starneste rasete, nu de alta dar ultima data cand am verificat nici eu nu stiam ce ma astapta si nu ma interesa sa setez un mod de a-mi folosi energia. De asta nu suntem perfecti, de asta nu putem mai mult, de asta suntem luati peste picior de altii, de asta auzim ca tinerii Romaniei nu fac nimic. Pentru ca aruncam energia pe geam.
Cei care v-ati simtit implicati in notita mea nu vreau sa va jignesc, nu asta imi e intentia. Eu sunt obisnuita sa ma ridic singura de jos sa-mi dau singura un sut sa strang din dinti si sa mai dau doi pasi in fata. Nu inseamna neaparat ca daca v-ati descoperit aruncand energia pe geam va dau un sut sau ma iau de voi.
Vreau sa nu mai arunc cu energia fara tinta. Vreau atunci cand cineva ma intreaba ce vreau sa ma fac sa ii spun hotarata ca vreau sa fiu notar si sa stiu ca depun totate eforturile pentru a deveni unul. Pana atunci se pare ca inca pierd vremea inloc sa invat la civil...stiu...sunt lupul moralist...
you'll see!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)